In fiecare veac, filozofii, oamenii de stiinta, clericii si santii si-au exprimai viziunea proprie asupra naturii creierului. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, un filozof britanic descria creierul drept un sistem ingenios de tuburi vibratoare\", similar cu o orga. In ero industriala, creierul a fost asemanat cu o masina, iar actualmente, cu supremul procesor informational, ' ansamblu de cipuri programabile si programe imuabile, dotat cu memorie si capacitate presilite.
Dar noile descoperiri in domeniul cerebral arata ca metafora este nepotrivita. Daca un calculator este solicitat dincolo de capacitatea sa, devine inutilizabil. Nu-i vor creste cipuri noi, nici nu-i spori numarul de bytes pentru a-si imbunatati memoria sau performanta. Nu, structura fizica ii este hotarata o data pentru totdeauna la
nasterea sa, intr-o fabrica oorecare de calculatoare. Puteti sa-l loviti cu piciorul, sa-i turnati deasupra substante nutritive, sa-i puneti
muzica sau sa-i dati medicamente, tot nu deveni mai destept. Nu la fel se intampla cu un creier aderat, viu. Notiunea de creier ca masina sau calculator este o reminiscenta a stiintei de ieri. Incitantele investigatii recente asupra creierului il infatiseaza ca pe o imensa complexitate de celule, in continua schimbare si dezvoltare, un organ viu miraculos ce raspunde la influentele interne si externe. Asa cum se schimba structura si functionarea inimii ' imbunatatindu-se sau deteriorandu-se ' ca reactie la alimente, medicamente si exercitiu fizic, la fel se intampla cu creierul. Neurologii stiu acum ca creierul este un organ de o plasticitate uluitoare ' asemenea restului organismului, este dinamic, nu fix\" pe viata. Larry Squire, profesor de neurologie la University of California din San Diego si fost presedinte al Societatii Nationale de Neurologie, declara: Daca ati putea folosi o camera video pentru a urmari felul in care raspunde creierul la diferite experiente, nu am nici o indoiala ca l-ati vedea cum creste, se contracta, isi schimba forma.\"
Cel mai important este sa intelegem ca creierul este mereu in schimbare si dezvoltare\", este de acord Bruce McEwen, proeminentul cercetator in domeniul creierului de la Rockefeller University din New York.
Compozitia chimica a neuronilor insisi se modifica, prin urmare, nu exista o structura separata si neschimbatoare, spre deosebire de programele pentru calculator.\" Susan Greenfield, The Humon Brain: A guided Tour (Creierul uman.- o viziia asistata), 1997
Pana recent, am stiut prea putin despre arhitectura biologica a creierului in atie cu cea a altor organe, precum ficatul, rinichiul si inima. De ce? Foarte simplu, spune neurologul britanic Richard S.J. Frackowiak de ia Institutul de Neurologie din Londra intr-un articol fascinant din Daedalus, publicat in 1998 de catre Academia Americana de Arte si Stiinte. Creierul nu putea, pur si simplu, sa fie examinat. Ascuns intr-o cutie relativ impenetrabila, craniul\", creierul uman nu era usor de sondat in timpul vietii, examinarea fiind posibila numai dupa moarte. Toate cunostintele despre functionarea creierului erau gi, deduse din comportamentul uman. Situatia a inceput sa se schimbe in 1972, odata cu aparitia scanarii prin tomografie computerizata (TC) si, mai tarziu, prin tomografie cu emisie pozitronica (TEP) care au putut sa redea imagini clare ale anatomiei si meolismului creierului si sa urmareasca parcursul complicat al substantelor chimice in creier. Odata cu aceasta remarcabila noua tehnologie inofensi, interesul ne-a crescut in mod decisiv. Pentru prima oara, noi, oamenii, incepem sa intelegem in detaliu structura si functionarea sursei locului nostru unic in univers ' felul in care lucreaza creierul nostru si cum il putem face sa lucreze si mai bine. Vechiul mister este dezluit de stiinta secolului al XXI-lea.
