Prezentul modul este compus din doua parti. Prima parte abordeaza problema diagnosticarii bolilor prin utilizarea unui aparat inspirat de ideile continute in metoda de fotografiere Kirlian. Cea de-a doua parte cuprinde o descriere a modului de folosire a curentilor electrici vibratori de inalta frecnta, amplificati cu ajutorul cristalelor naturale, in scopul tratarii unor afectiuni curente, metoda pusa la punct de Harry Oldfield.
Diagnosticarea cu ajutorul ESM
Am denumit ESM (metoda de explorare a electricitatii) metoda pe care autorii lucrarii au elaborat-o in scopul masurarii emisiilor de energie care provin de la organismele vii. Aceasta se refera atat la analizarea emisiilor pe anumite frecnte sonore, cat si la analizarea datelor obtinute cu ajutorul osciloscopului. isi are originea in tehnica Kirlian, evoluand ca instrument de instigare alternativ al efectului ilustrat prin fotografiere. Prezinta avantajul suplimentar ca poate fi folosita si in conditii de vizibilitate naturala in scopul instigarii unor obiecte tridimensionale. O prezentam in acest moment deoarece este o metoda de sine statatoare, care vine sa sustina si sa completeze ceea ce se obtine pe o imagine Kirlian. ESM are calitatea de a fi compatibila cu redarea pe computer, oferind si posibilitatea de a inregistra pe banda magnetica imaginile obtinute in urma explorarii obiectelor si a fiintelor vii.
in perioada de inceput a activitatii noastre de cercetare stiintifica, am atras atentia asupra faptului ca un obiect energizat intr-un camp Kirlian, daca este acordat corect pe frecnta rezonanta armonica a acestuia, va emite unde radioelectrice si un semnal sonor care poate fi interceptat pe cale naturala. Pentru a simplifica explicatia, am redus tensiunea, am marit precizia acordarii de fidelitate si am transmis vibratia astfel obtinuta spre campul individului al obiectului studiat. Cu ajutorul unui tuner de mare precizie, fixat pentru a intercepta nilul normal de emisie al acestui camp, am reusit sa detectam variatiile ciclice aberante care se produc in cadrul acestui camp de referinta. Aparatul parea sa reproduca efectul de camp prin metoda Kirlian, in ciuda faptului ca nu s-a inregistrat nici o descarcare vizibila de tip corona (desigur, din cauza tensiunii scazute pe care am folosit-o). In timpul procedurii, ain evitat sa atingem subiectul pentru a micsora riscul obtinerii unor efecte false (situatie care survine uneori in cazul aplicarii metodei de fotografiere a campului daca nu se respecta instructiunile descrise in Sectiune 1). Prin folosirea unor electrozi transparenti si-sau de marire, aceasta problema este rezolvata daca lumina este preluata direct cu ajutorul unui aparat obisnuit cu obturatorul deschis.
Astfel de electrozi, bine izolati in interiorul unor elcctroliti buni conducatori de electricitate, au fost trecuti pe deasupra dirselor parti ale obiectului luat in studiu, dezvaluind descarcari luminoase, unele cu stralucire constanta, altele intermitenta.
Aceste puncte luminoase indica prezenta activitatii pe care o corelam cu starea relativa de sanatate a individului. Un prieten de-al Iui Harry, familiarizat cu punctele energetice folosite in tratamentele de acupunctura, dupa ce a studiat rezultatele acestui experiment a afirmat ca noi am reusit sa facem vizibile punctele de energizare din acupunctura in starea lor activa. Iar cum exista numeroase carti de referinta care trateaza despre punctele energetice vitalizate prin acupunctura, am reusit, dupa un oarecare exercitiu, sa suprapunem harti ale acestora, confectionate din material transparent, pe corpul unor voluntari. Punctele luminoase pe care le-am depistat cu ajutorul aparatului se potriau perfect cu cele furnizate de schemele din manualele de acupunctura. Desigur, de la un individ la altul au aparut si diferente. Unele puncte nu prezentau semne de activitate, in timp ce altele deneau foarte vizibile daca organismul respectiv trecea printr-o stare de dezechilibru energetic.
Desi nu dispunem de suficient spatiu pentru a argumenta sau informa validitatea metodei terapeutice prin acupunctura, ar fi totusi interesanta studierea acestor puncte cu ajutorul instrumentelor noastre. Ne dem obligati sa reiteram adevarul ca marile descoperiri din domeniul cunoasterii se rezuma in fond la un principiu simplu.
Ipoteza noastra incepe prin a explica mecanismul in virtutea caruia functioneaza acupunctura si sugereaza ca este vorba de un sistem care face apel la acele canale de trecere ale unui organism prin care se scurg vibratiile spre exterior.
Am studiat efectul pe care il induce introducerea acelor asupra acestor puncte energetice. in majoritatea cazurilor, activitatea unui punct se linistea" dupa aplicarea tratamentului prin acupunctura. La inceput, am crezut ca acele puncte indicau o activitate corespunzand glandelor sudoripare. Totusi, marind temperatura ambientala din cabinetul in care efectuam testul pana la o valoare care ar fi trebuit sa produca transpiratie abundenta, am remarcat ca aceste spoturi luminoase nu si-au intensificat activitatea. Dimpotriva, unele dintre ele au disparut complet. Am facut o noua incercare, intepand pacientii cu ace ale caror varfuri fusesera introduse in sare in cateva puncte marcate dinainte pentru a rifica daca putem sa cream noi insine niste puncte noi de acupunctura. Dupa cum era de asteptat, nu am ajuns la nici un rezultat. Mai tarziu, aam sa aflam ca si alti cercetatori din URSS si America efectuasera experimente similare si ca ajunsesera la acelasi rezultat descurajant.
In toate manualele de acupunctura, fluxurile energetice sunt prezentate ca strabatand intregul corp de-a lungul unor canale denumite meridiane, carora le corespund in zona superficiala punctele energetice de acupunctura. Din nefericire, noi nu am reusit sa detectam aceste canale energetice. Totusi, am dori sa precizam ca experimentul nostru a vizat numai observatii de suprafata. Probabil ca aceste canale se afla in profunzime, punctele activitatii energetice pe care le-am studiat noi fiind doar locul in care aceste meridiane se manifesta la suprafata. Este asadar logic sa presupunem ca aceste meridiane sunt activate prin exercitarea cu ajutorul acelor speciale a acestor puncte superficiale, asadar de acele introduse in aceste puncte. (in unele situatii, acele de acupunctura trebuie introduse in profunzime)In acestea consta, in linii mari, metoda ESM.
Propunem sa studiem in continuare modul in care am ajuns sa dezvoltam aceasta metoda pornind de la tehnica Kirlian, dar si relevanta sa in diagnosticarea unor boli. Atunci cand am in fata o fotografie obisnuita, de fapt privim reprezentarea bidimensionala a unei realitati tridimensionale. in mod similar, cand privim o fotografie Kirlian, sau studiem un organism printr-un electrod transparent si plat.- de fapt dem numai doua din cele trei dimensiuni ale acestuia deoarece campul de forta electrica este generat de un simplu electrod bidimensional.
Numai ca subiectul a carui energie dorim sa o studiem, fie el o mana omeneasca sau o frunza, este o forma tridimensionala. Cu alte cuvinte, energiei pe care o dem intr-o imagine standard Kirlian ii lipseste una din componentele dimensionale.
Suntem incantati sa comunicam ca, datorita unui aparat special pe care l-am conceput, am reusit sa reproducem efectul Kirlian in forma tridimensionala (Fig. 6.1.). Cu toate acestea, dorim sa subliniem faptul ca la folosirea unei metode obisnuite de fotografiere, vom percepe energia subiectului studiat intr-o forma bidimensionala. Este adevarat ca folosind tehnici de inregistrare video cu sisteme de intensificare a imaginii, intrezarim sansa ca in viitor sa se obtina imagini perfecte, totusi, forma tridimensionala se poate percepe doar prin observare directa. Metoda folosita pentru obtinerea imaginilor tridimensionale dupa principiul Kirlian presupune existenta unei tensiuni mult mai mari decat in cazul fotografiei Kirlian obisnuite. Acest lucru poate fi obtinut folosind bobine de inductie mai mari, pentru o inductie mai mare, sau prin marirea tensiunii in prima portiune a bobinei pe un aparat Kirlian clasic. Totusi, dorim sa atragem atentia asupra faptului ca, folosind aceasta alternativa, exista riscul de supraincalzire sau de ardere a echipamentului!
Si Tesla s-a confruntat cu aceeasi problema!
Probabil va mai amintiti ca pentru obtinerea unei imagini Kirlian obisnuite", am o placa pozitiva care respinge electronii si una negativa (esantionul impamantat) care atrage electronii. in cadrul sistemului de fotografiere tridimensionala pe care l-am elaborat, mecanismul functioneaza inrs, esantionul denind polul pozitiv, iar reteaua de electrozi din jurul sau, polul negativ, sau polul cu impamantare al acelui camp (Fig. 6.2.). Sigur ca polaritatile acestui sistem pot fi inrsate, insa in acest din urma exemplu subiectul testat pare sa transmita o cantitate mai mare de informatie, cu exceptia, fireste, a studiilor bidimensionale. Iar desi aparatul elaborat de noi permite inrsarea polaritatii printr-o aranjare diferita a firelor astfel incat esantionul sa devina polul pozitiv, acesta va furniza mai putine informatii suplimentare. Aparent, cu cat tensiunea este mai mare si, presupunem noi, cu cat rezultatele armonice sunt mai inalte, cu atat mai variate vor fi aspectele campului in actiune.In cadrul experimentelor efectuate, au fost folosite campuri de inalta tensiune si de mare frecnta in jurul indivizilor studiati pentru a obtine efecte tridimensionale.
Cei care s-au oferit voluntar pentru aceste experimente au marturisit ca senzatia pe care le-o procura echipamentul a fost tulburatoare. Una din descrieri suna astfel: Ma simteam de parca as fi fost azvarlit intr-un AĞviesparAğ de furnici robotitoare!" Notam de asemenea ca nu s-au inregistrat emisii luminoase vizibile pronind de la subiecti decat in cateva cazuri. Explicatia ar putea fi aceea ca volumul corpului omenesc absoarbe o mare cantitate a energiei generate de aparat si are nevoie de valori mai mari de inalta tensiune ca si de frecnte mai mari pentru a genera bioluminiscenta. Se pot folosi bobine foarte mari, obiectul studiat fiind asezat deasupra acestora, iar descarcarea electrica fiind transmisa direct in aer.
Nu am pretentia de a rendica aceasta descoperire: Tesla a realizat inaintea noastra acest fenomen la inceputul secolului. Totusi, el nu a sustinut niciodata ideea ca un camp generat pe cale electrica ar putea, prin insasi conuratia sa, sa indice starea celulelor dintr-un organism, reflectand astfel actiunea unor forte mai subtile. Tesla nu incerca sa demonstreze prin experientele sale decat ca acest tip de camp electric nu este daunator, dar mai cu seama sa calmeze zvonurile lansate de Edison in legatura cu pericolele folosirii curentului alternativ. Printr-un subterfugiu, Edison a aranjat ca primul criminal condamnat la moarte prin electrocutare sa fie ucis cu ajutorul curentului alternativ si nu al celui continuu.
Am obtinut rezultate bune cu ajutorul metodei tridimensionale aplicata in studierea obiectelor mici, telor de marime medie si a unor esantioane de mineral Vom prezenta in continuare cele doua sisteme de operare pe care le-am pus la punct in derea inregistrarii tridimensionale a campului energetic prin metoda Kirlian. Primul se intemeiaza pe o bobina de inductie de dimensiuni mari care poate genera o distanta de strapungere de 10 cm la folosirea unei tensiuni primare de valori medii. Daca vom adopta o metoda empirica de masurare a tensiunii inalte, si stiind ca un milimetru de scanteie induce o energie de aproximativ 1.000 volti, atunci aceasta bobina poate genera (pe perioade mici sau lungi de timp) 100.000 volti. Totusi, curentul obtinut va fi foarte scazut. Cel de-al doilea sistem tridimensional prin metoda Kirlian este de dimensiuni mai mici, putand genera o distanta de strapungere de aproximativ 4 cm, deci este caracterizat de o tensiune de 40.000 volti, valoarea minima necesara pentru studierea celor mai mici campuri tridimensionale vizibile.
Toate experientele trebuie efectuate intr-o camera obscura fara lumina de ghe. Orice raza de lumina care ar putea patrunde accidental in incapere va interfera cu efectul vizual. Aparatul nu trebuie amplasat pe suprafete metalice, iar experimentatorul nu va purta asupra sa obiecte metalice - ceasuri, bratari etc.
Facem recomandarea pentru situatiile in care cercetatorul ar putea deni conducatorul de electricitate daca atinge din neatentie ecranul amplasat in jurul obiectului, ecran care este folosit ca pol negativ. Se recomanda ca experientele sa se desfasoare in incaperi cu mochete izolate cu cauciuc si in care nu se afla obiecte conectate la curent, cum ar fi radiatoarele. Daca se produce un scurtcircuit printr-un obiect de suprafata redusa, este posibila aparitia unei intreruperi a frecntei inalte care nu este atat periculoasa, cat mai ales neplacuta. Desi aparatul nu este periculos, cei care sufera de boli cardiace sau nervoase nu sunt sfatuiti sa participe la aceste experiente; deoarece pentru obtinerea unor observatii directe cu ajutorul acestui echipament, si daca intre ochi si obiectul studiat nu a fost plasata nici o placa sau lentila de protectie, exista riscul de lezare a retinei prin actiunea radiatiei ultraviolete. Riscul poate fi evitat prin folosirea unor ochelari cu lentile obisnuite de sticla (nu de plastic) deoarece sticla reflecta radiatiile ultraviolete. O alta solutie pe care o recomandam este montarea unui panou de sticla in fata aparatului.
Speram ca dupa ce ti fi citit aceste masuri de protectie nu ti abandona complet ideea de a studia fenomenul!
Nimeni nu a fost poate mai constient de pericolul folosirii electricitatii de inalta tensiune decat marele Nikola Tesla.
Tesla era un barbat foarte inalt, care masura peste 1,80 m. Cand lucra in laborator cu aparate sub inalta tensiune, el purta cizme de cauciuc enorme, cu talpa de 15 centimetri. Intr-o seara, menajera a nit sa faca curat cat Tesla se afla inca in laborator si a fost pe punctul sa lesine la derea uriasului care o domina cu statura sa impunatoare.
Totusi, nu intotdeauna reusim sa ne luam toate masurile de precautie si este suficient un singur accident sa ii sperie pe novici si sa-i deturneze de la interesul fata de ceea ce, potrivit convingerii noastre, reprezinta un instrument de lucru extrem de util.
Studiind urile Al si A2 din Sectiune 1, vom aminti principiile conform carora este alcatuit aparatul Kirlian. El este format dintr-un generator special conceput, cu rolul de a transmite o frecnta vibratorie si tensiunea initiala catre intrarea principala a bobinei. Acesta va induce in partea a doua a bobinei un camp de inalta tensiune si de frecnta mare, care slabeste sau se proa in bobina in functie de ritmul cu care se repeta vibratia. Apoi, portiunea de inalta tensiune a bobinei este conectata la un plumb de inalta tensiune bine izolat, bun conducator de electricitate, cu rolul de a transmite mai departe curentul de inalta tensiune, foarte asemanator plumbilor de curent montati la bobinele de pe masini.
Acest plumb trebuie sa fie cat mai mic posibil, pentru a preni scurgerile de curent sau producerea efectelor de suntare care ar putea aa drept urmare obtinerea unor rezultate incorecte, artificiale, datorate fluctuatiilor de camp. Esantionul este fixat pe rticala, plumbul de inalta tensiune fiind in contact direct cu acesta. Ecranul cu impamantare folosit drept pol negativ este fie conectat la terminalul neutru, fie astfel cuplat incat sa asigure scurgerea curentului in pamant printr-un traseu distinct. Ecranul de protectie trebuie sa fie format dintr-o retea de fire foarte fine, cu forma fie de calota cu suprafata neteda, fie cilindrica. La rsiunile reduse ale aparatului de fotografiere tridimensionala, ecranul este inlocuit de un cilindru metalic vopsit in negru si amplasat in interior pentru a opri reflectarile, prevazut cu un capac format din lentile de marire. La ambele sisteme, fie ca-i vorba de o retea, fie de un cilindru, esantionul este amplasat in interiorul aparatului. Daca obiectul are forma neregulata, reteaua trebuie astfel amplasata incat sa se castige spatiu uniform, sau daca este vorba de un cilindru, acesta trebuie rotit pana la obtinerea unei distributii egale a campului, astfel incat sa nu se produca scurtcircuit prin contactul cu sau prin miscarea esantionului de sarcina pozitiva in functie de vibratiile de camp. Dupa ce se obtin toate aceste coordonate, in jurul esantionului se va marca instalarea unui camp pur a carui frecnta poate fi variata cu ajutorul butonului de control al repetarii vibratiilor.
In urma testelor efectuate am descoperit ca esantioane diferite se incarca cu energie la impulsuri diferite, observatii care sugereaza ca, prin folosirea unor echipamente sofisticate, se poate depista frecnta specifica de rezonanta a oricarui sistem. (Aceasta descoperire ar putea fi extrem de importanta) Explicand empiric lucrurile, se pare ca valoarea vibratiei este cu atat mai ridicata cu cat obiectul este mai slab conducator de electricitate, de exemplu un esantion mineral. Totusi, recomandam folosirea unor valori minime in cadrul experientelor efectuate de incepatori, pentru situatia in care esantionul poate fi supraincarcat cu sarcina sau se poate produce un scurtcircuit in electrozi. Amintim ca scopul oricarei experiente este acela de a perturba cat mai putin esantionul testat.
Vom reni acum la metoda ESM de explorare cu ajutorul curentului electric. Si in acest caz am de-a face cu un sistem de detectare si redare a campurilor energetice tridimensionale. in urma cu sapte ani, am descoperit nu numai faptul ca esantioanele studiate in campul Kirlian degaja o emisie luminoasa care poate fi fixata pe pelicula, dar ca ele emit o energie radioelectrica si sonora. Si cu ajutorul acestui aparat, echipamentul Bentham-Oldfield de explorare a biocampului, se pot obtine rezultate excelente fara a folosi tensiuni de intrare.
Metoda este urmatoarea: la un generator de inalta frecnta cu tensiune ridicata este atasat un electrod de sticla umplut cu o solutie salina (se poate folosi sare obisnuita). Aparatele noastre de fotografiere dupa principiul Kirlian includ aceasta caracteristica, iar intreaga noastra gama de instrumente de terapie electrocristalina (mentionate pe scurt) pot fi transformate in aparate de diagnosticare ESM.
Subiectul va tine electrodul in mana si va sta in picioare intr-o postura relaxata. Pentru testarea biocampului se va folosi un detector. Pot fi folosite ca detectoare osciloscoapele, instrumentele de masurare a nilului de sunet sau aparatele de inregistrare a frecntei. insa, indiferent de metoda pe care o vom utiliza, ceea ce ne intereseaza este sa inregistram amplitudinea si schimbarile de faza care pot interni in cadrul campului de referinta, modificari pe care generatorul le determina in interiorul si in jurul subiectului tinut sub observatie. Campul insusi este transmis sub forma de vibratii de-a lungul firelor de alimentare dinspre generator pana la tub. Prin inductie, se va produce un efect de camp secundar in interiorul subiectului. Campul poate fi fixat la o valoare determinata (deci controlat) cu ajutorul unui sistem de acord al frecntei montat pe aparat.
Vom folosi un spot de control orientat asupra subiectului, cu conditia ca pacientul sa nu prezinte leziuni interne sau eruptii la nil cutanat. Dupa care vom regla campul la o valoare constanta cu ajutorul echipamentului folosit. Dupa ce am parcurs toate aceste etape, si dupa ce am mai rificat inca o data subiectul cu ajutorul unui impuls de control, instigarea poate incepe. Este foarte important ca cea de-a doua rificare a subiectului cu ajutorul unui nou impuls sa se efectueze asupra unei zone despre care acesta sau clinicianul stiu cu exactitate ca desfasoara o activitate silizata.
Testul se poate efectua pe lobii urechilor, acestia fiind, exceptie facand boxerii sau jucatorii de rugby, zonele indeobste cel mai putin afectate ale corpului. Cele doua impulsuri trebuie sa aiba aceeasi amplitudine si sa nu fie defazate. Din acest moment, putem a si analiza semnalele pe care le transmit aceste zone de control catre alte parti ale organismului subiectului studiat. Daca amplitudinea se mentine la valori apropiate si in faza cu semnalul de referinta, atunci putem afirma ca am de-a face cu o activitate bioenergetica normala, deoarece comportamentul ei este identic in acest punct cu cel din zona de control. Daca, dimpotriva, apar modificari de amplitudine in aceasta regiune, inseamna ca am de-a face cu o activitate anormala a organismului. Totusi nu trebuie sa tragem concluzii pripite; este foarte important sa determinam mai intai cat de gra sunt aceste modificari. in timpul instigarii, trebuie facute periodic atii cu zona de control in scopul depistarii unor entuale scurgeri de semnal. Numai daca, dupa ce am efectuat toate aceste rificari, semnalul de referinta se modifica peste nilurile de toleranta admise, putem trage concluzia ca o anomalie de natura clinica ar putea fi cauza acestor tulburari de biocamp. In urma unor analize riguroase am putut constata ca cea mai importanta distorsionare a semnalului energetic este modificarea amplitudinii de camp. Pe scala decibelilor, aceste modificari intervin de la 1-2 pana la 10 decibeli si chiar mai mult! Daca oamenii ar putea percepe cu ochiul liber aceste perturbari de camp, atunci am vizualiza campurile bioenergetice armonios distribuite in jurul corpului, acestea constituind astfel un indiciu al zonelor de activitate normala ale organismului sanatos, si campuri conca sau conxe in regiunile unde exista sau au existat deficiente in functionarea organismului (Fig. 6.5.).
Propunem sa examinam in continuare componentele din care este constituit acest camp de referinta. in primul rand, dispunem de un camp electric vibrator care induce oscilatii armonice in obiectul sau subiectul aflat sub observatie. Acesta sileste in jurul subiectului un camp rezonant de energie format din unde electromagnetice si o cantitate redusa de vibratii sonore, exercitand o anumita presiune. (Am estimat ca distributia campului sonor in interiorul campului electromagnetic reprezinta intre aproximativ 30 si 70%). Campul este alcatuit din numeroase frecnte si armonice diferite care sunt silizate si transmise subiectului sub forma de vibratii. Ritmul pulsatoriu poate varia de la un individ la altul intre cateva mii si 100.000 de impulsuri pe secunda. Ca si in cazul fotografiei Kirlian, aceste vibratii nu trebuie confundate cu frecntele individuale, ci ar trebui ate, sa spunem, cu un cor de voci care vibreaza sau se opresc la anumite intervale de timp. Intre aceste intervale se produce o oscilatie a curentului armonic, iar inainte ca acesta sa se stinga, in corp este pompat un nou influx de energie, iar procesul se repeta astfel la nesfarsit.
Consideram ca in cursul procesului de detectare si explorare a activitatii biocampului, daca mediul care asigura transmisia (adica tesutul uman) este in stare buna, atunci acest semnal compozit va fi transmis corect. Daca, dimpotriva, campul fizic si/sau bioenergetic al organismului este perturbat, atunci campul de referinta va rezona in mod diferit.
Acest fapt determina o crestere sau o scadere a amplitudinii atunci cand biocampul este absorbit sau reflectat intr-un anumit moment. Si in campul de referinta se pot produce efecte de faza care prezinta abateri fata de semnalul indus intial. Au fost inregistrate cazuri in care frecntele care functioneaza pe o banda individuala vor fi absorbite de zona suspecta, fapt care poate fi testat cu ajutorul unui analizor spectral.
Aceste efecte au fost inregistrate nu numai la organismele vii, deci la biocampuri, ci si la monumentele megalitice din piatra (Fig. 6.6.).
Instigarea prin metoda ESM a fost efectuata in cursul solstitiului de vara. menhirele se comporta ca orice alte obiecte nevii fara a-si modifica semnalul de referinta, cu exceptia acelor momente in care intervin circumstante neobisnuite sau se produc enimente ciclice! Trebuie amintit faptul ca aceste monumente din piatra au in componenta o cantitate insemnata de cuart. Iar cristalul pe care il folosim in terapia electrocristalina este tocmai cuartul.Propunem sa ne concentram in continuare atentia asupra unei experiente in care a fost folosita metoda ESM organizata pentru testarea subiectilor umani. Prin aceasta nu trebuie inteles ca am restrans aria cercetarilor cu ajutorul echipamentului pe care I-am pus la punct numai la om. Vom da un exemplu in acest sens. In revista Medical News Weekly din decembrie 1981 (17/22 Voi. 13, Nr. 48), Harry poate fi vazut tinand in mana un subiect mai putin obisnuit pentru metoda de explorare ESM si tehnica de fotografiere dupa principiul Kirlian!
Pentru testarea subiectilor umani, recomandam ca acestia sa nu poarte incaltaminte si daca este posibil, sa stea pe o carpeta de cauciuc de felul celor folosite in masini, sau pe o suprafata izolata (de exemplu o carpeta cauciucata). Subiectii luati in observatie nu trebuie asezati in apropierea caloriferelor etc, deoarece aceste obiecte ar putea perturba inregistrarea corecta a valorilor de camp. Subiectul nu trebuie sa poarte bijuterii metalice, centura cu catarama etc, deoarece aceste obiecte ar putea provoca o distorsionare a campului. Fluxul tinde intotdeauna sa-si croiasca drumul cel mai scurt (sau care opune cea mai slaba rezistenta) catre pamant.
Dupa ce au fost luate toate aceste masuri preliminare aparatul trebuie pus in functiune si reglat pe frecnta de camp a unei portiuni cu activitate normala a corpului (spre exemplu antebratul (Fig. 6.8.).) Daca acest camp este sil, ati valorile acestei zone cu ale altei zone cu activitate normala a organismului mentinand detectorul la o anumita distanta de corp (aproximativ 2-3 centimetri). Daca valorile ate A/B sunt apropiate, in spectrul de amplitudine prezentand o diferenta cuprinsa intre 1 si 2 decibeli (inregistrare pe un instrument de masurare a nilului de sunet) sau prezinta o diferenta de amplitudine de 1 cm pe fiecare ochi al grilei (masurare cu ajutorul osciloscopului), se poate trece la testarea altor parti ale corpului. Aceste diferente infime inregistrate intre partile cu activitate normala ale organismului pot fi explicate prin distantele diferite fata de detector, sau prin campurile parazitare reflectate de persoana care efectueaza testul. (intotdeauna detectorul trebuie tinut la distanta de o lungime de brat, astfel incat operatorul sa nu atinga subiectul testat pentru a nu provoca perturbari in fluxul energetic al acestuia)
Daca, respectand toate aceste recomandari, se inregistreaza modificari ale valorilor de camp in afara factorilor variabili cunoscuti, atunci aceste abateri trebuie inregistrate pe un grafic, intocmindu-se astfel o harta a zonelor care prezinta posibile modificari patologice.
Pana aici totul este clar, insa va trebui sa silim ce am detectat. Asistam la o modificare a campului bioenergetic care nu indica in mod necesar instalarea unei stari patologice la nilul organismului. Folosind, in cadrul unui numar mare de experiente, sistemul prezentat anterior, am reusit sa detectam zone afectate, de la fracturi mai chi pana la migrene acti in momentul efectuarii testului! Dupa cum se poate constata, trebuie continuate cercetarile in derea perfectionarii metodei aplicati in sensul silirii unui diagnostic precis. In acest moment si in starea sa actuala de dezvoltare, metoda reprezinta o completare pretioasa, dar nu un substitut al metodelor medicale conntionale de diagnosticare. Ne exprimam speranta ca la momentul cunit, metoda va fi perfectionata facand astfel sa sporeasca gradul de precizie in diagnosticarea bolilor si ca vor fi dezvoltate instrumente noi, cu mult mai sofisticate. Cum poate acest aparat sa identifice o disfunctie sau o stare patologica din punct de dere clinic? Teoria noastra este ca organismul uman (fizic), sistemul nervos al corpului uman si campul radioactiv bioenergetic al corpului sunt componente ale aceluiasi sistem.
Pana aici, nimic nou. Credem ca acest camp de referinta indus pe cale electromagnetica actioneaza asemenea unui detector, sau interfata intre gruparile celulare. Consideram ca energia colectiva" si corpul material al persoanei aflate sub observatie actioneaza concertat asemenea unui transformator electromagnetostrictiv. Vom reni ulterior cu explicatii asupra acestei idei. Unele corpuri materiale isi modifica dimensiunile fizice daca sunt plasate intr-un camp magnetic de valori constante. La aplicarea suplimentara a unui camp de curent variabil, in corpul material se vor manifesta fluctuatii de energie (rezonanta). Acest fapt determina modificari,, ale mediului inconjurator, uneori producerea de unde sonore. In fizica, acest efect poate fi obtinut cu ajutorul unui magnet de polarizare, iar campul variabil este indus prin transmiterea unei cantitati de curent variabil printr-o bobina fixata in jurul unui instrument magnetostrictiv. Consideram ca organismul uman, sau mai precis celulele sale, se comporta ca un magnet de polarizare sil, fiecare celula actionand ca domeniu distinct. Campul de referinta, care poate fi de asemenea indus cu ajutorul unei bobine, este produs in interiorul si in jurul acestui camp natural al corpului. Ipoteza ar putea explica faptul ca oamenii pot percepe o cantitate determinata de unde sonore care provin din organism.
Campul este sil atata timp cat celulele sunt in comunicare sau in faza (pe aceeasi lungime de unda), ceea ce indica o stare de sanatate; atunci cand se instaleaza o stare patologica, vom asista la o defazare in cadrul uneia sau mai multor aglomerari celulare, stare care poate fi perceputa in acest moment la nilul campului de referinta indus. Probabil ca fenomenul pe care l-am descoperit poate fi explicat prin alte teorii viabile, iar noi suntem deschisi la orice sugestie.In contextul dezvoltarii tehnicilor de diagnosticare, ni s-a parut de o extrema importanta explorarea relatiei existente intre materia organica si cea anorganica, modul in care acestea sunt influentate de fotografierea Kirlian, dar si modul lor de interactiune. Am rezolvat practic problema fotografiind simultan cristale si organisme vii. Imaginile prezentate in continuare si tehnicile pe care Ie vom descrie se intemeiaza pe metoda Kirlian. Desi abordand acest subiect vom face o digresiune, consideram important sa descriem pe scurt metoda, din convingerea ca ea va ajuta la o mai buna intelegere a modului in care am elaborat tehnicile de diagnosticare.
Dificultatea cu care se confrunta orice experimentator care va fotografia cristale cu ajutorul aparatului Kirlian este aceea a conductibiIitatii scazute.
Daca aceste cristale sunt de origine metalica, avand in componenta fier, cupru, aur, argint etc, practic nu vor aparea probleme in timpul efectuarii testului cu ajutorul aparatului Kirlian. Dimpotriva, daca cristalele sunt de cuart, fluorita etc, se impune folosirea unor timpi de expunere mai mari, din cauza rezistentei mai mari (in termeni de electricitate) a acestor corpuri. Ceea ce nu inseamna ca rezultatele vor fi mai putin interesante sau mai putin spectaculoase, dupa cum se poate de altfel constata din fotografii. Aceste tipuri de cristale presupun nu numai folosirea unui timp de expunere mai mare (de pilda saizeci de secunde pentru un cristal pe baza de cuart intre 4 si 5 cm), insa, in unele cazuri, ele impun folosirea unui electrod de impamantarc mai mare pentru obtinerea unor rezultate concludente (Fig. 6.9.). in cursul a numeroase experimente de acest gen efectuate pe cristale de cuart, s-a putut constata ca ele sunt influentate de efectele unor campuri energetice exterioare. Prezentam alaturat o fotografie in care se poate constata influenta pe care o exercita cristalele asupra organismelor vii (Fig. 6.10.). In cadrul acestei experiente, am fotografiat o frunza vie in prezenta unui cristal de cuart. Cea de-a doua fotografie a fost surprinsa la interval de cateva minute, din imagine putandu-se constata cresterea activitatii energetice rezultate in urma contactului; si anume la ambii subiecti.
Efectuand fotografii de control asupra subiectilor dupa separarea acestora, nu s-a mai inregistrat intensificarea activitatii campului.
In cadrul altor experiente similare efectuate pe voluntari, am examinat efectul de descarcare in arc (tip corona) asupra amprentelor digitale ale subiectilor umani care tineau in mana cristale. Si in acest caz, am constatat o certa intensificare a activitatii de camp si o descarcare electrica de tip corona la nilul degetului. Acest efect s-a accentuat si mai mult la aplicarea terapiei electrocristaline. Concluzia este ca biocampurile de valori mari, deci cu activitate intensa si cu distorsiuni, pot fi reglate si aduse la valori normale functionale prin prezenta cristalului. Acesta constituie subiectul urmatorului submodul.
Tratamentul prin terapia electrocristalina
Daca afirmatiile noastre vi se par intrucatva exagerate, propunem sa atacam acest submodul furnizand relatarea catorva aspecte legate de experientele si activitatea desfasurate la vremea cand scriem aceste randuri (1988), de Dr, George. Guilbault de la Unirsitatea din New Orleans.
In cadrul experimentelor sale, Dr. Guilbault foloseste cristale de cuart de felul celor montate la ceasurile de mana, acestea insa sustinute de anticorpi. La aplicarea unui curent electric de valori mici, cristalele incep sa oscileze pe o frecnta determinata de materialul izolator care sunt anticorpii.
Anticorpii pe care ii foloseste Dr. Guilbault identifica prezenta substantei chimice paration" folosita ca insecticid. Daca sunt expuse unei atmosfere contaminate fie si cu o cantitate infima de paration, moleculele cristalului vor absorbi" moleculele insecticidului, iar vibratiile cristalului vor fi astfel perturbate. In acest moment se poate masura oscilatia in cadrul campului energetic.
Este vorba in acest caz de un sistem specific; molecule foarte inrudite ca structura cum sunt cele ale insecticidului maration" nu provoaca aceeasi reactie in campul energetic al cristalelor. Mult mai apropiate de teoria noastra asupra radiatiei morfogenetice sunt rezultatele obtinute de cercetatori de la unirsitatile din Glasgow si Warwick. In acest caz, sunt legati In punte~doi electrozi ajutorul unui polimer organic. Proprietatile electrice ale polimerului se modifica in functie de vaporii care trec peste el. Reactiile unui polimer sunt in serie, insa cercetatorii spera ca prin conectarea mai multor senzori, fiecare legat cu un polimer diferit, sa descompuna amprenta" unica a vaporilor.
Un singur pas ramane de facut din acest punct si pana la identificarea, in termeni de unde electronice, a moleculei specifice de ADN, pentru a retransmite organismului semnalul amplificat in derea corectarii activitatii celulelor mutante. Acesta este principiul care sta la baza terapiei electrocristaline.
Majoritatea esantioanelor de minerale, pot fi activate pe cale electrica, in special exploatand structura-retea a cristalului de cuart. Dupa sutele de cazuri pe care le-a instigat, pentru Harry Oldfield este limpede acum ca pietrele pretioase, cristalele"ca si multe alte minerale detin proprietati curati intrinsece. Dupa functiile pe care le au, mineralele pot fi grupate in trei categorii:
1. De stimulare: granatul, rubinul;
2. De echilibrare: smaraldul, jadul;
3. De tranchilizare: ametistul, safirul.
Exista si o a patra functie pe care noi am numi-o de amplificare. Din aceasta categorie fac parte, in primul si in primul rand, cristalele de cuart care__detin, dintre toate mineralele, cel mai mare potential curativ, iar puterea acestor cristale poate fi marita cu ajutorul curentului electric de inalta frecnta si de tip" vibratoriu datorita armonicelor pe care le genereaza. Am denumit aceasta metoda terapeutica terapia electrocristalina^
Aceste minerale, pietre si/sau cristale sunt amplasate intr-un tub de sticla perfect izolat, umplut cu solutie salina. In acest fel, probele se vor afla intr-o baie electrolitica buna conducatoare de electricitate, iar imperfectiunile din alcatuirea pietrelor nu vor afecta caracterul uniform al campului electromagnetic ce urmeaza a fi indus. in acest moment, mineralele pot fi stimulate prin aplicarea repetata a unor vibratii sau pulsuri de valori diferite (Fig. 6.11.).
Daca valorile de inalta frecnta de tip pulsatoriu pot fi eficiente ca atare, am constatat ca prin combinare cu pietrele, forta lor curativa sporeste in proportii uimitoare. in acest fel am tratat cu succes afectiuni dintre cele mai dirse, de la migrene si pana la scleroza in placi. Desi aceste boli au fost tratate cu succes, recunoastem totusi ca ar fi prematur a pretinde ca am reusit vindecarea totala, deoarece in majoritatea cazurilor este necesara urmarirea pe termen lung a pacientului pentru inregistrarea entualelor recidi; pe de alta parte, aceste teste presupun uneori urmarirea pacientului timp de ani intregi. Din punctul de dere al terapeutului, intotdeauna exista posibilitatea ca boala sa recidize, insistam asupra importantei acestor factori, chiar daca in urma folosirii metodei terapeutice electrocristaline s-au obtinut rezultate excelente. Dorinta noastra este de a efectua toate aceste instigatii clinice in conditii placebo controlat dublu orb cu intregul protocol medical necesar, deoarece aceasta este singura modalitate de a evalua corect metoda pe care am pus-o la punct. Pana atunci, nu ne ramane decat sa consemnam cazuri, rezultate obtinute sau marturii. Unele dintre acestea au fost furnizate in Capitolul 4, iar rezultatele obtinute, cu ajutorul echipamentelor concepute in primele zile ale cercetarii in acest domeniu sunt prezente pe parcursul intregii lucrari.
Preocuparile noastre in acest sens nu s-au fixat\'insa numai asupra organismului uman. Am efectuat teste pe animale - pisici, caini si cai. in calitate de terapeuti, facem precizarea ca acelasi lucru este valabil si in cazul copiilor, nou-nascutilor si fetusilor.
Metoda pe care am folosit-o in majoritatea cazurilor este aceea de a lipi tubul de sticla in care se afla cristalele de cuart si solutia de sare pe portiunea afectata a corpului sau pe un punct energetic sau o chakra. Tubul continand cristalele va fi fixat cu ajutorul unui leucoplast, dupa care instrumentul poate fi activat. Chiar daca, in sine, tubul gros de sticla constituie un izolator perfect, prin fenomenul de inductie electromagnetica se va obtine un efect secundar de camp. Suntem convinsi ca la aparitia acestui fenomen, campul electric care trece prin cristalele aflate in interiorul tubului va alege acea vibratie a pietrei capabila sa provoace vindecarea, efectul fiind urmatorul: componenta electrica va actiona ca amplificator si/sau frecnta portanta. Cu instrumentele de care dispunem in prezent, nu putem ni cu probe concludente in sprijinul ipotezei noastre, ci doar monitoriza si inregistra efectele pe care le induce fenomenul asupra omului si animalelor in general, dar si asupra evolutiei unor boli. Efectul poate fi evidentiat scotand pietrele din tub.
Campul indus ramane neschimbat, insa efectele sale sunt atenuate, probabil datorita prezentei unui numar mare de armonice. Se pare ca insasi prezenta cristalelor stimuleaza obtinerea unor efecte benefice maxime. Raspunzand la intrebarea care ne-a fost frecnt adresata, mentionam ca excludem instalarea unor simptome adrse ca rezultat direct al aplicarii acestei metode terapeutice.
De multe ori, pacientii ne-au anuntat ca se simt obositi sau mult prea relaxati la sfarsitul unei sedinte de tratament, insa noi consideram ca este vorba de o reactie fireasca, nind din partea unui organism care incearca sa-si regaseasca starea de echilibru in urma interntiei. Acesta este, de altfel, un aspect bine primit de pacienti. in urma unui numar repetat de sedinte, in special persoanele in varsta au remarcat, pe langa o scadere a intensitatii bolii si o intensificare a vitalitatii atat la nil fizic, cat si cerebral.
Un alt tip de efect pe care l-am inregistrat in urma tratamentului a fost acela ca pacientii care se prezentasera pentru un anumit tip de afectiune ne-au comunicat ulterior ca nu numai acea boala se vindecase, dar si altele pe care nu le mentionasera la consult.
Descoperim aici o anumita asemanare cu terapia prin hipnoza. Ideea este urmatoarea: daca echilibrul organismului poate fi resilit prin aplicarea metodei noastre terapeutice, rezulta ca pot fi rezolvate si alte stari patologice produse de un dezechilibru.
Nu~-i vorba de nici o smecherie, ci pur si simplu de modul de functionare al mecanismului biologic. Aceste rezultate ne-au convins nu numai asupra valorii metodei terapeutice pe care am pus-o la punct, ci si asupra rezultatelor holistice. La inceputul carierei sale, Harry si-a tratat pacientii doar din punct de dere simptomatic, pentru a descoperi nu numai o imbunatatire a starii fizice a pacientilor, dar si o echilibrare psihica si mentala a acestora. A fost placut surprins. Poate ca n-ar fi trebuit sa fie atat de uimit, stiind ca pietrele pretioase si cristalele au fost folosite de om in scopuri holistice inca din antichitate si chiar in perioade mai recente ale istoriei, in Extremul Orientul si India. Legendele atesta folosirea cristalelor in vremea Egiptului antic si chiar a legendarei Atlantida, unica mentiune despre continentul disparut aparand in dialogurile lui Platon intitulate Timaeus si Critias. Aici intalnim urmatoarea explicatie: Cand mintea devine neincapatoare pentru corp, atunci energia interna zdruncina aceasta coaja (o face sa vibreze) invadand-o si creand dezordine" o explicatie care se apropie in mod izbitor de propria noastra teorie despre stres si efectul pe care il produce asupra celulelor organice slabite sau bolna. Totusi, in Timaeus nu apare nici o mentiune asupra folosirii pietrelor pretioase in scopuri curati. in antichitate, oamenii nu purtau pietrele pretioase numai ca pe un obiect de podoaba, ci in primul rand pentru proprietatile lor curati si influenta extraordinara pe care o au asupra activitatii cerebrale. Se spune spre exemplu despre ametist ca il impiedica pe purtatorul sau sa se imbete (methus inseamna vin in limba greaca).
Mai mult decat atat, termenul antic grec pentru podoaba este cosmos" de unde civilizatia moderna a preluat cuvantul cosmetice, dar el inseamna in acelasi timp si unirs. Tot limba greaca ne-a furnizat cuvantul cosmologie", iar grecii antici considerau ca pietrele pretioase purtate ca obiect de podoaba ii ajuta pe oameni sa intre in armonie cu lumea spirituala superioara. Anticii priau cristalele cu aceeasi admiratie cu care noi privim astazi un caine inteligent si bine dresat. Cristalul de cuart are proprietatea de a amplifica sau modifica radiatiile cerebrale. Altfel spus, el functioneaza ca un tip de amplificator al gandurilor si/sau canal de transmisie cu posibilitati de reglare. Orice gand transmis de creier presupune o inmagazinare de energie si, desi foarte redusa, aceasta masa energetica constituie in sine un tip de semnal. Orice amplificator are functia de a transforma un semnal slab intr-unui puternic, deci de a-l amplifica, prin aceasta operatie urmarindu-se atingerea unui anumit scop. Acesta pare a fi si principiul pe baza caruia lucreaza orice cristal, iar noi putem astazi sustine aceasta teorie cu ajutorul unor tehnici si aparate de detectare a campurilor electrice existente. Putem patrunde astfel in structura cristalelor (desigur din punct de dere al electricitatii) si masura curentii de activitate ai campului, atat pe cei de tip material, cat si pe cei indusi. Toate cristalele emit pe o frecnta de baza, insa daca ele vor intra in contact cu biocampul uman vor suferi o influenta din partea acestuia, reactia lor putand fi inregistrata de aparat
Un prim tip de metoda de masurare il constituie inregistrarea impedantei/rezistentei de valori mari a mineralelor cu proprietati scazute de conductibilitate, de pilda cuartul, si inregistrarea impedantei scazute prin folosirea unor punti de cristale bune conducatoare de electricitate, ca de pilda cristalele piritice care contin fier. Cea de-a doua metoda de masurare se refera la inregistrarea activitatii electrice naturale, deci neinduse pe cale artificiala, din interiorul cristalului, ea fiind realizata prin adaptarea electroencefalografului si a aparatelor deja existente de masurare a campurilor electromagnetice ale organismului. Aceasta din urma metoda este totusi mai costisitoare si mult mai expusa la obtinerea unor rezultate false din pricina interferarii de camp electrostatic la manevrarea aparatului etc.In cazul primei metode, chiar daca piatra este atinsa cu degetul sau intra in contact cu o forta mecanica, aparatul nu inregistreaza nici un efect secundar. Insa daca cineva introduce mana in campul cristalului, iar persoana se va concentra puternic, se obtine pe monitor o inregistrare clara a perturbarii campului. Aceasta constatare este valabila in cazul cristalelor de cuart. Se ridica in acest moment intrebarea: ce element care intra in componenta cristalelor de cuart determina acel comportament deosebit?
Propunem sa analizam mai intai structura atomica a cristalului. O celula de cuart este alcatuita din doua elemente: silicon si oxigen. Daca ne gandim la formele vii care traiesc in natura (te, animale si om), vom constata ca elementul pe care il au in comun este carbonul. intr-adevar, orice forma de viata existenta pe eta noastra, pe care stiinta o recunoaste ca fiind de natura organica, se bazeaza pe proprietatea carbonului de a primi sau pierde sarcini unitare. Numarul de valenta al carbonului este patru, iar singurul element din ela periodicitatii elementelor care au aceeasi valenta cu carbonul este siliconul. In cazul unuia dintre aceste doua elemente inrudite (daca ne putem exprima astfel) si anume carbonul, am de-a face cu o activitate complexa si o mare varietate de forme. In cazul celuilalt, siliconul, este vorba de o silitate bine reprezentata (siliconul neavand nici un efect asupra ochiului), deci si o simplitate de forme atunci cand siliconul intra in compozitia structurii cristaline a cuartului. Daca studiem structura unui cristal urias, vom observa materia intr-una din starile sale cele mai echilibrate si sile. Va propunem sa va imaginati un cutit care se balanseaza intr-o stare de relativ echilibru, descriind o traiectorie^sila. Ce se intampla daca intra in contact cu forte exterioare? In mod evident, vom inregistra o dezechilibrare. Exact acelasi fenomen se petrece si in cazul experientei noastre de masurare a campului cristalelor: noi vom inregistra dezechilibrul infim care intervine daca este desilizata frecnta naturala a cristalului.
In cadrul experimentelor efectuate cu cristale, am putut constata ca factorul perturbant cel mai marcant care poate interni in echilibrul intern al cristalelor sunt energiile de dirse tipuri. Acestea sunt fie de natura electromagnetica (ex.: ceasurile Nu trebuie uitat ca echilibrul din interiorul cristalului a fost si el perturbat. La proiectarea acestui model asupra acelei parti a corpului care reactioneaza si vibreaza pe aceeasi lungime de unda cu aspectul benefic al cristalului, se inregistreaza rezultate terapeutice spectaculoase. Pe de alta parte, la iesirea din cristal, fasciculele distincte se vor rasfira in evantai sau se vor ramifica intr-o mica masura, fara a pierde insa informatia modelului structurii generale a luminii. Acest aspect poate fi util si pentru proiectii in scopuri demonstrati, dar si pentru proiectarea fasciculelor benefice asupra intregii zone afectate a unui pacient aflat in tratament. Totusi, aceasta metoda prezinta si avantaje si dezavantaje prin atie cu metoda terapeutica clasica electrocristalina; metoda de tratament cu laser trebuie folosita in incaperi lipsite de surse de lumina pentru a preni alterarea efectului, deci interferenta altor fascicule luminoase dirgente, de intensitate mai mare. Un alt dezavantaj este acela ca aparatul pe care il folosim noi, desi mult mai ieftin decat echipamentele cu laser folosite in mod curent, este totusi scump. In schimb, un avantaj major este viteza de operare: nu trebuie folositi conducatori de electricitate, iar operatorul sau terapeutul nu trebuie sa intre in contact fizic cu pacientul.
In general, consideram ca metoda terapeutica cu laser, in ansamblul sau, este una din formulele de vindecare, poate cea mai intensa, prin aplicarea cristalelor.
Demn de remarcat este faptul ca, asemenea lui Lakhovsky care descoperea, folosind oscilatorul sau complex in spitalele din New York la inceputul anilor \'40, ca nu toti pacientii sunt receptivi la tratamentul aplicat, si noi am constatat ca anumiti bolnavi s-au resilit numai in urma tratamentului pe care l-am pus la punct. Vom reni cu ample exemplificari in Capitolul 8. Ne referim la acel lot supranumit al practicienilor prin metode de medicina alternativa", solicitat de bolnavi numai dupa ce constata ca toate terapiile clasice la care au recurs au ramas fara rezultat. Din nefericire, unele din metodele folosite de practicienii medicinei clasice, ca interntiile chirurgicale majore, folosirea intensiva a chimioterapiei cu efecte uneori distructi la nil celular, iradierile repetate si puternice, tratamentele medicamentoase care comporta riscul dependentei fata de medicamente, ne lasa sanse minime de interntie in momentul in care pacientul disperat ne solicita o consultatie.
Urmatorul aspect al cristalelor si energiilor pe care le-am studiat este acela ca structurile cristaline dezvolta un sistem cu generare de sunete. Procedeul pe care l-am elaborat pornind de la aceasta constatare foloseste unde electromagnetice reglate pe frecnte inalte pentru excitarea cristalelor individuale la un nil atat de inalt incat acestea incep sa emita unde sonore perceptibile; fiecare cristal pare a intra in rez6nanta la o anumita nota.
Regula generala pare a fi aceea ca frecnta de rezonanta va fi cu atat mai joasa cii cat cristalul este mai mare, si cu atat mai inalta cu cat cristalul este mai mic. Totusi, oricine se poate intreba ce folos putem trage dintr-un exercitiu de acest fel in afara obtinerii unui sunet interesant. Am putea afirma ca cercetarea de dragul cercetarii nu se justifica atata vreme cat nu este interesanta. Totusi, am descoperit ca in cazul nostru cercetarea s-a dodit a fi si interesanta si practica. Consideram ca detinem in acest moment un sistem de lucru fundamentat pentru o noua forma de terapie prin cristale. Iar in functie de atributele terapeutice ale cristalului folosit, sunetul emis.de acesta are un cert efect terapeutic asupra celor care il aud. Chiar si persoanele complet surde sau cu deficiente de auz au beneficiat de avantajele acestui tratament, cu conditia ca vibratiile armonice obtinute sa determine acel tip necesar de reactie in organism si nu un simplu sunet care poate fi perceput la anumite frecnte.
Avantajul principal al acestei metode este acela de a nu fi nociv. In al doilea rand, aplicarea metodei prezinta posibilitati ample de folosire a unei game variate de cristale cu proprietati diferite. Iar in al treilea rand, cu ajutorul acestei terapii pot fi tratate simultan grupuri de pacienti. Un alt aspect interesant constatat de noi este acela ca prin aplicarea de unde sonore generate prin excitarea cristalelor in medii de lucru sau de viata mai sumbre sau cu atmosfera apasatoare, starea subiectilor s-a ameliorat.
Desigur, cea din urma afirmatie este subiectiva, insa cand am de-a face cu energii subtile ca cele de fata, consideram ca subiectivitatea isi are rostul sau. Numai timpul si cercetarea sustinuta a influentei pe care o exercita asupra omului si a mediului ambiant aplicarea acestei noi rsiuni a terapiei electrocristaline, care produce frecnte armonice benefice in fond o prelungire a metodei terapeutice prin muzica ale carei efecte benefice, sunt recunoscute, vor putea furniza un raspuns pozitiv.
Vom prezenta o alta varianta a acestei metode, si anume o extraordinara descoperire datorita careia efectele subtile pe care le produce energia cristalelor pot fi inregistrate cu ajutorul tehnicii holografice. Experientele de pionierat demonstreaza ca la realizarea unei holograme a cristalului (deci inregistrarea imaginii tridimensionale a emisiei luminoase cu ajutorul laserului), holograma isi pastreaza legatura energetica cu cristalul din material solid. Metoda folosita a fost aceea de a lega printr-un fir cristalul studiat la un aparat de mare impedanta si apoi de a influenta" imaginea holografica. Rezultatele au evidentiat producerea unei impedante mari in cursul experimentelor. Influentele" la care am recurs au fost lumina solara, mana asezata pe imaginea holografica si chiar puterea gandului! Acest aspect nu numai ca marcheaza o piatra de hotar in cadrul experimentelor, dar indica o certa legatura mental/material de natura fizica, existenta intre imaginea tridimensionala a emisiei luminoase obtinut prin metoda holografica si obiectul fizic in sine, relatie care^poate fi perturbata cu ajutorul vibratiilor generate de creier.
In acest context, ipoteza ca biocurentii scoartei cerebrale pot fi stimulati si materializati-in forma holografica devine compatibila cu teoria
noastra.
Foarte probabil ca majoritatea fizicienilor vor privi cu scepticism problema relatiei de comunicare dintre cristalele anorganice de cuart si materia organica, chiar in pofida asemanarii frapante dintre valenta siliconului prezent in structura cristalelor si cea a carbonului care intra in compozitia organismului uman (nu amintim decat preocuparile in aceasta directie ale lui Sir Jagadis C. Bose). Probabil ca vor fi inca si mai sceptici fata de sugestia noastra ca structura cristalelor are proprietati curati, mai cu seama in absenta unei explicari a fenomenului prin parametrii stiintelor traditionale.
Aici suntem de acord cu ei! incercam asadar o explicatie care se mentine intre granitele fizicii conntionale.
Vom incepe prin a raspunde la intrebarea: Ce este un cristal? Vom folosi explicatia pe care a furnizat-o Ra Bonewitz: cristalul este o structura anorganica solida (uneori lichida) ai carei atomi sunt reuniti intr-o matrice specifica si repeila. Este important sa intelegem faptul ca atomii unui cristal sunt rigid legati intre ei si anume in doua moduri diferite:
1. Prin legaturi ionice; in acest caz, pierderea unui electron de catre un atom va genera un ion pozitiv, iar primirea unui electron de catre atom va aa drept rezultat obtinerea unui ion
negativ.
2. Prin legaturi covalente (cel mai intalnit tip de legatura in cadrul unui cristal). La acest tip de legatura, inlisurile exterioare a doi atomi nu sunt umplute complet cu cei opt electroni, desi atomul se afla in echilibru electric. Prin urmare, cei doi atomi convin sa AĞ.isi imparta" intre ei electronii din exterior, respectand proprietatea electronilor de a se misca cate doi, deci vor detine intr-un singur inlis patru perechi de electroni.
Atomul de silicon si-a atasat cei patru electroni ai sai de cate doi atomi de oxigen, denind in acest fel sil. Formula chimica a cuartului este asadar SiO 2. in acest fel, cristalele se solidifica (trecand din stare gazoasa sau lichida in stare solida) si dau nastere unor splendide formatiuni regulate, poliedrice. Cristalele reprezinta de altfel solidele in starea lor cea mai pura, ceea ce explica fatetele simetrice si slefuite pe care le au. in interior, atomii sunt dispusi in siruri regulate formand astfel o retea foarte rezistenta deoarece electronii sunt ordonati in perechi regulate. Orice impuritate prezenta in interiorul cristalului va aa o influenta uriasa asupra fiecarui atom care intra in alcatuirea sa, abila cu efectul pe care il are bila alba de biliard care loste bilele rosii ce formeaza un triunghi. Atomii sunt conurati in forme hexagonale sau cubice, in functie de natura lor (spre exemplu dispunerea atomilor in interiorul elementului aur are forma cubica), iar daca se aplica raze ultraviolete asupra cristalului, atomii vor difracta pentru a releva moti regulate, deci insasi structura interna. Aceasta operatie permite identificarea tipului de cristal expus la radiatii cu ajutorul unui sistem de clasificare elaborat de James White Dana in secolul al XlX-lea. Recomandam celor care doresc sa afle amanunte asupra formelor si tipurilor de cristale excelenta descriere pe care o face Ra Bonewitz in sectiunea sa, Cosmic Crystales.
Ne rezumam in lucrarea de fata la prezentarea cristalului obisnuit de cuart, cea mai simpla si mai des intalnita forma de cristal, si asupra varietatilor sale, minereul de cuart, ametistul si cuartul roz.
La atingerea usoara a unui cristal cu un ciocan, acesta va elibera cativa electroni sub presiunea loviturii respecti. Acest fenomen va genera aparitia unei forme de electricitate cunoscuta sub denumirea de curent piezoelectric (de la termenul grecesc care inseamna a lovi"), iar scanteia pe care o produce este deseori utilizata pentru realimentarea boilerelor casnice care functioneaza cu gaze dupa intreruperea curentului electric. Daca un singur ion este prins in reteaua cristalului, acesta va perturba intreaga matrice interna, regulata, a cristalului. Acest fenomen se poate demonstra trecand curent printr-un cristal si apoi masurandu-i rezistenta cu ajutorul unui instrument numit ohmmetru. Ohmmetrele sunt aparate extrem de sensibile. Deloc surprinzator este faptul ca daca vom tine in mana un cristal, frecnta specifica moleculelor organismului, care, dupa cum am constatat, rezoneaza pe o lungime de unda complexa, se poate intipari pe structura oscilatiilor de altfel regulate ale retelei cristaline. Cu alte cuvinte, electronii cristalului vor descrie miscari regulate, vibrand odata cu macromoleculele organismului uman. Cristalul copiaza vibratiile specifice si lungimile de unda ale organismului uman!
Energia astfel absorbita de cristal, prin deformare mecanica, se va transforma intr-o alta forma de manifestare a energiei; daca se incalzeste un cristal, se va obtine energie electrica; daca se strange, se va obtine lumina; daca se introduc impuritati in structura sa, se va obtine o anumita lungime de unda vizibila (culoare).
Dupa cum am putut constata, chiar si modificarile subtile la nil periferic ne pot ajuta sa detectam modificarile infime de frecnta provocate de legarea unui anticorp la un insecticid specific cum este malationul.
Cristalele sunt folosite si la masurarea schimbarilor de frecnta radio sau pentru receptionarea si amplificarea lungimilor de unda complexe care provin de la radiotransmitatoare aflate la distanta de sute de mile.
Tinand cont de toate aceste fenomene, nu este deci surprinzatoare sensibilitatea aparte a cristalelor si proprietatea lor de a capta energii dintre cele mai subtile. *
Cristalele pot functiona si in sens contrar, reusind sa amplifice armonice specifice. Pe acest principiu este fundamentata terapia electrocristalina. Pornind de la premisa ca boala este provocata de o celula sau de un grup de celule care sar de pe frecnta normala" rezulta ca rolul cristalului este acela de a receptiona semnalul corect, sanatos" si de a-l retransmite mai departe, astfel incat celula sanatoasa sa poata din nou intercepta lungimea de unda specifica normala". Cristalul indeplineste astfel functia de reglare sau de acord si armonizare a activitatii celulare. Pana aici totul este clar, insa ne putem intreba, in mod firesc, ce do se pot furniza in sprijinul teoriei noastre. Desigur, nu este suficient sa afirmam ca tipurile de energie specifica pe care le degaja cristalele pot fi percepute instinctiv, desi acesta este purul adevar. Trebuie sa probam acest lucru, cu do reproductibile.
Ra Bonewitz a constatat ca plasand un cristal pe o chakra se va obtine o reactie certa la nilul tiparelor informationale de activitate energetica cerebrala, fenomen care poate fi masurat cu ajutorul electroencefalografului. Asa mai merge! De fapt, experienta sa nu face decat sa confirme teoria noastra. Noi insine nu am efectuat acest test, insa o exemplificare uimitoare (si o experienta cu mult mai simplu de realizat) a modului in care cristalele pot modifica fara a aa o influenta nociva asupra lungimilor de unda specifice ale organismului, a fost furnizata de Harry. El a folosit un televizor obisnuit, in functiune, si a detectat cu ajutorul electroscanner-ului undele pe care le degaja aparatul TV, acul osciland puternic pe monitor fata de pozitia de echilibru normala. Dupa aceea, Harry a asezat-o pe televizor pe Marea Bertha", un cristal de cuart enorm, de culoare alba. In decurs de numai cateva secunde, acul electrostanner-ului a renit la pozitia normala deoarece cristalul a absorbit radiatiile emise de televizor. Daca Harry indeparteaza cristalul de pe televizor, acul electroscanner-ului va sari din nou din pozitia neutra, indicand o dereglare. In prezent, nimeni nu se mai indoieste ca televizoarele emit radiatii electromagnetice. In ciuda numeroaselor experimente efectuate pentru silirea posibilelor efecte noci ale tuburilor catodice asupra co
