La inceputul acestui modul am dori sa reinteram un principiu stiintific unanim acceptat si anume: in explicarea fenomenelor fizice, vom recurge, acolo unde este posibil, la legile deja existente, evitand sa postulam forte si deci teorii cu totul noi. Desi o buna parte din ideile pe care le enuntam in cadrul acestui studiu in legatura cu efectul Kirlian se intemeiaza pe ipoteze inaccepile din punct de vedere al stiintelor traditionaliste, convingerea noastra ferma este ca efectul Kirlian poate fi in intregime explicat prin intermediul principiilor fizice existente.
Atunci cand efectul Kirlian a atras atentia Occidentului, numerosi cercetatori ai fenomenelor paranormale au convenit ca se puteau in sfarsit furniza do asupra existentei aurei umane. Ca si structurile eterice, aura umana este invizibila pentru majoritatea oamenilor, numai persoanele cu o sensibilitate marcata fiind capabile sa o perceapa. Dupa cum sustin cercetatorii, ea are forma unui cerc de emisie luminoasa slaba care inconjoara capul si uneori chiar corpul omului. Se spune ca persoanele cu o asemenea aura au o tinuta morala si spirituala aparte, de aceea aura a fost asociata cu sfintii si alte personaje de o spiritualitate exceptionala, sau cu zeitati. Aura a fost de multe ori reprezentata in mastile mortuare din perioada victoriana. Argumentul plauzibil pe care l-ar putea furniza unii este acela ca sistemul cerebral emite radiatii apropiate de ultraviolete si ca retina unor oameni poate fi in mod real excitata de razele electromagnetice din afara spectrului vizibil normal. Iar din acest motiv, fericitii posesori ai unei retine sensibile pot percepe direct aceasta aura.
Altii, insa, nu sunt la fel de dotati. Radiatiile ultraviolete nu penetreaza sticla si, in mod similar, nici corneea unui adult. Totusi, aceste radiatii pot penetra tesutul corneal al copilului. Corneea umana este astfel alcatuita incat sa nu permita penetrarea luminii ultraviolete in ochi pentru ca ea ar afecta astfel vederea. Totusi, lumina ultravioleta trece prin materialul plastic. Si cum, in perioada de inceput a operatiilor de cataracta, bolnavilor afectati de aceasta boala li se imta in locul corneei naturale una din plastic, exista atestari ale unor cazuri in care pacientii puteau percepe postoperator radiatiile ultraviolete tocmai din acest motiv. Mult mai interesant ar fi sa descoperim daca asemenea persoane sunt capabile sa detecteze emisiile de ultraviolete provenind de la alte fiinte omenesti. Electricianul de la Spitalul St. Thomas, in acelasi timp inventatorul recipientului de conserre a electricitatii care-i poarta numele, este aceeasi persoana care a inventat lentilele colorate (sau vopsite) ce permit oricui, dupa prealabila insusire a practicii, sa perceapa stralucirea emisiei luminoase care inconjoara corpul omenesc, sau aura care isi modifica intensitatea si culoarea in functie de emotia pe care o resimte la un moment dat persoana aflata sub obsertie. Pe de alta parte, globul ocular omenesc trebuie sa faca permanent miscari scurte pentru a sesiza obiectele din jur sau pentru a percepe in profunzime. Ambele ipostaze sunt necesare deoarece nervul optic este conectat la ochi in centrul unei jsoare scobituri denumite fovea centralis, unghiul de focalizare a imaginii sau punctul orb, si deoarece, prin insasi natura sa, excitarea neurala este improspatata, atunci ea inceta imediat sa mai aiba efect.
Daca miscarea naturala pe care o descrie ochiul este combinata cu o imagine retinala colorata in albastru inchis (deci opusul culorii rosii care se formeaza in retina) imaginea persista de ambele laturi ale imaginii percepute. Descoperirea a fost facuta in 1878 de catre biologul Kuhne care, folosind o metoda destul de brutala, dirija un fascicul luminos in ochii broastelor, apoi intrerupea imediat sursa de lumina si omora rapid broastele pentru a le extrage ochii inainte ca negativul imaginii sa aiba timp sa se stearga de pe retina. Timp de cate secunde, se putea obser imaginea negati imprimata pe retina broastelor. Nu detinem detalii in legatura cu imprejurarile mortii lui Kuhne.
In jurul efectului Kirlian, aplicat in scopul depistarii fenomenului de aura umana, s-a iscat multa publicitate, fenomenul incitand chiar si la cercetari de natura mistica. Din pricina ca fenomenul i-a condus pe neavizati la concluzii pripite, la efectuarea unor experimente insuficient documentate, cercetatorii au devenit sceptici in privinta folosirii acestui instrument de cercetare cu un potential extraordinar. Cititorilor care doresc sa urmareasca indeaproape evolutia cercetarilor in aceasta directie, Ie recomandam brosura lui W.E. Butler Cum sa citim aura." Autorul descrie astfel: Aura este perceputa ca un halou luminos, format in jurul organismelor .vii, inclusiv in jurul a ceea ce este considerat a fi materie nevie.
In urma cercetarilor, este tot mai des formlata ipoteza ca pana si in aceasta materie moarta" conlucreaza forte ale viului, sustinand astfel spusele poetului antic persan: viata doarme in minerale, viseaza in te, se trezeste in animale si capata constiinta de sine in om." Pe vitraliile catedralelor sunt reprezentati Isus Cristos si cei doisprezece apostoli cu aura respecti, redati sub forma unui halou stralucitor. Cele mai multe reprezentari au acest nimb sau radiatie numai in jurul capului, insa exista si alte imagini in care haloul apare in jurul intregului corp. Aceeasi conventie picturala este prezenta si in reprezentarile budiste de inceput. In acest caz, modalitatea de redare datoreaza enorm influentei bisericii crestine nestoriene care a trimis misionari in Orient, desi trebuie notat ca aceeasi modalitate de expresie a spiritualitatii persoanei portretizate se regaseste si la primii hindusi, ca si in arta persana. Cea mai facila explicatie ar fi aceea ca artistii care au conceput aceasta conventie de redare a staturii morale a anumitor persoane erau capabili, ei insisi, sa perceapa acest fenomen straniu caruia i s-a dat denumirea de aura.
in acceptiunea noastra, efectul Kirlian este o descarcare de inalta tensiune sub forma unui halou, provocata de unde pulsatorii de inalta frecventa (nu trebuie confundate cu undele simple de inalta frecventa), ceea ce inseamna ca fenomenul poate fi explicat in termenii fizicii traditionale.
Prin activitatea unor campuri de inalta frecventa, corpul unui organism emite electroni, iar aceasta energie radiaza si este fixata pe emulsia fotografica intr-o maniera similara cu lumina. in acest fel, pe emulsia fotografica se formeaza o imagine care depinde proportional de forta cu care sunt emisi electronii. Aceasta explicatie stiintifica este susceptibila de a fi acceptata in primul rand de fizicieni si nu de celelalte categorii de cercetatori care au introdus conceptul modern de aura. Prin extensie, este foarte aderat ca, desi o bucata muzicala prinde viata datorita interpretarii notelor pe diverse instrumente si cu concursul unui dirijor, aceste date nu sunt suficiente pentru a explica natura muzicii si nici calitatea ei artistica. Aceasta pentru a nu-l aminti si pe cel care a compus-o. De fapt, noi propunem doua interpretari ale aceluiasi fenomen, ambele explicatii fiind corecte in functie de perspective, din care vom aborda chestiunea. Una dintre primele explicatii de fizica cuantica a fenomenului fotografiat prin metoda Kirlian ne-a fost oferita de dr. W.A. Tiller de la Universitatea Stanford: Ideea fundamentala in radionica este aceea ca orice structura materiala sau organism de sine statator emite si absoarbe energie prin intermediul unui camp unic, individualizat, cu o anumita frecventa geometrica si caracteristici specifice de tip radio. Acesta este un camp extins de forta care exista in jurul tuturor formelor materiei, fie ele animate sau inanimate. O analogie utila in acest caz ar fi atomul fizic care, datorita structurii sale electrice oscilatorii si vibratiilor sale termice, emana continuu energie electromagnetica.
Asadar, cu cat este mai complex stadiul in care afla materia, cu atat mai" complexe vor fi si undele generate de ea. Se considera ca unda fundamentala portanta este polarizata cu un vector de polarizare rotati Informatia privind glandele, sistemele organismului etc. excita unda transportoare care sufera o modulare specifica de faza, pentru fiecare glanda, organ. Portiuni ale spatiului asociat cu un anume unghi de faza al undei respective constituie de fapt o retea tridimensionala de puncte prelungite in spatiul exterior. A intra in rezonanta cu oricare dintre aceste puncte inseamna a fi in rezonanta cu o anumita glanda a sistemului. Este posibila explorarea formei de camp a glandei, iar metodele respective sunt folosite pentru depistarea anomaliilor in functionarea organismului. De asemenea daca energia cu lori normale sau sanatoase ale unei glande este transmisa spre unul din aceste puncte specifice din retea, glanda trebui sa functioneze la lori normale sau sanatoase. Aceasta induce o tendinta sistemului de a se reorganiza, prin aliniere la parametrii normali, in aceste conditii fiind posibila vindecarea glandei. Celulele generate in prezenta acestui camp de polarizare prezinta tendinta de a se dezvolta mai sanatos, ceea ce slabi emisia campului originar anormal sau a structurii afectate de boala, fortificand campul structurii normale sau sanatoase."
in opinia noastra, aceasta ipoteza se apropie cel mai mult de ader. Iar, dupa cum vom explica in continuare pe parcursul acestui modul, teoria pe care am dezvoltat-o extinde acest principiu pana la nivel intracelular. Mai mult decat atat, teoria noastra, desi bizuindu-se in principal pe metoda de fotografiere Kirlian si alte descoperiri la care am ajuns in urma cercetarii structurilor vii, a reusit sa gaseasca o explicatie modului in care sunt organizate si coordonate structurile celulare ale organelor. Mecanismele care produc efectul Kirlian (descarcare electroluminiscenta a organismelor) trebuie mai intai intelese corect daca dorim sa le utilizam in scopul cercetarii. Atitudinea comuna a oamenilor de stiinta care studiaza metoda Kirlian este aceea ca aceste descarcari de energie pot fi reproduse si interpretate, ceea ce conduce la diagnosticarea bolii in faza sa de instalare, la eluarea efectului substantelor nutritive si la o mai buna intelegere a domeniilor morfologice, ca si a structurii si modului de functionare al celulelor organismului.
in Capitolul 3 am prezentat efectul de fantoma al frunzei
( . 3.2.). Ion Dumitrescu, care prin intermediul metodelor electrografice pe care le-a pus la punct a facut o seama de descoperiri ce vin in sprijinul ipotezei centrale pe care intentionam sa o ansam, desconsidera efectul Kirlian, motind astfel atitudinea sa: Daca o portiune mica a frunzei este inlaturata, stomatele se vor inchide imediat pentru a reduce pierderile de apa.
Plasand apoi frunza pe aparatul Kirlian si presand-o pe unul din electrozi, pe o portiune de cati milimetri se vor imprastia picaturi microscopice de apa. La aplicarea unei tensiuni specifice, aceste picaturi minuscule devin centrele energetice care provoaca descarcari pe placa fotografica si astfel explicam aparitia in imagine a portiunii sectionate a frunzei."
Numai ca o asemenea explicatie nu este suficienta pentru a ne convinge. Examinand imaginile obtinute de Thelma Moss prin fotografierea efectului de fantoma al frunzelor, ca si cele obtinute de noi insine, distingem conturul originar al frunzei si nici un fel de descarcare secundara legata de picaturile de apa pierdute de frunza si fixate pe placa. Pe de alta parte, critica pe care o aduce Dumitrescu aparatului Kirlian in ansamblul sau pare a fi totusi intemeiata. Dupa cate incercari experimentale de utilizare a tehnicii Kirlian, Dumitrescu a abandonat metoda, optand pentru metodele electrografice si electronografice, principalele diferente dintre aceste metode si tehnica Kirlian constand in urmatoarele:
1. Se foloseste un singur puls. Acest fapt produce imagini mai puternic diferentiate decat imaginile Kirlian obtinute prin suprapunere succesi.
2. Aparatul Kirlian nu realizeaza decat explorarea fenomenelor de suprafata, nu si a tesuturilor interne, deoarece folosirea unor campuri de inalta tensiune poate avea urmari nocive asupra organismului, in ciuda debitului scazut de curent. Dimpotri, electrografia reduce curentul de explorare. De asemenea, si radiatiile ionizante sunt mult reduse.
Parerea noastra este, totusi, ca ambele tehnici sunt labile. Ca urmare a rezultatelor obtinute prin folosirea metodei Kirlian si a celei electronografice, si tinand cont si de rezultatul cercetarilor pe care le-am intreprins asupra tesuturilor celulare expuse la radiatii de camp electromagnetic, ne permitem sa sugeram urmatoarea explicatie.
Electroluminiscenta obserta in cadrul efectului Kirlian este, dupa cum am mai spus, un simplu fenomen de descarcare electrica de tip corona, sub forma de aura, iar calitatea stralucirii haloului constituie un indiciu al conductibilitatii celulelor peliculare (celulele pielii) care o degaja. Aceasta conductibilitate peliculara este totusi influentata si controlata de celulele subcutanate adiacente si intracorporale, astfel incat putem afirma ca fenomenul nu este exclusiv de natura superficiala. Modul in care este influentat si controlat fenomenul de celule adiacente depinde de rezonanta intracelulara care nu este determinata de componentele chimice ale fluidului electrolitic intracelular, ci de radiatia electromagnetica intracelulara.
Daca functiile de transmisie prezente la fiecare celula sunt alterate sau distruse, acea celula nu mai fi capabila de a receptiona sau transmite informatia pe frecventa ei unica de rezonanta, permitand astfel patrunderea necontrolata a altor curenti electromagnetici in interiorul sau. in acest fel, tesuturile maligne care pot fi surprinse prin tehnica Kirlian sau cea electrografica vor prezenta o corona mult mai stralucitoare (cand vom avea de-a face cu o conductibilitate mai ridicata), sau o descarcare electrica tip corona cu stralucire mai slaba (indicand o conductibilitate redusa) decat cea a unei celule care nu a fost afectata sau distrusa. Capacitatea celulelor de a-si mentine functiile de transmisie la parametri normali poate fi afectata sau distrusa de radiatii, agresiuni virale, chimice, sau de natura mecanica.
Implicatiile mai largi ale acestei ipoteze duc la un concept morfogenetic conform caruia frecventa de rezonanta specifica a fiecarei celule ajuta la coordonarea intregului organism din care face parte. Consideram ca mecanisme de asemenea natura opereaza in cadrul tuturor organismelor care nu au creier. Spre exemplu, tele sau buretii. Sau cristalele.
Ideea a fost ansata inca in anii \'40 de Pascual Jordan. Conform opiniei sale, structurile moleculare asemanatoare sunt atrase de efectele de rezonanta. In mod similar efectul de fantoma al frunzelor este un fenomen real, reproductibil, de vreme ce el reflecta fenomenele de camp electric din afara celulelor unui organism-camp care isi construieste forma prin cumularea frecventelor emise de celulele invecinate in maniera figurilor Chlandi. urile Chlandi constituie una din descoperirile secolului al XVIlI-lea: formele pe care le iau firele de nisip pe suprafata unei tobe atunci cand se bate in ea, sau picaturile de apa pe parbrizul ud de ploaie al unei masini atunci cand motorul vibreaza la ralenti.
in urma cercetarilor efectuate prin metoda Kirlian si cea electronografica, mai cu seama in Romania, dar si in Statele Unite si Marea Britanie, au fost obtinute rezultate experimentale care vin sa sustina aceasta ipoteza, denumita de noi radiatie morfogene-tica. Cu toate acestea, consideram ca este necesara continuarea experimentelor in vederea confirmarii teoriilor pe care le ansam. Furnizam in cele ce urmeaza o scurta trecere in revista a unor do ce vin in sprijinul teoriei noastre, pe care le vom dezvolta, de altfel, in modulele 7 si 8.
incepem prin a preciza ca imaginile obtinute prin metoda Kirlian sunt capabile sa identifice tumorile maligne inainte de a fi silit diagnosticul de cancer prin ecografic Rezultate nepublicate ale unor cercetari intreprinse de Kirlian si Adamenco arata ca la pacientii care prezentau tumori maligne, in special in cazurile de_cancer gastric, apare o descarcare corona de o forma deosebita. in 1975, Dumitrescu, Golonov si Celan au obtinut primele imagini ale unor tumori maligne prin folosirea tehnicilor electronografice, descoperire brevetata la Bucuresti sub numarul 82556. Descarcari electrice de aceeasi natura au fost depistate la nivel palmar de Majajakrom in 1976 si de Shapiro in 1977. Descarcari specifice de tip corona luminiscente ce indica aparitia unei tumori maligne sunt in prezent atestate prin activitatea altor cercetatori din lumea intreaga.
Dumitrescu a descoperit nu numai o intensificare a emisiei de lumina provenind din zonele neoplazice (cancerigene) in care tumorile reprezentau zona cea mai stralucitoare a imaginii, dar, mai mult in cazul leucemiei, zona periferica a intregului corp este intens stralucitoare. Sunt de asemenea evidentiate discontinuitatea conturului luminiscent al corpului si conturul tumorii propriu-zise. in cadrul experientelor pe care le-a efectuat pe un esantion de cobai inoculati pe cale artificiala pentru a induce hidroperitonita maligna, imaginile electronografice obtinute de Dumitrescu indica prezenta in tesutul tumoral a unei zone luminiscente intense, detectata in cea de-a opta zi de obsertie. Ulterior, aceasta zona si-a intensificat stralucirea si si-a marit volumul.
Dumitrescu a facut teste asupra unui esantion format din 5000 subiecti umani perfect normali si 171 bolnavi suferind de tumori maligne localizate in diverse regiuni ale corpului, si a confirmat localizarea acestor tumori cu ajutorul metodelor electrografice ate in 74% din cazurile de cancer. La nivelul tesuturilor moi, radiografierea cu raze X nu reuseste in cea mai mare parte din cazuri sa localizeze formatiunea tumorala decat prin depistarea unor simptome asociate. in trei cazuri de sarcom la nivel muscular, imaginea electrografica confirma prezenta tumorii. in timp ce radiografia inregistra o stare normala.
in al doilea rand, campurile magnetice pot modifica structura ADN-ului si ARN-ului, probabil prin modificarea unghiurilor sau distantelor dintre structurile lor atomice. S-a demonstrat deja (L. Gross in 1964) ca o diferenta infima survenita in campul magnetic poate avea efecte la nivel fizic: campurile magnetice modifica functia de unda a electronilor in macromolecule, inducand o sensibilitate paramagnetica foarte puternica ce conduce la o incetinire a vitezei de reactie si a ritmului de sinteza a ADM si ARN. Cu alte cuvinte, recopierea macromoleculelor de ADN poate fi perturbata de activitatea campurilor magnetice. intr-o lucrare publicata in 1974 si care a suscitat un viu interes, Lowenstein demonstra faptul ca prin celulele normale trec moleculele mici si sarcinile electrice, dar acest fenomen nu este labil in cazul celulelor tumorale.
Fortele magnetice care actioneaza asupra membranei celulare pot afecta functiile vitale de comunicare ale membranelor celulare; iar celulele tumorale prezinta o slaba coeziune intercelulara. inca din 1970, Presman a demonstrat ca radiatiile electromagnetice provoaca transmiterea de informatii aberante la nivelul cromozomilor care vor avea drept efect anomalii de ordin morfologic si de alt gen. Iata ca numai de putina vreme am inceput sa constientizam faptul ca expunerea la radiatiile solare este, pe langa o placere, si un factor de aparitie a cancerului pielii. Paradoxul aparent este ca radiatiile altereaza structurile celulare, dar ca, in acelasi timp, sunt capabile de a reduce celulele malignizate la starea lor de functionare normala este sustinut si explicat prin ipoteza pe care am emis-o, in cazuri de acest fel fiind vorba de reglarea frecventei specifice a celulei. In 1,964, Madeleine Barnothy edita lucrarea Efecte biologice ale campurilor magnetice, in care printre altele se sugera ca campurile magnetice actioneaza in sensul modificarii codului genetic intervenind in spirala protonului, modificand functiile de unda. in 1962, intr-o comunicare stiintifica a lui D. Kim S. Yang, de la Catedra de Fizica a Universitatii de Stat Ohio, amintea ca un cercetator, Darfman, a reusit sa demonstreze ca molecula de ADN prezinta o marcata anizotropie magnetica, cu alte cuvinte ca ADN-ul este foarte sensibil la influenta campurilor magnetice. Acest indiciu care se desprinde din importanta lucrare a lui Yang ofera o proba cruciala ipotezei noastre generale.
Un alt cercetator, Balitsky, a facut in 1973 investigatii pentru depistarea precoce a carcinoamelor. El a folosit in cursul experimentelor un esantion de iepuri contaminati cu o forma specifica de cancer, numica carcinom Pierce-Brown. El a descoperit ca se poate anticipa instalarea carcinomului prin depistarea unei anomalii specifice pe inregistrarea electroencefalografica. Cu alte cuvinte, el a reusit sa demonstreze corelatia directa dintre celulele cancerigene si undele pe care le emite creierul unei fiinte vii. Un experiment la fel de important a fost efectuat in 1965 de un alt cercetator, Riviere. El a aplicat pe un lot de sobolani infectati un camp magnetic asociat cu microunde de o anumita frecventa, timp de douazeci de minute zilnic pe o perioada de o luna. Campurile magnetice aveau lori cuprinse intre 300 si 620
