Pentru multi ani, oamenii de stiinta s-au concentrat asupra pericolului prezentat de nivelul redus a! coenzimei Q10 in celulele cardiace, gasind ca energia inimii slabeste dramatic atunci cand coQlO nu este suficienta, contribuind la imbolnarea inimii, si ca reimprospatarea rezervei de coQlO poate reda energia inimii. De-obia recent savantii si-au indreptat atentia asupra functionarii celulelor cerebrale atunci cand nivelurile coQlO sunt reduse. Dupa cum era de asteptat, consecintele potentiale ale intreruperii producerii de energie in celulele cerebrale, cauzate de
insuficienta de coQlO, sunt la fel de serioase ca in cazul celulelor inimii. Edent, odata ce un creier lipsit de cantitatea adecvata de coQlO nu poote lucra la putere maxima, memoria si capacitatea de invatare slabesc, iar creierul pare sa dena mai vulnerabil la bolile neurodegenerative legate de varsta, inclusiv Alzheimer, Parkinson, Huntington si Lou Gehrig.
Din nefericire, batranetea aduce cu ea diminuarea cantitatii de coQlO; intern, se produce mult mai putina pe masura ce inaintati in varsta, ceea ce contribuie la instalarea tulburarilor cerebrale legate de varsta. In acelasi timp, actitatea radicalilor liberi se intensifica, amenintarea fiind astfel dubla pentru neuroni. Mitocondriile, altadata tinere si guroase, den obosite si letargice pe masura ce imbatranesc. O cale de a le regora: luati coQIO.
