in fiecare ora, prin sinapsele unei celule trec milioane de mesaje. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, un mesager chimic ' un neurotransmitator ' este aruncat intr-un vid apos de o celula nervoasa, pentru a-si gasi drumul spre receptoarele unei celule nervoase cine. Enimentul seamana destul de bine cu andocarea a doua na spatiale. Daca neu-rotransmifatorul nu se potriste perfect in receptor, tentativa de comunicare esueaza. Cand un neurotransmitator isi gaseste insa locul, actiaza celula sa elibereze mai multi neurotransmitatori pentru a trarsa de mii de ori mai multe sinapse intr-o perpetua reactie in lant de scantei minuscule printre miliarde de celule cerebrale ce formeaza in esenta unirsul nostru ' gandurile, actiunile, dispozitia noastra.
Fiecare neurotransmitator, ca serotonina sau dopamina, are o forma unica, aceasta forma trebuie sa se potriasca in receptorul incorporat in membrana suprafetei celulare. Pentru a ajunge la o potrivire perfecta, necesara pentru activarea unei transmisii clare, receptorul isi modifica usor forma. Daca membrana este compusa din grasime fluida, ca untura de peste, receptorul isi poate schimba conuratia fara dificultate. Dar daca membrana este alcatuita din grasime tare, rigida, receptorul este imobilizat, incapabil sa se miste ori sa se extinda pentru a permite accesul neuratransmitatorului. Atunci, comunicatia dintre celule nu este activata, fiind de fapt scurtcircuitata, deformata, atenuata sau intrerupta instantaneu.
Astfel, eficienta trecerii neurotransmitatorilor de la un neuron la altul depinde de fluiditatea globulelor microscopice de grasime din membranele sinoptice. Puteti amplifica de mii de ori transmisia mesajelor prin sinapse daca va modificati consistenta membranelor grase, afirma dr. Hibbeln, dar doca numai 50% din receptorii ce functioneaza in mod normal sunt in stare sa actize mesagerii, numai 50% din mesaj trece mai departe.\" Pe scurt, un receptor aflat intr-o membrana celulara plina de grasime rigida este un receptor mort sau mut. Nu poate capta sau transmite mare lucru. Ar fi bine sa va amintiti de oceasia data viitoare cand va apucati sa va solidificati membranele celulare mancand unt,
cartofi prajiti, hamburgeri, chipsuri, milk shake, prajituri, fursecuri si bomboane.
IDEEA DE BAZA: omega-3 sunt cele mai fluide grasimi, capabile sa va mentina membranele celulare moi si flexibile. Grasimea animala face membranele cristaline si rigide.
Mai mult decat atat, influenta grasimii asupra comportamentului celulei cerebrale nu se sfarseste la granita celulara. Cercetatorii au descoperit recent ca, dupa ce un neurotransmifator penetreaza cu succes membrana grasa, capatand acces spre inima si sufletul celulei, declanseaza o cascada de enimente, numita sistemul secund de mesagerie\". Neurotrans-mifaforul da drumul unor emisari secundari care patrund pana in nucleul celulei unde actiaza si dezactiaza gene. Ca raspuns, genele trimit spre membrana de pe suprafata exterioara a celulei substante chimice, creand alte reactii. Aceasta inseamna ca, desi receptorul este pazitorul barierei, neurotransmi-tatorii, odata Intrati in ceiule, sufera mai multe modificari influentand dispozitia, comportamentul si functionarea generala a creierului. Aici, din nou tipul grasimii din compozitia membranei ajula la controlarea generarii si reciclarii acestor mesageri interni secunzi, activandu-i si dezactivandu-i si producand efecte poziti sau negati. Potentarea prea intensa a acestor mesageri secunzi poate cauza perturbatii in celulele cerebrale, inducand depresie, nebunie, poate chiar schizofrenie. Se crede ca untura de peste, asemenea unor anumite medicamente psihiatrice, suprima un aflux nedorit de mesageri secunzi pusi pe prapad.
