Harry Oldfield s-a nascut la Londra, in familia unui sofer de autobuz, iar din copilarie si pana in prezent a reusit sa depaseasca multi cercetatori daruiti stiintelor conntionale, prin metodele sale de instigare mai putin ortodoxe in domeniul stiintelor vietii.
La numai 12 ani era supranumit de colegii sai de la liceul de cultura generala din Hammersmith unde studia, regele cretelor. Porecla i se datora faptului ca inntase un procedeu de crestere a unei anume specii de crete in conditii artificiale, inntie curand adoptata de o fabrica de conser de peste si care i-a permis lui Harry sa incaseze drepturi de inntator in suma de 100L. Compania a introdus procedeul in fabricatie, iar aceasta afacere i-a adus profituri de mii de lire sterline.
Astfel s-a manifestat pentru prima oara interesul viu al lui Harry pentru stiintele naturii. Multi oameni continua sa beneficieze si in zilele noastre de rezultatele celor mai importante inntii ale sale. Printre altele, a fost printre primii care a folosit in Marea Britanie metoda de fotografiere Kirlian, ca mijloc de cercetare in medicina. Pornind de aici, Harry a dezvoltat o metoda de explorare tridimensionala a corpului omenesc, complet inofensiva, si o serie de terapii care folosesc campurile magnetice si structura cristalelor in scopuri curati. in prezent, el este directorul colegiului pe care 1-a infiintat si la cursurile caruia participa studenti niti din lumea intreaga, iar metodele sale terapeutice, bazate pe principiile electrocristaline, au fost insusite si sunt predate pe tot globul.Insa stiinta a fost pasiunea Iui inca de pe bancile scolii.
Era amuzant sa acumulez cunostintele, isi aminteste Harry evocand acea perioada, dar in acelasi timp insusirea metodologiei de cercetare stiintifica a presupus un efort titanic - stapanirea variabilelor, reproducerea unui experiment in conditii de laborator si cunoasterea metodelor de experimentare obiectiva. Dorind sa imbratiseze cariera de profesor si sa se specializeze in discipline stiintifice, Harry a avut sansa de a fi acceptat ca preparator la frageda varsta de 17 ani, sustinand ulterior examenul de licenta si obtinand diploma de profesor. La primul sau post, Harry a predat cunostinte generale despre stiinta unor elevi de 11-l3 ani, ca si biologia si fizica celor intre 14 si 18 ani. inca din primele zile de scoala, Harry a capatat porecla de proful trasnit, porecla care nu 1-a parasit niciodata de-a lungul intregii sale cariere profesorale. Ea a fost probabil inspirata de faptul ca a aruncat in aer, din nebagare de seama, laboratorul de stiinte al scolii. Fiindca Harry s-a straduit intotdeauna sa le trezeasca elevilor sai interesul si pasiunea pentru stiinta. Prin orice mijloace! Oricum, intre tinerele vlastare era un soi de concurenta, toti batandu-se sa intre la clasa de stiinta a profului trasnit - probabil majoritatea dorindu-si sa vada intr-o buna zi sarind scoala in aer.
Ca atatia alti profesori inainte si dupa el, Harry era snic bombardat de elevii sai cu intrebari aparent nai, multe dintre ele negasindu-si o explicatie stiintifica nici pana in prezent. Din ce pricina la embrion ochiul apare unde trebuie sa fie ochiul, degetul unde trebuie sa fie el si nu inrs?" intrebari de acest gen i-au starnit curiozitatea lui Harry si i-au deschis calea spre cercetari aprofundate in domeniul morfogenetic. O alta influenta insemnata care 1-a marcat pe Harry inca din zilele copilariei a fost profunda sa credinta in Dumnezeu.
Majoritatea noastra am trait la un moment dat un eniment care s-a dodit a marca un punct de cotitura in existenta noastra, in cazul lui Harry Oldfield este vorba de o fotografie Kirlian al efectului de fantoma al frunzelor. Articolul care insotea fotografia - publicat, pe cat isi aduce el aminte, intr-o revista din anul 1976 -explica in linii mari cum se putea construi aparatul care inregistreaza acest fenomen, iar Harry, imediat dupa descoperirea metodei, a pus-o in practica in cadrul cercului stiintific al scolii. Cercul functiona de doua-trei ori pe saptamana, dupa orele de curs, si fusese infiintat din initiativa lui Harry pentru tinerii pasionati de stiinta, dornici sa afle mai multe decat puteau invata studiind dupa programa scolara.
Sprijinit de un alt profesor, bun prieten de-al sau, Ian McGibbon, Harry a reusit sa obtina in cadrul acestui cerc primele fotografii facute dupa metoda Kirlian, si cateva inregistrari sterse ale efectului de fantoma al frunzelor. Prin incercari ulterioare, s-a ajuns la o imbunatatire a imaginii, desi s-a dodit ca acel camp de energie nu reusea sa se fixeze prea mult pe emulsie, disparand in scurt timp, dar respectand, dupa cat se pare, cea de-a treia lege a termodinamicii (entropia, conform careia starea naturala este haosul). Ca .urmare a rezultatelor spectaculoase obtinute cu ajutorul acestei metode de fotografiere, numarul membrilor cercului de stiinta a crescut dramatic. Toata lumea era curioasa sa afle cum se pot fotografia campurile energetice ale organismelor vii si ale oamenilor.
Ideile neau in avalansa, interesante si consistente, numai ca fondurile cam subtiri ale cercului de stiinta au fost curand depasite, facand imposibila continuarea experientelor. Un proiect a fost totusi finalizat-datorita contributiei generoase a unui binefacator, colonelul MacCausland - si anume acela de a examina prin metoda de fotografiere Kirlian diferentele dintre campul energetic al alimentelor proaspete si al celor preparate.
Rezultatele au indicat diferente clare intre cele doua. Iar colonelul McCausland, impresionat, a reusit sa-l convinga pe Harry sa sustina rezultatul cercetarilor in cadrul unei intruniri a Consiliului pentru educatie sanitara. Prezentarea s-a bucurat de o primire favorabila si a incitat la discutii, consemneaza Harry. Iar la sfarsitul lucrarilor, un tanar biochimist american care lucra la un spital londonez, m-a rugat sa ii acord cateva minute pentru o intredere intre patru ochi. Dupa cum s-a dodit in cursul discutiei, el era preocupat in acel moment de studierea celulelor si a tesuturilor cancerigene. M-a rugat sa abandonez interesul pentru nutritie si sa acord atentie cauzei si naturii bolilor. Numele tanarului este Glen Rein, iar acel moment a marcat inceputul unei indelungate prietenii si al unei colaborari rodnice."
La scurt timp de la aceasta intamplare, Harry ajungea, cu punctualitatea care il caracterizeaza, la ora doua dupa-amiaza la laboratorul lui Rein. Dupa cateva experiente incununate de succes, cei doi s-au adancit in studiu, lasandu-se furati de munca lor.
Nu-mi aduc aminte decat ca se facuse deodata doua dimineata", spune Harry. impreuna au efectuat numeroase teste pe dirse tipuri de tesuturi, explorand posibilitatile oferite de metoda de fotografiere Kirlian in domenii foarte diferite. in cadrul unor experimente de acest gen si nedispunand de subiecte umane, Glen Rein s-a oferit de nenumarate ori sa fie subiect fotografic.
Iar Harry a remarcat un fapt straniu in legatura cu amprentele mainii lui Glen Rein: uneori el nu degaja suficienta energie, ceea ce facea imposibila imprimarea imaginii Kirlian. Aceasta constatare nu aa nici o explicatie logica atata vreme cat nu era in legatura cu vreo boala fizica, sau psihica. intr-un tarziu, au descoperit cauza: in cursul activitatii sale obisnuite de cercetare, Rein obisnuia sa foloseasca uneori substante de depistare a radioactivitatii. De fiecare data cand folosea asemenea substante, campul sau energetic Kirlian era afectat.In acelasi timp, cercul de stiinta isi continua cercetarile legate de metoda Kirlian. Pe m*.3ura ce experientele avansau, echipa de cercetatori amatori a descoperit ca aparatul Kirlian poate nu numai sa determine diferite entitati, sa genereze energie luminoasa, ci si energie audio radio, descoperire care a condus la aparitia ulterioara a unor instrumente de explorare a corpului omenesc. Dupa trei ani de studii in aceasta directie, Harry a renuntat la activitatea de catedra si s-a dedicat complet cercetarii stiintifice, iar sotia sa, Eileen, a preluat rolul de consilier financiar, ocupandu-se de achizitionarea, din resurse proprii sau dintr-un modest fond privat, a instrumentelor, osciloscoapelor si^celorlalte ustensile necesare cercetarii. Asta se petrecea in 1979. in aceeasi perioada Jamie Pridmore, inginerul electrician cu care a colaborat Harry, i-a acordat un sprijin inimos, fara a astepta nici un fel de recompensa in schimbul efortului sau.
La acea data, fotografiile facute de Harry conform metodei Kirlian captasera atentia publicului, interes manifestat prin publicarea unor articole in presa obisnuita sau in reviste medicale, iar Harry, la randul sau, a contribuit la popularizarea fenomenului sustinand conferinte sau redactand articole care au aparut in reviste de orientare dirsa, cum ar fi: Obserr, She sau Journal of Alternati Medicine.
Rezultatele obtinute nu erau totusi satisfacatoare. Desi prin folosirea tehnicii Kirlian se ajunsese la depistarea fazei de debut a tesutului canceros, totusi, nefericitul bolnav nu putea inca beneficia de un tratament adecvat pentru vindecarea cancerului diagnosticat prin aceasta metoda. Astfel, Harry a ajuns la urmatorul rationament: daca nilul de energie poate indica pre-simptomele de instalare a bolii, atunci, tot cu ajutorul energiei, s-ar putea corecta deficitul primei. A descoperit apoi ca folosirea unor campuri energetice in combinatie, cu cristalele naturale (pentru amplificarea efectului) da rezultate terapeutice excelente asupra pacientilor luati in studiu. Succesul pe care 1-a repurtat in faza initiala a cercetarilor sale a fost popularizat de norocosii beneficiari ai metodei sale terapeutice, iar in scurt timp foarte multi pacienti au inceput sa-l caute pentru tratament. Harry nu si-a facut reclama, iar instrumentarul folosit a fost confectionat de Jamie Pridmore.
Interesul lui Harry pentru terapia complementara a sporit, stimulat si de profunda sa credinta crestina, astfel incat s-a inscris la cursul de medicina homeopatica al celebrului Colegiu de Homeopatie Hahnemann".
La putin timp dupa aceea, un nefericit parinte din Islanda 1-a invitat pe Harry sa-i acorde ajutor medical fiului sau, bolnav de schizofrenie. Rezultatele exceptionale pe care le-a obtinut cu acea ocazie in tratarea bolii i-au sporit prestigiul, iar el a tratat multi alti pacienti in Islanda, persoane pe care le viziteaza de altfel anual, incepand din acea perioada, sustine cu regularitate cursuri la unirsitati din San Francisco si din Canada.
L-am cunoscut pe Harry in timpul unei documentari pe care o efectuam pentru un scenariu TV legat de viata si activitatea lui Nikola Tesla - ale carui inntii vor implini 100 de ani cand aceasta sectiune va dea lumina tiparului. Printr-o pura intamplare, ii explicam unei cunostinte ca m-ar interesa sa consult un articol pe care nu-l gaseam, cand, spre surprinderea mea, am aflat ca Harry Oldfield este in posesia unei copii. A fost deosebit de incantat sa mi-o puna la dispozitie. Mi-a cerut sa-i fac la randul meu un serviciu, intrebandu-ma daca-i pot face o copie dupa o inregistrare video. L-am intrebat prudent despre ce caseta este vorba pentru a ma pomeni scurt timp dupa aceea ca priam pentru prima oara in viata mea o fotografie tridimensionala obtinuta prin metoda Kirlian. Indubiil, ea semana perfect cu inregistrarile grafice ale fluxului electromagnetic pe care le demonstrase Tesla cu un secol mai devreme.
In urma rezultatelor obtinute in tratarea prin metode homeopatice, Harry s-a pomenit asaltat de pacienti aflati intr-un stadiu avansat al bolii, carora medicii nu le mai acordau sanse de supravietuire. Valuri de pacienti se perindau fara incetare prin fata locuintei sale modeste, oarecum izolate, din Ruislip. Pentru a usura lucrurile, a deschis la Londra, prin bunavointa unui fost pacient si in locuinta acestuia, o clinica cu program normal, unde consulta in prezent doisprezece pacienti pe zi timp de cinci zile pe saptamana. Numai ca aceasta solutie nu putea satisface toate cererile care ii erau adresate. Pe de alta parte, tot mai multi practicanti ai medicinei traditionale sau alternati si studenti la medicina doreau sa inte cat mai mult despre metodele de explorare electromagnetica si de terapie prin metoda electrocristalelor, metode pe care Harry incepuse sa le foloseasca in mod curent, pe baza tehnicilor descoperite de Kirlian. Asa incat a inceput sa sustina seminarii la sfarsit de saptamana, instruind douasprezece persoane, adica atatea cate incapeau in camera sa de zi. Aceste cursuri erau insufletite de demonstratii uimitoare ale efectelor Kirlian si ale activitatii cristalelor, prezentari de proiectii ale unor fenomene de regenerare la om, exemple concrete ale folosirii terapiei laser cu neon la rece si exemplificari prin tratarea pacientilor in fata auditoriului, folosind explorarea electromagnetica si terapia cu cristale naturale. Numai la incheierea acestor cursuri le permitea discipolilor sai sa cumpere instrumentele electronice pe care el le concepuse, de teama de a nu fi folosite in mod eronat de persoane neavizate.
In acelasi timp, a sporit si numarul solicitarilor de a tine cursuri in dirse parti de pe glob. Astfel incat Harry ajunge sa-si petreaca, uneori in compania sotiei sale, Eileen si a fiului sau Tony, cate patru luni din an in afara Angliei, ca profesor itinerant. Ruta pe care a strabatut-o pana in prezent include San Francisco, Canada, Mexic, Olanda, Germania si, desigur, calatoria anuala in Islanda, in toate aceste locuri tinand conferinte pe tema terapiei electrocristaline si a metodelor de detectare a campurilor energetice.
La inceputul carierei sale de terapeut, unul dintre subiectii sai, un editor, i-a sugerat lui Harry ca ar fi o pierdere regreila pentru umanitate daca ar pastra pentru sine fara a publica intreaga experienta acumulata in obtinerea imaginilor prin metoda Kirlian si rezultatele descoperirilor si metodelor dezvoltate in acest sens. In aceste conditii, lui Harry i-au trebuit sase ani inainte de a preda pentru tipar aceasta sectiune - deoarece Harry este mult prea scrupulos in privinta scrisului si primul care sustine ca stilul lui nu se ridica la standardul pe care si 1-a propus!
Harry considera ca, desi nepretuita ca instrument de cercetare, totusi, fotografierea prin metoda Kirlian deschide perspecti concrete care ne obliga sa dezvoltam unele tehnici mai elaborate, deci mai complexe. Mecanismele biologice pe care ni le-a dezvaluit reprezinta un urias pas inainte spre intelegerea modului in care corpul omenesc functioneaza, se dezvolta, se reface, respinge sau invinge boala si reactioneaza in perioadele sale critice.
Fara aceste descoperiri, existenta unui camp morfogenetic radiant ar fi fost complet trecuta cu derea. Ca in cazul majoritatii cercetatorilor-practicieni in domenii ale cunoasterii alternati, si activitatea lui Harry (niciodata buna sa credinta) a suscitat critici acerbe, fiind nu de putine ori contestata (desi Harry este consultant in cadrul Consiliului editorial al revistei Alternati Journal of Medicine). Profesorul Watson subliniaza ca natura activitatii desfasurate in cadrul sectiei de electronica medicala a unei clinici cum este Spitalul St. Bartholomew nu-si poate permite dezvoltarea unor aptitudini speciale ale celor pregatiti sa foloseasca instrumentarul: Aparatele au menirea de a face treaba in locul nostru, fara a presupune aptitudini speciale de interpretare din partea omului, iar rezultatul analizelor si testelor medicale trebuie sa fie precis si obiectiv, fara echivoc, pe buletinele de analiza, inregistrarile tuburilor catodice, in inregistrarile grafice ale undelor electromagnetice, sau pe displaiul digital."
Harry sustine ca viorile sunt cam la fel, dar ca sunetul va fi diferit daca bucata muzicala este interpretata de un virtuos sau de un incepator. in mod similar, explorarea organismului in derea depistarii frecntelor de unda anormale este un procedeu standard pe care oricine il poate efectua. Chiar si reglarea corecta a aparatului de terapie electrocristalina este cat se poate de obiectiva. Aptitudinile speciale se cer insa in diagnosticarea corecta a bolii, iar din acest punct de dere el doreste sa aplice cunostintele de medicina traditionala. Harry nu considera ca aparatele pot suplini rolul medicamentelor, dar ca asemenea produselor farmaceutice, ele pot fi extrem de utile in cazul unui tratament.
Totusi, in unele cazuri, aparatura poate da rezultate care nu se pot obtine cu ajutorul produselor farmaceutice. SIDA este unul dintre acele domenii unde, conform opiniei exprimate de Harry, se impune elaborarea urgenta a unui program de cercetare pentru instigarea posibilitatilor de aplicare a metodelor terapeutice puse la punct de el, program care sa includa, fireste, si un protocol medical. Desigur, experienta pe care o detine Harry in tratarea bolnavilor de SIDA este limitata, insa deja a obtinut o ameliorare la unul din cazurile de sarcom Kaposi care i-au fost prezentate. Toti cei implicati in aplicarea tratamentului au remarcat o crestere a vitalitatii bolnavului. Cand ne confruntam cu o boala atat de inspaimantatoare cum este SIDA, Harry este convins ca ar trebui sa renuntam la actuala schisma dintre medicina conntionala si cea alternativa. Prioritatea ramane aceea de a monitoriza efectele pe care le au instrumentele noastre asupra leucocitelor bolnavilor de SIDA, iar in aceste conditii disperate, inca depindem de bunavointa serviciilor administrati ale spitalelor, cu medici fie complet apatici, fie ostili la noile concepte pe care le avansam.
Intr-una din zilele in care ma documentam pentru aceasta sectiune, ajuns la etajul al saselea al Colegiului de Medicina de pe langa Spitalul Sfanta Maria, unde se afla Sectia de imunologie, dupa un periplu ametitor de-a lungul unui numar nesfarsit de coridoare si prin nenumarate incaperi pline ochi cu aparatura si intru-mente medicale, nu m-am putut retine sa nu ma gandesc la modestul laborator in care lucreaza Harry, o camaruta de cativa metri patrati in care se ingramadesc tot felul de cristale naturale, osciloscoape, bobine de inductie Tesla, microcalculatoare si un avizier.
Pe acest avizier, sunt prinse in pioneze un biletel de multumiri semnat de Michael Crawford, fotografia unei tinere care zambeste fericita, o lita pe care scrie Fumatul interzis", si o rugaciune. Unicul scaun din incapere este pentru pacientii sai. Un al doilea scaun nici nu ar incapea. Harry este foarte ser in respectarea principiilor legate de viata de familie, deci isi dedica serile si weekendurile, atunci cand nu are cursuri, familiei sale. Eileen, blanda sa sotie, o irlandeza, nu pretinde a intelege prea mult despre masinariile lui Harry, insa tine cu mare grija socotelile si ofera cu generozitate gustari consistente cursantilor si bauturi racoritoare pacientilor care il asteapta pe sotul ei.
Timp de sase ani, Harry a tratat sute de bolnavi, iar numarul discipolilor pe care si i-a facut in intreaga lume probabil atinge cifra miilor. Cu toate acestea, nu se grabeste sa posteasca despre cazuistica tratata, sugerand ca cel mai bine ar fi sa dam cuvantul pacientilor, permitandu-le acestora sa spuna daca s-au vindecat sau nu. Am ales dintr-un teanc de fise de observatie si materiale documentare doua cazuri tipice pentru succesul inregistrat de Harry, pe care le reproducem in sectiunea de fata cu permisiunea revistei Alternati Medicine Today unde au fost publicate pentru prima oara:
In noiembrie 1984, Annei Whitwell i se silea diagnosticul de cancer. Iata ce isi aminteste ea: din 1982 la clinica de femei de pe langa Spitalul de boli cancerigene Marsden, imi faceau anual un consult pentru fibroadenoza sau mastita cronica, boala care, pe cat se stie - desi la acea vreme nu aflasem inca -precede cancerul. inainte de a mi se pune diagnosticul - am pe atunci 39 de ani - am remarcat eu insami o modificare clara a energiei personale. Sunt ilustratoare de sectiune si am simtit ca vigoarea mea innascuta scade, ca imi pierd energia si ca trebuie sa ma odihnesc foarte des. La vremea aceea, locuiam pe o strada aglomerata din. cartierul londonez Kilburn, iar aerul poluat, hrana insuficienta si mesele luate la ore neregulate, somnul redus, tensiunea in care traiam si o lovitura destul de serioasa in zona afectata de cancer s-au acumulat probabil cu toate, dand nastere bolii. Eram convinsa ca-i vorba de cancer, cu atat mai mult cu cat, in familia mea, existau cateva antecedente de moarte prematura prin cancer.
La cea de-a treia consultatie anuala la AĞMarsdenAğ, temerile mele cele mai sumbre s-au aderit. Se formase un chist de marimea unei prune la sanul stang si mi s-a comunicat scurt ca trebuie /xtras. Mi-am asumat rolul pasiv ca orice bolnav.
neprotestand in nici un fel.
S-a descoperit ca acest chist era un adenocarcinom, sau cancer al tesutului glandular, si ca incepuse sa disemineze, adica sa se raspandeasca local. A fost descoperit in cuadrantul superior intern, sau dupa cum au afirmat specialistii, intr-o zona cu pronostic de rau augur. Cel mai rau a fost insa ca celulele cancerigene erau putin diferentiate, ceea ce inseamna ca aceste celule sunt predispuse la a invada orice organ sau parte a corpului deoarece nu au capacitatea de a diferentia intre o parte sau alta. Am stiut atunci ca am putine sanse sa supravietuiesc.
In ciuda acestor sti descurajatoare, mi s-a spus ca dupa extirparea sanului pot face iradieri si ca in aceste conditii mi se acorda 98 la suta sanse de vindecare. Am stiut imediat ca nu este adevarat, ca eram mintita, totusi am acceptat sa incep tratamentul cu raze. Daca medicii mi-ar depista acum un cancer, n-as accepta tratamentul. In decursul anilor in care ma prezentasem la control la Clinica Marsden, probabil mi s-au facut vreo douasprezece radiografii la san si una a pieptului. Razele sunt foarte puternice si sunt convinsa ca ele distrug bioenergia si ataca celulele. Dupa parerea mea, razele predispun la cancer.
Oricum, la scurta vreme de la diagnosticarea bolii, m-am internat pentru o scintigrafie osoasa, care presupunea, cu alte cuvinte, injectare cu substanta radioactiva, ceea ce mi-a creat o stare de rau general, dupa care, inca slabita si simtindu-ma foarte prost, mi s-a facut operatia de extirpare a tumorii. M-au trimis acasa, spunandu-mi-se sa revin dupa o saptamana pentru sedintele terapeutice cu raze Roentgen. Vestea nu m-a bucurat. Ceva in forul meu interior imi spunea sa caut o alta solutie, mai buna decat radioterapia. Am pus disperata intrebari in dreapta si-n stanga si am luat o hotarare vitala.
Am decis singura, si in ciuda presiunilor serioase ale medicilor, sa renunt la tratamentul cu raze Roentgen. Instinctiv simteam ca iradierea slabeste organismul si afecteaza tesuturile, fara a schimba in bine cursul bolii, ceea ce ma asteptam ca se va intampla si in cazul meu. Mi s-a explicat ulterior ca daca as fi continuat radioterapia, timusul meu nu ar mai fi putut receptiona energiile benefice de care are nevoie pentru a reprograma celulele cancerigene si ca tratamentul la care as fi fost supusa dupa aceea n-ar fi dus la nici un rezultat. Deci, dupa ce am refuzat tratamentul prin iradiere, starea mea s-a inrautatit.
La doua saptamani de la operatie, si imediat dupa ce hotarasem sa ma descurc pe cont propriu, aam accese de slabiciune care ma tintuiau la pat aproape o zi intreaga. Uneori aam senzatia ca sunt strabatuta, din cap pana in picioare, de energii malefice" puternice. Aam dureri peste tot, iar uneori erau atat de acute incat ma strambam de durere sau urlam. Mai tarziu mi s-a spus ca acestea sunt semne ca boala pusese stapanire pe intregul corp, deci cancerul ajunsese intr-o faza avansata. Cu alte cuvinte, eram pe moarte.
Luasem asadar hotararea sa-mi iau destinul in propriile-mi maini si am inceput un program autoimpus de resilire a sanatatii. Am schimbat regimul alimentar dupa vizitele efectuate la British Cancer Help Centre (Centrul britanic pentru sprijinirea bolnavilor de cancer) si am deprins dirse tehnici de meditatie si de canalizare a energiilor benefice si retransmitere in intregul corp, metode pe care le-am invatat la Maxwell Cade Biofeedback Centre (Centrul Maxwell Cade de Biofeedback) de la Londra. De asemenea, forta unui vindecator m-a ajutat redandu-mi o parte din energie.
Insa toate acestea nu erau suficiente. Fortele intunericului pusesera aproape complet stapanire pe mine, si incepusem sa am senzatia ca ma pierd. In acel moment, a internit o sansa neasteptata. Participam la sedintele de recuperare a bolnavilor de cancer organizate de dr. Anne Woolley-Hart, pionier in domeniul cercetarii metodelor alternati de tratare a cancerului, de la Spitalul St. Bartholomew. intr-o seara, pe la inceputul anului 1985, ea m-a condus la o conferinta pe care o sustinea la Colegiul de studii psihice de la Londra un necunoscut, cel putin pentru mine, pe nume Harry Oldfield. Nu auzisem in viata mea de el, insa, cum starea mea se agravase, am acceptat sa asist la curs numai la insistentele si de dragul Annei.
Harry este o persoana cum nu se poate mai intelegatoare si a acceptat sa inceapa de indata tratamentul sau in care foloseste un nou aparat terapeutic pe baza de electrocristale. Prin atie cu tratamentul ingrozitor de la spital, acesta era simplitatea personificata. Timusul meu - timusul are rol in sistemul imunitar -transmitea semnale foarte slabe spre aparatul folosit de Harry. Dupa cum mi-a spus el, era un simptom tipic pentru un bolnav de cancer. Tot atunci am constatat ca inregistrarea biocampului in zona coccisului, la baza coloanei rtebrale, era si ea extrem de slaba.
Ma prezentam saptamanal la sedinte de o ora, in cursul carora Harry folosea cristalele de cuart asupra timusului, si o terapie care combina laserul si cristalele, pentru coccis.
Banuiesc ca aceste doua puncte esentiale fusesera cauza primului colaps energetic si a dezechilibrului intregului organism. Conform inregistrarilor aparatului, energia care circula in creier era foarte scazuta, datorandu-se probabil blocajului energetic de la ceafa care surnise ca rezultat al tensiunilor dirse si stresului. Descatusarea catartica putea sa aiba drept urmare eliberarea organismului de multe altfel de blocaje, insa, pentru moment, infuziile de flux electromagnetic constituie o cale mai sigura si mai rapida de a inlatura blocajele si a resili echilibrul, actiuni vitale pentru un bolnav de cancer.
Am inceput asadar acest tratament la sfarsitul anului 1985, iar in primavara anului urmator imi procurasem un aparat propriu de tratament, ceea ce mi-a permis sa practic singura, acasa, aceasta metoda terapeutica. Treptat, am inceput sa-mi revin. in septembrie, mi-au aparut pe sanul stang trei pete de caldura si inca una pe cel drept, toate patru linistindu-se atunci cand Ie alimentam cu energie la valori foarte scazute. intr-o dimineata de noiembrie - imi amintesc perfect de parca s-ar fi intamplat ieri - m-am trezit cu sentimentul ca sunt iar sanatoasa.
De cateva saptamani imi echilibram zilnic, cu ajutorul aparatului, valorile energetice, mentinandu-le in echilibru. in acea dimineata, mi-am dat seama deodata, fara sa-mi vina a crede, ca sunt sanatoasa tun.
Acum, corpul meu isi mentine singur echilibrul energetic, prin propriul mecanism de autoreglare, in vreme ce inainte trebuia sa folosesc ore intregi pe zi aparatul. Durerile au disparut complet, iar energia mi-a renit din belsug, la fel ca inainte de instalarea bolii. ^ In cel de-al doilea caz este vorba de o scleroza multipla, o boala dintre cele mai controrsate in domeniul stiintei medicale, asupra careia vom reni cu detalii in Capitolul 8. Mallory Ramsdale, o tanara dinamica si plina de viata, aa 31 de ani cand s-a declansat scleroza, adica in 1980, dupa ce mama ei murise de aceeasi maladie dupa multi ani de grea suferinta. Prima criza, relateaza ea, s-a declansat in vara, cand ma pregateam sa plec cu sotul meu in vacanta in America. La inceput, n-a fost cine stie ce. Aam senzatia ca-mi pierd echilibrul, ca o ameteala, si ca alunec spre stanga. Am crezut ca mi se tocisera flecurile la tocuri si ca am calcat stramb. insa, la cateva zile dupa ce am sosit in America, starea s-a agravat. Nu ma mai tineau picioarele, iar peste o saptamana abia ma mai taram, clatinandu-ma. Fata imi amortise si imi era foarte rau.
Am fost consultata de doi specialisti americani care nu si-au dat seama despre ce ar putea fi vorba, in ciuda instigatiilor repetate la care am fost supusa. Parerea lor era ca putea fi vorba de o tumoare pe creier, poliomielita, sau scleroza multipla, insa au mentionat scleroza abia dupa ce le-am spus ca mama murise la 44 de ani de aceeasi boala. in cele din urma, mi-au spus ca ar putea fi vorba de o afectiune cunoscuta sub denumirea de paralizie Bell sau de o inflamare a bulbului rahidian.
Dupa ce m-am intors acasa, medicul meu curant m-a trecut imediat pe injectii recomandate in tratarea paraliziei Bell (Bell\'s Palsy) fara a confirma mai inainte diagnosticul prin analize. Pur si simplu au luat de bun ceea ce i-au transmis medicii americani. Tratamentul nu a avut nici un efect. De fapt, ma simteam mai rau ca inaintevIntr-un tarziu, mi s-a recomandat repaus total. Si asta a fost tot. intrerupsesem lucrul de patru luni - sunt secretara particulara a presedintelui unei banci din City - insa la un moment dat starea mea s-a ameliorat destul incat sa ma intorc la birou.
Asta s-a intamplat prin noiembrie, dar senzatia de resilire nu a durat decat pana in iulie anul urmator. imi amintesc perfect, fiindca in iulie a avut loc cununia perechii regale. intr-o dimineata, m-am trezit cu o mancarime pe fata si senzatia ca vad dublu. Imediat, piciorul stang a inceput sa nu ma mai asculte si am inceput sa scap lucruri din mana. Mi-am petrecut doua saptamani la Royal Free Hospital unde mi s-au facut tot felul de analize, urmate de multe altele la Spitalul national pentru afectiuni nervoase, unde mi s-a pus in cele din urma diagnosticul de scleroza multipla, adica la sfarsitul rii anului 1981. Medicii mi-au spus atunci ca nu mai pot face nimic. imi amintesc exact ce mi-au spus: Duceti-va acasa si incercati sa nu va mai ganditi. Duceti o viata normala si incercati sa nu va faceti griji. Daca se repeta crizele, adresati-va medicului curant, iar el va va face cateva injectii care vor calma durerile". intrerupsesem din nou serviciul de trei luni si stateam toata ziua in casa, la Dunsle, intr-o stare de deprimare acuta. Apoi Dorothy, soacra mea, a nit foarte hotarata la mine si mi-a spus ca era momentul sa incercam si metodele de vindecare paranormale. Ea era foarte convinsa ca aceste tratamente dau rezultate, eu insa eram extrem de sceptica.
Mi-am zis ca e o prostie curata sa fac asa ceva, totusi am acceptat sa incerc si m-am lasat convinsa sa mergem la un fel de vindecator prin sugestie la sediul transcendentalilor de pe Belgra Square din Londra..Atunci se pare ca s-a intamplat un fapt straniu. Nici pana astazi nu stiu ce interpretare sa dau incidentului, dar indata ce am ajuns la adresa de pe Belgra Square pentru intalnirea care ne fusese fixata, soacra mea mi-a spus ca nu-si mai aminteste numele vraciului pe care trebuia sa-l consultam. Si deodata, in minte i-a nit, din senin, numele de Harry Oldfield, desi nu auzise in viata ei de el.
Asa incat a cerut sa-l vada pe Harry Oldfield, iar ca urmare am fost conduse intr-o incapere unde un Harry complet surprins tocmai tinea un curs. El nu face parte dintre paranormali, dar inchiriase o camera in acel imobil, special pentru discutii, si pe motiv ca aici chiria este mai mica, dupa cum aa sa-mi marturiseasca mai tarziu. A fost deosebit de amabil si a acceptat sa ma trateze folosind un sistem de-a dreptul revolutionar care functioneaza pe baza transferului electric de joasa frecnta a energiei benefice preluate din cristale, terapie pe care el a denumit-o terapia electrocristalina.
N-am inteles mare lucru din aceasta metoda, insa, cum parea inofensiva si nu aam la cine altcineva sa apelez, am acceptat. Ne intalneam saptamanal timp de o jumatate de ora si dupa un an sau mai bine de tratament, starea mea se ameliorase net. Puteam acum sa fac toate lucrurile dupa care ma dau in vant si pe care nu eram capabila sa le fac inainte. imi place sa ma distrez si presupun ca uneori cam intrec masura, lucru care nu face bine nici unei persoane sanatoase, dar important este ca ma puteam bucura din nou de o viata normala. Nu trebuie sa ma intrebati cum m-am vindecat. Pur si simplu asa s-a intamplat. De fapt, am mai avut o usoara recidiva in 1983, la moartea bunicii. Pentru mine a fost un soc emotional puternic si probabil ca asta a declansat din nou boala. Adevarul este ca de scleroza nu te vindeci niciodata, doar reusesti sa o tii in frau. O data declansata, traiesti toata viata cu ea, face parte din procesul general al organismului. Insa o poti stapani.
Deci, cand am avut cea de-a doua criza, am dat imediat fuga la Harry, iar el m-a tratat in fiecare zi timp de o jumatate de ora. M-am dus la el intr-o marti, iar pana sambata imi renisem complet. Pareza fetei disparuse cu totul. Sunt incantata sa pot spune ca asta s-a petrecut in urma cu trei ani si ca de atunci si pana in prezent starea mea de sanatate a fost perfecta.
Continuu sa ma prezint la cabinetul lui Harry o data la patru ani, sase saptamani, pentru tratamentul de silizare - el spune ca totul functioneaza prin echilibrul fluxurilor energetice care circula prin centrii energetici (sau chakre) aflati in organismul uman si prin reenergizarea lor. Iar eu am un aparat acasa pe care nu-l folosesc decat o data pe saptamana ca sa-mi recapat puterile daca ma simt mai obosita, ceea ce mi se-ntampla cand si cand. Din toate punctele de dere insa, am renit la viata activa pe care o duceam inainte. Lucrez douasprezece ore pe zi, facand nata intre Dunsle si City, si tot imi vine s-o fac lata din cand in cand (desi, dupa aceea trebuie sa ma culc ceva mai devreme!). Am implinit 37 de ani si niciodata nu m-am simtit intr-o forma mai buna.
Medicul meu sustine ca ce fac eu este pierdere de vreme si bani aruncati pe fereastra. El spune ca totul se_ explica prin autosugestie. Chiar mi-a spus la un moment dat: Iti dai seama, sper, ca-i vorba de o vindecare pe cale naturala. Ai sa ca boala va reni mai tarziu." Poate sa spuna ce pofteste. Nu stiu decat ca sunt iarasi sanatoasa si ca nimeni nu a facut pentru mine ceea ce a facut Harry. inainte eram foarte sceptica in privinta acestor metode, pe care le consideram niste prostii, insa acum am incredere in ele."
Desigur, cele doua marturii citate nu sunt de natura sa convinga lumea medicala asupra eficientei aparatului inntat de Harry; iar noi nu le-am reprodus cu aceasta intentie. Evaluarea sistemului propus de el presupune realizarea unui protocol medical corect si a testelor placebo dublu orb, efort in care ar trebui implicati mii de pacienti si nenumarate aparate, jumatate dintre acestea fiind complet goale pe dinauntru insa aducand atat de bine cu cele adevarate incat nimeni nu ar putea sesiza diferenta. Un mic pas in aceasta directie a fost folosirea terapiei electrocristaline la bolnavi suferind de tinita (tiuit de urechi), numai in Marea Britanie fiind inregistrati 200.000 de bolnavi desi in realitate probabil este vorba de vreo 7 milioane. In acest sens, a fost initiata o retea nationala de ajutorare a bolnavilor de tinita, denumita Whistle Stop, condusa de John si Jean Brown din Basildon, Essex, deschisa in martie 1985 pentru toti cei care sufera de aceasta afectiune stranie care provoaca un tiuit dureros in urechi si in cap. Optsprezece din cei trei sute de membri tratati la acest centru au fost supusi tratamentului cu acest aparat trei ore pe zi, timp de sase luni. Dintre acestia, patru nu au resimtit nici o ameliorare a starii in urma tratamentului (desi John Brown, exprimandu-se destul de criptic in fisele de observatie, spune ca la unul din cazuri probabil alte circumstante au contribuit la obtinerea acestui rezultat).
Ceilalti paisprezece pacienti au simtit o ameliorare certa si o reducere a durerii in urma tratamentului, insotita la unii dintre ei si de incetarea completa a durerilor, desi bazaitul a ramas prezent. Sapte au inregistrat un succes deplin, sustinand ca foarte rar li se mai intampla sa mai auda tiuitul din urechi. La toti pacientii, tinita s-a instalat din nou, declansata de un excitant extern, o nevralgie, sau o migrena, insa in urma repetarii tratamentului ea a incetat iar. De cele mai multe ori, abia dupa cateva zile de la incetarea tratamentului electrocristalin se constata modificarea nilului de zgomot, insa durerea cedeaza aproape instantaneu prin folosirea unui tratament corect, chiar in cursul sedintei. Dispozitivul este folosit in continuare de centru, insa o parte din pacienti si-au achizitionat intre timp aparate proprii. Singurele metode care dau rezultate la fel de eficiente, este de parere John Brown, sunt tehnicile de relaxare completa.
Tehnica cea mai obiectiva este atunci cand Harry nu participa la experiment, iar acesta furnizeaza probe repeile cu un efect specific. Este totusi trist ca, in Anglia, numai patru persoane s-au dedicat complet cercetarilor in domeniul cunoasterii si vindecarii tinitei, si ca nici una dintre acestea nu a folosit in cadrul testelor clinice aparatul pus la punct de Harry.
Lucru inca si mai greu de inteles este explicatia pe care o furnizeaza British Tinnitus Association, un simplu pretext de vreme ce invoca neincrederea in metodele medicale alternati", ca si cand numai instrumentele noastre electronice ar putea fi alternati.
Daca am descoperit un principiu biologic de baza, atunci ar trebui sa se aplice si altor organisme, nu numai celui uman. Una dintre studentele lui Harry a folosit aparatul de tratament electrocristalin pe cainele ei, Amber, care era surd si apatic si urina sange. Pupa ce a folosit aparatul la urechile si stomacul cainelui, studenta a remarcat o ameliorare temporara a simtului auditiv, iar sangerarea a incetat complet. Cainele a inceput o viata noua, desi terinarul spusese ca nu se mai poate face nimic. Vorbind despre acest caz, trebuie sa adaugam ca auzul cainelui a degenerat din nou, in lipsa repetarii tratamentului, dar ca sangerarea a fost complet vindecata.In acest context, este firesc sa ne referim si la te. Aceeasi studenta a introdus, timp de o jumatate de ora, tubul aparatului electrocristalin intr-un vas in care se afla o tulpina de dragaica si un arbust de trandafir, ambele aflate intr-o stare proasta. Dragaica se ofilise si tragea sa moara, iar trandafirul era intr-o stare critica, nota aceasta. In decurs de numai doua zile, cele doua te au scos muguri, iar studenta a inregistrat insanatosirea lor completa.
Amandoua sunt bine acum, relata studenta, fara a-si da seama ca nu facuse altceva decat sa repete acelasi experiment pe care il intreprinsese Maimbray la Edinburgh in 1746!
Dupa cum ilustreaza exemplele mentionate mai sus, reputatia de terapeut a lui Harry se raspandeste cu repeziciune, desi putini sunt cei care inteleg cu adevarat natura activitatii sale. intr-una din zilele in care pregateam impreuna aceasta sectiune, imi amintesc ca Harry era agitat din pricina a doua fotografii pe care a tinut sa mi le arate. Imaginile aratau ca doua bastoane rasturnate, dintre care unul parea ceva mai subtire. Priste, Roger! a exclamat el. Am reusit sa fotografiez kundalini!" Cum nu auzisem in viata mea de kundalini, am considerat ca ar fi foarte intelept sa dau din cap cu un aer de cunoscator, dupa care am dat fuguta acasa sa caut, in nenumaratele carti pe care mi le procurasem in derea cercetarilor, semnificatia acestui termen. Sa fi fost ceva ce tinea de anatomie? Sau poate o insecta? Sau poate un termen legat de yoga?
Ultima presupunere a fost si cea corecta. Conform doctrinei yoghine, prana este considerata a fi energia vitala (sau chi in acupunctura) de natura bipolara, cei doi poli trebuind a fi echilibrati corect pentru a asigura functionarea tuturor organelor interne in conditii de sanatate. Cele doua polaritati se numesc yin si yang. Nilurile specifice de energie au efecte diferite asupra organelor interne, desi se pare ca exista douasprezece niluri principale de energie capabila sa controleze dirsele celule si tesuturi ale corpului. Energia asociata cu centrul cel mai de jos se numeste kundalini, iar daca este eliberata cu forta, ea poate trece direct prin centrii superiori spre creier, ocolind restul organismului, caruia ii asigura vitalitatea si exploreaza in creier, astfel incat se considera ca efectele acestui procedeu sunt noci pentru echilibrul general al pacientului. Pe de alta parte, daca energia kundalini este reprimata, corpul va fi lipsit de vitalitate. Deci Harry credea ca fotografiase o imagine a energiei kundalini inainte si dupa" aplicarea tratamentului electrocrista-lin. Facuse fotografia unei femei in jur de cincizeci de ani care suferea de un blocaj neural ce ii provoca spasme musculare. In urma folosirii aparatului Kirlian cu electrod transparent si dupa o expunere de sapte secunde, in fiecare caz Harry obtinuse o prima imagine a fluxului energetic blocat, deci intrerupt, si o a doua imagine a fluxului energetic de tip kundalini circuland corect si liber sub forma unui sarpe incolacit.
Cercetarea continua insa sa ocupe cea mai mare parte a timpului lui Harry. In prezent, el studiaza cifrele fractale. intr-o seara, pe cand lucram la sectiunea noastra, computerul plasat in apropiere a renit brusc la viata, afisand pe ecran cu litere care pulsau: Hei, am terminat!" Sigur ca am tresarit speriat, fiindca ma aflam in incapere de cateva ore si abia daca ii remarcasem prezenta. Scuze, mi-a spus Harry, dar toata ziua a facut calcule incercand sa gaseasca un fractal. Esti curios sa ?" A apasat pe doua taste, iar ecranul a fost invadat de o formatiune cu aspectul unei insecte. la uita-te aici, mi-a spus el incantat. Toata coloana asta a fost generata de numai trei numere, fiecare format din opt cifre". Harry incercase sa instigheze o posibilitate interesanta, si anume daca morfogenetica isi poate gasi o exprimare in termeni matematici. A deschis un carnetel si a notat imediat: Carabus: 0,7342165 - 0,12390562 - 1,4673812".
Entuziasmul pentru cercetarea dirselor discipline stiintifice nu I-a parasit niciodata. Au trecut atatia ani de cand am privit pentru prima oara la microscop, imi marturisea el, dar n-am sa uit niciodata uimirea si placerea pe care le-am resimtit vazand prima proba de celule, iar apoi primele organisme monocelulare. Din aceste structuri simple de viata se poate ajunge la nebanuit de multe forme complexe si la adevarate structuri complicate. Spre exemplu, organismul uman."
Totusi, intrebarea care il framanta pe Harry este ce mecanism organizeaza celulele in structuri si le comanda sa se combine cu altele pentru a dobandi forme si structuri complexe. Este vorba doar de hazard sau de o interntie divina?
Harry este convins ca pe impresionanta lista a talentelor lui Dumnezeu se numara si aceea de matematician. Dupa studiile pe care le-a efectuat cu ajutorul computerului, a ajuns la convingerea ca Dumnezeu este un geniu in stiintele matematice. Formulele matematice pot fi reprezentate grafic, oferind astfel reprezentari imagistice ale conceptului numeric de baza. Totusi, daca facem aceste reprezentari cu mana, cum s-au facut in mod obisnuit, metoda este foarte lenta, iar rezultatele nu foarte exacte, mai ales atunci cand punctele se vor suprapune sau intersecta. Computerul este capabil sa faca fata acestui proces laborios intr-un timp foarte scurt, dupa cum tot el poate rezolva probleme de o extrema complexitate.
Cu ajutorul nepretuitului sau prieten John Catchpole, un geniu in utilizarea computerului, Harry a asistat la reprezentarea unor inregistrari grafice bidimensionale care, in functie de formula introdusa in calculator, seamana extraordinar cu structurile cristaline simple, sau celulele cu structura foarte simpla ale tesuturilor telor si animalelor, chiar cu animalele insele.
El crede ca, in natura, hartia grafica este spatiul tridimensional, ca cerneala folosita pentru obtinerea acestor reprezentari tridimensionale sunt elementele si compusii la care s-a ajuns prin formule matematice anterioare. Nu trece zi fara a descoperi noi structuri de viata pe ecranul computerului. Totusi, este foarte interesant de precizat ca, daca internim in formula originara din schema respectiva, vom asista la aparitia unei celule sau unui organism modificat sau complet nou. Oare sa fie in acest caz vorba de descoperirea mecanismului insusi al bolii sau al mutatiei?" Harry este convins ca toate cercetarile si studiile intreprinse in domeniul stiintelor vietii ajung la concluzia comuna conform careia fiintele vii au fost concepute la seta matematica a Divinitatii!
Un alt proiect care il preocupa pe Harry este cutia Berry", care reda grafic practic orice forma de unda sonora. impreuna cu John Catchpole el este in prezent preocupat de transpunerea semnalelor aberante transmise de celulele unui organism in inregistrare grafica.
In acest fel, vom putea distinge cu claritate formele complexe ale emisiilor sub forma de unde ale dirselor tipuri de afectiuni. insa, dupa cum sustine si Harry, acesta va constitui subiectul unei alte carti.
Pe masura ce avanseaza lucrarea de fata, in viata lui Harry se deschide o noua fila. De curand, Journal of Alternati Medicine i-a propus lui Harry sa participe la cercetarile unui grup de oameni de stiinta, dintre care amintim doar numele lui Julian Kenyon,Matthew Manning si Robert Tisserand, privind energiile subtile. in acest moment putem doar specula asupra rezultatului acestor cercetari insa ele marcheaza, cu certitudine, un important pas inainte catre recunoasterea contributiei pe care Harry Oldfield a adus-o pe taramul medicinei alternati, netraumatizante.
