Unele dintre cele mai incitante descoperiri despre felul in care functioneaza creierul si despre cum puteti influenta gandirea si comportamentul prin
alimentatie si suplimente vin din domeniul activitatii sistemelor de neurofransmitatori. Aceste substante chimice (din care pana acum au fost identificate aproximativ 50) sunt cele ce definesc intr-o buna masura cine sunteti in fiecare microsecunda a vietii. Trecand in goana de la un neuron la altul, neurotransmitato-rii traseaza magistrale biochimice ce poarta fiecare gand si sentiment prin sta retea de neuroni a creierului. Fara neurotransmitatori, luminile din creier s-ar stinge; ele constituie sistemul de electrificare biochimica a! creierului dumneavoastra. Sunt esenta memoriei, inteligentei, creativitatii si dispozitiei dumneavoastra.
Pana recent, ideea ca alimentatia ar puiea influenta profund si rapid functionarea creierului era considerata absurda din punct de vedere stiintific. Santii credeau ca, dintre toate organele, creierul este in mod particular protejat in fata permutarilor aleatorii ale inziilor substantelor nutritive. Creierul, dupa cum s-a dovedit insa, raspunde intr-un mod unic la substantele chimice din alimente.
Capacitatea compozitiei unei mese de a afecta producerea de substante chimice cerebrale deosebeste creierul de toate celelalte organe. Compusii de baza ce regleaza alte organe nu depind in general de ce am mancat ultima data ' dar nu acelasi este cazul creierului.\"
Rictiard Wurtman, psihiatru-cercetator, MIT
Pe la sfarsitul anilor \'70, o echipa de cercetatori de la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT), sub conducerea doctorului Richard Wuriman, a inteles pentru prima oara ca anumite componente ale alimentelor ar putea actiona asupra neurotransmitatorilor, asemenea substantelor dopante, provocand modificari in comportamentul si in activitatea cerebrala. De atunci, cercetarile legate de originile nutritionale si functionale ale neurotransmifatorilor, precum si impactul lor potential asupra personalitatii si comportamentului au condus la descoperiri revolutionare.
Concluzia radicala: tipul de neurotransmitatori produsi si eliberati de neuronii dumneavoastra si destinatia lor finala in creier depind substantial de ceea ce mancati. Evident, aceasta face din mancare un element foarte important in reglarea activitatii creierului. Rationamentul decurge astfel: celulele cerebrale au nevoie de anumite substante nutritive ca materie prima pentru producerea diversilor neurotransmita-tori. Astfel, abundenta unei anumite substante nutritive poate dicta nivelurile si potenta unui neurotronsmi-fator anume. De exemplu, celulele cerebrale au nevoie de triptofan, un aminoacid din alimente, pentru a crea in scurt timp serotonina, mesagerul bunei dispozitii. in mod similar, colina, concentrata in galbenusul de ou, este necesara pentru obtinerea neuro-transmitatorului acetilcolina, critic pentru memorie. Creierul creeaza neurotransmitaforul dopa mina, esential pentru coordonarea motorie adecta, dintr-un aminoacid, tirozina, gasit in alimentele cu continut bogat in proteine. Alte substante nutritive, ca acidul folie si untura de peste, pot contribui la determinarea cantitatii, caracterului si functionarii neurotransmitato-rilor ce modifica creierul. Cand celulele cerebrale nu primesc o cantitate suficienta din substantele nutritive de care au nevoie, sistemele de neurotransmitatori se pot bulversa provocand consecinte dezastruoase.
Distrugerea sistemelor de neurotransmitatori poate provoca distrugerea memoriei, precum in cazurile de
dementa sau in boala Alzheimer. Initial, cercetatorii considerau neuronii raspunzatori de faptul ca nu sintetizau si nu eliberau suficienti neurotransmi-fafori. Solutia: sa se gaseasca cai prin care sa irigati celulele creierului cu mai multi neurotransmitatori, aceasta fiind ratiunea din spatele multor tratamente medicamentoase pentru dementa si
tulburari de dispozitie. Dar oamenii de stiinta stiu acum ca este vorba despre mai mult decat
insuficienta neurotransmi-tatorilor. Noile cercetari se concentreaza asupra aparatului receptor al celulelor nervoase - - cat de abundenti si sensibili\" sunt receptori: dendritici in capturarea si prelucrarea neurotransmitatorilor. Oricat de mult ar hoinari un neurotransmitator prin creier, daca receptorii nu sunt actiti\" pentru a transmite mesajul, acesta ramane blocat. Anomaliile receptorilor pot cauza necazuri de proportii. In creie-rele suferinzilor de boala Alzheimer, de exemplu, numarul de receptori pentru acetilcoiina descreste, la fel intamdu-se cu capacitatea receptorilor de a transmite mesaje. O noua directie de cerecetare: cum sa se creeze mai multi receptori si sa li se stimuleze sensibilitatea.
