Oamenii de stiinta suspecteaza acum ca infla-matiile de nivel redus pot constitui baza unor probleme neurologice foarte diverse, inclusiv Alzheimer. Aceasta descoperire poate ajuta la explicarea multor fopte ciudate: de ce oamenii care iau medicamente antiinflamatorii, ca acelea pentru artrita, prezinta rate reduse de Alzheimer si declin mintal mai lent (fapt confirmat de peste 20 de studii); de ce untura de peste, ca substanta antiinflamatorie, protejeaza impotriva deteriorarii creierului si poate calma depresia; de ce aspirina, care lupta impotriva inflamarii, poate reduce riscul bolilor cerebrovasculare in general si a atacurilor ischemice (cheaguri de sange in vase) in particular; de ce anumiti antioxidanti cu activitate antiinflamatorie, ca vitamina C si vitamina E, par sa protejeze impotriva deteriorarii si mortii celulelor cerebrale; ba chiar si de ce medicamentele pentru reducerea colesterolului ajuta la prevenirea atacurilor de
cord si cerebrale. Noile cercetari arata ca ele sunt antiinflamatorii puternice.
Inflamatia este un inamic nou, recunoscut ca fiind raspunzator de distrugerea treptata a creierului, contribuind la producerea atacurilor cerebrale, a tulburarilor de dispozitie, a schizofreniei si bolilor neurodegenerati-ve, ca Alzheimer, ca si la declinul mintal "normal\".
Stiind ca inflamatia este intr-un anumit sens un agent toxic cu actiune lenta, de ce si-ar dori cineva sa-si inunde regulat celulele cerebrale cu combustibiIul ce amorseaza agentii inflamatorii? Problema este ca majoritatea oamenilor nu stie ca
grasimea de tip omega-6 este un astfel de combustibil. Este un fapt silit stiintific ca acizii grasi omega-6 tind sa fie puternic proinflamatori.
Este un proces complex, dar in esenta iata cum se produce: cand grasimile sunt descompuse pentru utilizare, ele elibereaza produse auxiliare, unele benigne, alteie daunatoare, in functie de tipul grasimii. Meolismul grasimilor omega-6 declanseaza adevarate artificii de produse auxiliare incendiare, alcatuite din substante asemanatoare hormonilor, numite mediatori - printre ele numarandu-se prostaglandi-nele, leucotrienele si citokinele - si din radicali liberi, toate aceste substante putand declansa inflamarea. De exmplu, cercetatorii depisteaza constant niveluri ridicate ale unui tip de prostaglandina proinflamatoa-re - o substanta asemanatoare hormonilor - in creierele bolnavilor de Alzheimer, dar nu si in cele ale varstnicilor neafectafi de dementa. Dr. K. N. Prasad si colegii sai de la Centrul de Stiinte ale Sanatatii din cadrul Universify of Colorado din Denver au catalogat anumite prostaglandine drept "neurotoxice\", deoarece ucid celulele cerebrale. Descoperirile de acest fel ii fac pe cercetatori sa creada ca activarea acestor mecanisme inflamatoare proaca degenerarea celulelor cerebrale.
Invazia grasimilor omega-6 in celulele cerebrale aprinde un foc in tot creierul, care poate sfarsi prin distrugerea celulelor nerase.
Unul dintre cei mai temuti agenti proinflamatori produsi prin conversia grasimilor de tip omega-6 la nivelul celulei este o substanta chimica numita acid arahidonic. In anumite circumstante, este profund implicat in moartea celulei nerase. Alaturi de mediatorii inflamatori si de extrem de daunatorii radicali liberi, acidul arahidonic poate stimula si productia de glutamat, un neurotransmitator, care este un adevarat ucigas de celule. Cercetarile recente incrimineaza glutamatul drept principal initiator al executiei neuronilor, implicat in deteriorarea creierului din cauza batranetii si a atacurilor, ca si in bolile cerebrale degenerative, inclusiv Alzheimer.
Dezlantuind furia glutamatuiui in celule, acidul arahidonic declanseaza o cascada de evenimente moleculare ce au ca rezultat "excitarea\" excesiva a celulelor. Glutamatul excesiv face neuronii sa se descarce iar si iar, pana se epuizeaza. In acest fel se creeaza un flux constant de radicali liberi, iar reglarea celulara a calciului se strica, ajungandu-se la niveluri toxice in neuroni. La acest punct, celula nerasa poate deveni atat de disfunctionala, incat isi ordona autodistrugerea. Necrologul celular indica drept cauza a mortii un proces numit "exdtotoxicitate\". Aceasta "excitotoxicitate\" este considerata a fi unul dintre motivele mortii celulelor nerase in Alzheimer. Daca acest proces poate fi intrerupt in vreun punct al sau, neuronul are sanse de supravietuire. Exista multe posibilitati de salvare - luarea de suplimente antioxidante si medicamente antiinflamatoare, chiar aspirina, de exemplu. Alta posibilitate consta in incetarea consumarii in exces a grasimilor omega-6, impiedicand astfel cantitatile mari de acid arahidonic toxic sa inunde celulele cerebrale. (Gasiti lista alimentelor bogate in grasimi omega-6 la . 93). Consumarea unturii de peste, bogata in omega-3, ajuta de asemenea la anihilarea efectelor negative produse de "ex-citotoxicitate\", arata cercetarile.
Va puteti salva creierul de la producerea excesiva de acid arahidonic si de alti agenti distructivi si prin stoparea proceselor inflamatorii. Inflamatii le erau probabil rare in vremurile stravechi, deoarece raportul dintre acizii grasi omega-6 si acizii grasi amega-3 era echilibrat. Daca aveti suficiente grasimi omega-3 in celulele cerebrale, ele pot neutraliza efectele negative ale grasimilor omega-6. Astfel, mancand peste gras, trimiteti forte formate din molecule omega-3 pentru racirea focurilor aprinse de omega-6 si diminuati riscul vatamarii creierului.
Grasimile omega-3, intr-un cuvant, ajuta la contracararea grasimilor omega-6 care va pot vatama celulele cerebrale, inclusiv prin procesul de "exci-totoxicitate\" implicat, in opinia cercetatorilor, in degenerarea creierului. Probabil ca ocesta este motivul pentru care persoanele cu niveluri scazute de acizi grasi omega-3, indeosebi fractiunea numita DHA, care este cea mai activa in celulele nerase, sunt mai predispuse fa dezltarea bolii Alzheimer.
