Pana foarte recent, credinta comuna in lumea stiintifica era ca neuronii mor cu miile, sau chiar cu milioanele, in fieare zi a cursului normal al vietii adulte, si ca viteza de disparitie a celulelor esie cu atat mai mare cu cat persoana respectiva inainteaza in varsta. Neurologii considerau ca 40% dintre celulele creierului mor in cursul imbatranirii normale. O asemenea pierdere de proportii, se credea, nu putea duce decat la diminuarea capacitatii cerebrale. Cu alte cuvinte, eram cu tojii sortiti la slabirea memoriei si a capacitatii intelectuale; senilitatea\" era o posibilitate reala pentru toti cei care traiau suficient de mult.
Dar noile si mai complexele cercetari efectuate pe creiere normale, sanatoase arata cat de gresita a fosl aceasta idee. Desi unele celule din anumite parti ale creierului dispar odata cu inaintarea in varsta, lovitura este departe de a fi devastatoare. De fapt, pierderea neuronilor din zona cea mai importanta a creierului ' scoarta cerebrala, salasul memoriei si al gandirii ' este minima fa creierele imbatranite nea-fedate de boala, afirma dodorul Albert de la Harvard. Pierderea neuronilor odata cu inaintarea in varsta se petrece mai degraba in zonele mai profunde ale creierului, unde ubele sunt relatimici, de natura chimica, mai putin semnificative si mai usor de reparat.
S-a crezut ca pierdem celule din intreg creierul in fiecare zi a vietii noastre. Dar nu este asa ' odata cu imbatranirea fireasca se produc unele pierderi, dar nu atat de dramatice si doar in anumite zone ale creierului.\"
Marilyn Albert, cercetator in domeniul creierului, Facultatea de Medicina, Harvard
Este un mit colosal ca oamenii pierd milioane de celule cerebrale in fiecare zi, pe masura ceImbatranesc.\"
Thomos H. McNeil,
University of Southern California
Mai degraba, arata noile cercetari, creierul supus imbatranirii pare sa se confrunte cu o
slabire a puterii, o diminuare a functionarii, nu cu o pierdere completa. Credem ca ce se intampla de fapt este o modificare a proprietatilor de semnalizare [transmiterea mesajelor odata cu imbatranirea, declara James Joseph, neurocercetator la Tufts University. In loc sa spunem ca pierdem celule si mesaje, acum spunem: numarul de mesaje este probabil acelasi, doar ca nu mai pot fi transmise toate.\"
Cu alte cuvinte, conectarea celulelor functioneaza mai putin eficient. Micile piedici in comunicarea celulara, multiplicate de miliarde de ori, pot produce, prin cumulare, deficiente cerebrale sesizabile, cum ar fi: memorie slaba, incapacitatea de a invata rapid, coordonare motorie defectuoasa. Conform vechii teorii, cladirea se slabeste si sta sa cada; conform celei noi, sistemul de cabluri si tevi incorporat in cladire este mai putin functional si eficient.
Cand este vorba de oameni, abordarea si corectarea celei de-a doua situatii are mai multe sanse de reusita. Un creier care s-a micsorat serios poate necesita restructurari masive. Un creier a carui masinarie nu mai merge bine poate avea nevoie doar de unele reparatii. Un creier in ruina nu lasa prea mari sperante de salvare; un creier cu probleme de conectare ce erodeaza integritatea retelelor creierului poate fi reparat, astfel incat functiunile de comunicare interna sa fie restaurate. Pe scurt, pe masura ce imbatri-niti, trebuie sa gasiti modalitati prin care sa sporiti eficienta functionarii celulelor cerebrale, in loc sa va faceti griji pentru neuronii pierduti, si sa evitati bolile ce va pot deteriora creierul.
Pare acum clar ca masa creierului nu este adevarata masura a calitatii lui. Era ceea ce credeau in trecut oamenii de stiinta, dar astazi ei considera ca gradul de dezvoltare al retelelor neuronale si puterea conexiunilor conteaza mai mult decat numarul brut de celule. Pe scurt, felul in care un creier isi conduce schimburile electrochimice intre celule este mai important pentru memorie, inteligenta si dispozitie decat numarul total de neuroni adapostiti in craniu. Este o veste buna, deoarece creierele batrane sunt la fel de predispuse ca acelea tinere la dezvoltarea unor noi conexiuni intre celulele lor sugereaza rezultatele experimentelor intreprinse pe animale de catre doctorul Cari Cotman de la Universify of California din Irvine. Cercetatorii au gasit pana si la indivizii aflati in stadii incipiente de Alzheimer do ale aparitiei unor conexiuni noi ale celulelor cerebrale.
IDEEA DE BAZA: Ceea ce conteaza cu adevarat odata cu inaintarea in varsta este nu marimea creierului sau numarul de neuroni ramasi, ci felul in care sunt conectati si ce puteti face pentru a conserva si intineri, la nevoie, conexiunile. In ultimii cativa ani, oamenii de stiinta au renuntat la vechile lor opinii si au venit cu o viziune revizionista asupra creierului aflat in procesul de imba-trinire. Cele mai multe notiuni despre imbatranire si despre creier se bazeaza mai degraba pe folclor de-caf pe fapte, afirma dr. Zaven Khachaturian, fost director de cercetare la Institutul National pe Probleme de imbatranire, dupa cum a fost citat in The New York Times. Daca studiati cu atentie imbatranirea si o examinati in absenta bolilor, nu exista motive sa credeti ca imbatranirea in sine duce la declinul si pierderea activitatilor cognitive si intelectuale.\"
Totusi, e de netagaduit ca un creier normal se micsoreaza, cat de putin, pe masura ce imbatraneste; viteza prelucrarii informatiilor se reduce si memoria pe termen scurt este mai putin ascutita. Schimbarile de acest fel pot fi deconcertante, dar nu constituie de obicei o indicatie a unui declin mintal progresisau o bolii Alzheimer.
