Studiul trebuie sa fie o preocupare majora, una care va arunca lumina asupra abordarii atat teoretice cat si practice a fizicii. ,
Sir Christopher Wren, 1956 (extras dintr-o scrisoare adresata unui prieten)
Am descris deja pe scurt modul in care tehnica Kirlian si cea electrografica pot evidentia existenta celulelor cancerigene, care se prezinta pe placa fotografica sub forma unor zone mai stralucitoare de emisie bioluminiscenta, chiar in acele cazuri in care tumorile nu sunt depistate prin metode clasice de radiografiere.
Aceste tehnici indica posibilitatea ca malignitatea celulara sa fie detectata prin monitorizarea radiatiei electromagnetice la niveluri mai scazute decat cele de ionizare, deci ca infectiile virale pot actiona ulterior, distrugand aparatul rezonant al ADN-ului. Aceasta posibilitate a fost deja explorata in Capitolul 5.
Sa reprezinte boala un adevarat razboi electronic pe care il poarta celulele unui organism impotriva celulelor care le agreseaza din exterior? Sau poate un razboi pe care il poarta celulele organice vii impotriva intrusilor anorganici de felul produselor chimice? O explicatie empirica a acestei ipoteze reiese din calculul frecventei rezonante a unei legaturi obisnuite de hidrogen in interiorul macromoleculei de ADN ( Capitolul 5).
Rezultatele pe care le-am obtinut in urma acestor calcule indica faptul ca legaturile de hidrogen intra in vibratie pe frecventele radiatiilor ultraviolete, iar lumina ultravioleta se stie ca are capacitatea de a modifica structura macromoleculei or de ADN. Mecanismul ar putea functiona astfel: intre fiecare pereche de baze este o distanta de aproximativ 3,4 angstromi (0,34 nm), iar structura fiecaruia din cele doua lanturi elicoidale spiralate ale ADN-ului prezinta cate zece perechi de baze. Aceasta inseamna ca lungimea unei unde" a spiralei este de aproximativ 0,34 nanometri, ceea ce reprezinta o sutime din lungimea de unda specifica luminii ultraviolete. Daca o unda cu asemenea lungime asigura traficul de informatie, atunci este posibil ca fiecare pereche de baze sa isi modifice si sa isi ordoneze propria unda purtatoare de informatie intr-o secventa complexa si unica. Se poate intampla ca una din spiralele lantului elicoidal la care adera perechile sa actioneze ca emitator, iar cealalta ca receptor. Acest lucru ar putea explica de ce, la formare, ADN-ul pare sa porneasca simultan din extremitatile -5 si -3 ale spiralei. Nu detinem probe certe asupra modului in care tripletul de codon reuseste sa modifice lungimea de unda. Presupunem ca distanta dintre legaturile de hidrogen prezinta usoare diferente, in functie de bazele din care se formeaza.
Desigur, nu putem omite descoperirea Rosalindei Franklin: distantele dintre legaturi variaza in functie de starea umeda" sau uscata" a ADN-ului. Ar trebui sa detinem cunostinte aprofundate de chimie moleculara pentru a ne permite sa sugeram modul de functionare a acestui mecanism deosebit.
Alte do in sprijinul impactului pe care il au radiatiile specifice asupra ADN-ului sunt furnizate de cercetarile intreprinse asupra comportamentului unui virus lent" cunoscut sub denumirea de scabie, agent parazitar care proaca aparitia bolii cu acelasi nume la oi. Simptomele imbolnavirii debuteaza cu mancarime (de unde si denumirea sa populara de raie), urmata de ataxie si paralizie.
Perioada de incubatie a acestei boli parazitare este de pana la doi ani, motiv pentru care este supranumita lenta", ea fiind transmisibila prin inoculare intracerebrala. Acest virus, din multe puncte de vedere foarte asemanator virusului SEDA, prezinta o extraordinara rezistenta la fierbere si expunere la radiatii ultraviolete. Un fapt semnificativ, din punctul nostru de vedere, este acela ca virusul are dimensiuni minuscule (sub 30 nm, la o filtrare). Aparent, el nu stimuleaza manifestarea nici unui tip de reactie imunologica. Din fericire pentru rasa umana, virusul nu este de natura infectioasa si la om! insa actiunea sa asupra oilor pare sa fie de natura cerebrala si nu de tipul invaziei directe la nivel celular. in opinia noastra, acesta este motivul pentru care simptomele bolii se instaleaza dupa o perioada atat de indelungata, sau altfel spus, de ce sistemul local de transmisie intercelular este capabil sa reziste o perioada lunga de timp.
Un virus asemanator proaca infectii grave in organismul uman. Este rba de kuru", un virus care a decimat odinioara jumatate din membrii unui marunt trib din Noua Guinee, moartea acestora "datorandu-se. actiunii unui agent contagios, prezent in creierul ceIor_decedati.-" in trecut, obiceiul acestui trib de a-si manifesta respectul fata de rudele decedate era acela de a-i manca de vii", de fapt imediat dupa moarte. (Iata ca nu orice hrana vie" este sanatoasa!). Creierul era considerat a fi o delicatesa aparte si era dat copiilor. Canibalismul a incetat in acest trib, cel putin conform declaratiilor oficiale, iar incidenta acestei boli este in curs de disparitie. (Deosebit de relevant pentru cercetarile noastre ar fi sa se probeze ca practci sirmilare_sunt_ curente la vrajitorii din Haiti, unde SIDA este a problema cu.,o incidenta suspect de mare). Este posibil ca virusii de scabie si kuru sa codifice "un numar de numai 70-80 de aminoacizi. Tragem totusi concluzia ca exista o legatura aparenta intre infectia cerebrala si disfunctia de care este urmata la nivel celular.
Dr. Kaposi, descoperitorul in secolul al XIX-lea al sarcomului, a fost primul care il descrie ca pe o boala cu elutie lenta, in care apar mai intai noduli de culoare violacee la nivelul cutanat al organelor periferice". Aceasta afirmatie confirma ipoteza avansata de noi conform careia controlul si coordonarea tesuturilor celulare sunt exercitate de creier, deci ca orice atenuare a puterii cu care este transmis semnalul dinspre creier va avea un prim efect asupra perifericelor.
Acelasi tipar de manifestare se intalneste si la psoriazis, in cele mai multe cazuri manifestat la nivelul extremitatilor si foarte rar pe fata sau pe gat. Psoriazisul prezinta in plus un tipar de imagine in oglinda", semnele care apar pe una din partile corpului fiind copiate in cealalta parte, particularitate ce confirma ca avem de-a face cu un efect controlat de un sistem central si nu de unul local.
Se pare ca exista totusi o deosebire intre tipul clasic de sarcom descoperit de Kaposi si noua forma pe care o prezinta bolnavii de SIDA, diferenta care nu face decat sa sprijine teoria noastra: in cazul noii forme", capul si fata supt primgle care sufera leziuni in majoritatea cazurilor. Explicatia sa fie oare aceea ca refrovirusul a reusit sa cucereasca, daca ne putem exprima astfel, statia de radioemisie" care este creierul, iar semnalele pe care le transmite incep sa afecteze un numar tot mai mare de celule aflate in imediata sa vecinatate? Efectul este asemanator celui intalnit la ciuma din Atena antica, flagel pe care l-am descris in Capitolul 2 si care consemneaza elutia bolii dinspre cap spre restul corpului. Clinicienii au observat ca sarcomul Kaposi este incredibil de sensibil la radiatii in general, chiar si pana la o valoare de cateva sute de razi. Limita practicata anterior in expunerea extremitatilor la radiatii era de 75 remi (un rem este unitatea de masura a leziunilor biologice procate de radiatie, echivalent cu aproximatie a radului. In prezent, remul a fost inlocuit de o noua unitate de masura, Sievert-ul, care reprezinta aproximativ 100 de remi).
In final, dorim sa remarcam faptul ca acei virusi asociati cel mai frecvent cu SIDA ca infectii conjuncturale au aproape toti dimensiuni mai mici sau mult mai mari decat cele normale, cel putin in ceea ce priveste capsidele (invelisul exterior). Acest lucru este prezentat in Tabelul 8.1. Pneumonia carini pneumocistis, desi una dintre infectiile conjuncturale cel mai frecvent asociate cu SIDA, in realitate mai degraba un parazit decat un virus, nu este mentionata in acest el.
Datorita fenomenului de refractie a luminii, se impune cu necesitate (opinie preluata dupa Schwartschild), ca circumferinta sferulei sa fie de 0,3 ori mai mare decat lungimea de unda a razelor incidente. Daca sfera este mai mica, va predomina din nou gravitatia. Dar sferuiele care se afla intre aceste doua limite de marime r fi respinse. Rezulta de aici ca moleculele, care au dimensiuni mult mai mici decat cele mentionate, nu r fi respinse de presiunea pe care o exercita radiatia si, din acest motiv, Legea lui Maxwell nu se aplica in cazul gazelor. Atunci cand circumferinta sferulei devine perfect egala cu lungimea de unda a radiatiei, presiunea radioactiva se va exercita la forta sa maxima"
Arrhenius continua afirmand ca majoritatea celulelor vii au diametre cuprinse intre 0,00016 nm si 0,0015 nm (intre 16 nm si 150 nm) deci putem transpune aceste date in circumferinte de 50 nm pana la 470 nm, ceea ce reprezinta spectrul vast al lungimilor de unda ale radiatiei ultraviolete. Desigur, se impune continuarea cercetarilor^in acest sens pana la obtinerea unor concluzii ferme, totusi se poate afirma ca exista o relatie directa intre celulele organice si radiatie.
Efectele pe care le are lumina ultravioleta asupra ADN-ului nu au trecut neobservate pentru microbiologi: A. H. Rose, profesor de microbiologie la Bath, nota in editia din 1976 a excelentei reviste Chemical Microbiology (o introducere excelenta in acest subiect): Radiatia ultravioleta se aseamana cu radiatia de ionizare prin aceea ca actiunea sa poate fi fie letala, fie de natura mutanta, in functie de organismul agresat, de lungimea de unda pe care este emisa radiatia si de doza administrata."
El continua subliniind faptul ca microbii vegetativi sunt extraordinar de diferiti sub aspectul reactivitatii la radiatia ultravioleta. Doza de radiatie ultravioleta necesara anihilarii unui bacii mai putin nociv, prezent in intestinul uman (E. coli) este de 7000 de ori mai mica decat cantitatea necesara anihilarii unui bacii extrem de agresiv si rezistent, si anume M. radiodurans.
Efectul letal al radiatiei ultraviolete este mai mare la o lungime de unda sub 280 nm, care reprezinta lungimea de unda propice absorbtiei maxime a bazelor pirinice si pirimidinice de catre ADN si ARN. La o examinare in vitro (in epruveta), radiatiile ultraviolete proaca diverse efecte in interiorul ADN-ului, cum ar fi: intreruperi ale lantului, legaturi incrucisate in interiorul spiralei si formarea unor legaturi proteinice transversale in cadrul ADN-ului. Efectul de anihilare pe care il are radiatia asupra microbilor, explica Rose, se datoreaza formarii unor legaturi covalente intre perechile de reziduuri pirimidinice din ADN. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de dimerizare pirimidinica Procesul este conditionat de lungimea de unda, lungimile de unda mai mari (aproximativ 280 nm) fiind mult mai eficiente decat cele de 250 nm" noteaza Rose.
Este posibil ca efectele descrise mai sus sa exemplifice radiatiile externe care controleaza legaturile si rupturile moleculare ce intervin in cadrul ADN-ului din cauze externe celulei. Acelasi autor continua:
Efectele pe care le au radiatiile ^ultraviolete asupra microorganismelor nu sunt total ireversibile. In cazul mai multor varietati de microbi, efectele sunt rasturnate pana la o proportie fixa prin expunerea organismelor iradiate la radiatia vizibila (este rba de radiatie de joasa frecventa - sublinierea ne apartine), fenomen cunoscut sub denumirea de fotoreactivare
Refacerea ADN-ului dupa iradierea cu lumina ultravioleta se produce numai in lipsa luminii, procesul fiind de aceea cunoscut sub denumirea de refacere la intuneric. Acest proces de refacere la intuneric se poate produce dupa lezarea ADN-ului de catre agenti diferiti fata de cel mentionat anterior, ca radiatia de ionizare sau actiunea compusilor mutanti."In sectiunea sa despre bolile sangelui, publicata in 1986, Sheila Callender arunca lumina asupra posibilitatii ca radiatiile externe sa produca modificari intracelulare in structura ADN- ului.
De curand a fost descoperit un nou tip de virus la un caz de leucemie limfoblastica (virusul de leucemie cu celula T, sau HTLV). Acesti virusi pot patrunde in celula integrandu-se in materialul genetic si conducand astfel la elutia necontrolata a celulei, sau ramane in stare latenta fiind activati posibil si dupa cativa ani de un factor declansator cum ar fi radiatiile Desi cazurile de leucemie sunt frecvente, nu detinem inca suficiente do concludente asupra cauzelor instalarii bolii, care poate fi declansata de un agent infectios sau de un fenomen accidental."
Aparitia leucemiei la grupuri de bolnavi s-ar putea datora actiunii radiatiei electromagnetice, deci acelorasi cauze ca si in cazul epidemiilor" de gripa pe care le-am explicat anterior. Lakhovsky remarca de altfel ca anumite tipuri de radiatii pe care Ie degaja solul par a avea un cert efect asupra celor care locuiesc in acea zona.
De aceea este firesc sa presupunem ca diferentele infime ce intervin la nivelul radiatiilor ultraviolete pot energiza sau afecta legaturile rezonante de hidrogen dintre diversele baze care formeaza ADN-ul fara a-l lega in mod expres: ela codurilor genetice sugereaza existenta a 64 de semi-tonuri" (cu aproximatie acelasi numar ca si in cazul violoncelului) fiecare reprezentand un codon triplu diferit. Iar fiecare dintre acesti tripleti poate reactiona la impulsul unei lungimi de unda a luminii ultraviolete specifice.
Cu cat este mai scurta lungimea de unda, cu atat^mai inalta va fi frecventa rezultata si mai mare energia radiatiei. in timp ce ochiul omenesc nu poate percepe decat frecventele electromagnetice vizibile, celulele din interiorul organismului (ca si virusii din organism) reactioneaza clar la lumina ultravioleta si la frecventele inalte.
Fara a intra in detalii tehnice, se poate constata cu usurinta ca radiatiile ultraviolete sunt de aproximativ doua ori mai puternice ca incarcatura energetica decat lumina vizibila.
Dr. Frances Balkwill studiaza proprietatile si comportamentul interferonului la Imperial Cancer Research Laboratories din Londra, iar in articolele sale extrem de lucide si avizate, publicate in prestigioasa revista New Scientist, el explica problemele cu care se confrunta cercetatorul acestui nou medicament natural." Interferonul reprezinta marea speranta a specialistilor in vindecarea cancerului, a leucemiilor si posibil a SIDA.
Totusi, nimeni nu stie cum actioneaza exact interferonul asupra organismului. Explicatia pe care o furnizam in legatura cu radiatia morfogenetica pare totusi sa convina profilului acestui neobisnuit medicament cu aplicatii in domenii atat de diverse, medicament obtinut printr-un lent proces de donare naturala.
Propunem sa luam in considerare faptul bizar ca interferonul poate proca modificari majore de activitate electrica cerebrala, activitate care se afla, pe cat se pare, in legatura directa cu cantitatea de interferon care migreaza in sange. Bizar este faptul ca, desi in organism exista o bariera sange-creier, in urma analizelor nu s-a descoperit niciodata interferon in fluidul care scalda creierul. Insa, daca interferonul isi transmite semnalul pe frecventa genetica si nu pe cale fizica, atunci explicatia devine clara. in plus, exista o mare varietate de tipuri de interferon; pe langa cele de tip alpha, beta si gamma, exista si sub-clasele de alpha-interferon. Iar daca aceste sub-tipuri sunt diferite, fiecare detinand o forma de unda complexa, dar usor diferita, sau o frecventa proprie rezonanta -20% din aminoacizii lor sunt complet diferiti - am fi din nou in posesia unei explicatii pertinente din punctul de vedere al cercetatorului. Pe masura ce creste concentratia diverselor tipuri de interferon in cadrul organismului, m asista la instalarea unui fenomen de pierdere a functiei de executie"; pacientii cu concentratii crescute de interferon pot dezlta tulburari psihice de felul starilor de confuzie, incapacitatii de concentrare, putand chiar suferi halucinatii sau coma. Aceste simptome sunt efectele tipice ale actiunii campurilor electromagnetice de inalta frecventa, dar si a toxicitatii chimice.
Se stie despre interferon ca produce o incetinire a ritmului de crestere - cu toate ca el poate proca si cresterea atat de rapida a genelor incat acestea trebuie taiate de doua ori pe saptamana! (Probabil va mai amintiti ca in laboratorul lui Tesla, un obiect incepea sa intre in vibratie atunci cand altul iesea din rezonanta). Mai mult decat atat, folosirea simultana a catorva tipuri diferite de interferon poate da rezultate mai bune decat utilizarea unui singur tip, ca si un cor de ci care se aude mai puternic decat cea unui solist. In sfarsit, se pot obtine rezultate excelente prin folosirea interferoanelor in combinatie cu undele radioelectrice, dintre toate tipurile de unde acestea fiind probabil cele care furnizeaza cele mai concludente indicii.
Cercetatorii au acordat prea multa atentie abordarii biologiei din perspectiva reactiilor chimice care se produc in organism. Sau, dupa cum spunea marele Tesla, din momentul in care oamenii de stiinta r inceta sa dea explicatii pur fiziciste fenomenelor biologice, stiinta va parcurge intr-un deceniu cat a parcurs pana in prezent intr-un secol. Firmele producatoare de medicamente nu r mai reusi sa tina pasul cu elutia rapida a infectiilor retrovirale ale timpurilor moderne, in principal pentru ca este imposibil sa elaborezi o solutie curativa unica pentru miile de varietati de virusi individualizati existenti in corpul unui pacient. Una din abordarile teoretice de terapie a cancerului admite importanta radiativa a celulei organice, sugerand ca, asociind anticorpi monoclonali in tratamentul radioactiv, se ajunge la formarea unui glont magic" care va ucide antigenii specifici ce insotesc celulele cancerigene.
Poate ca acelasi concept este operant si in cazul interferonului, a carui frecventa specifica de radiatie (mult mai probabil ca este rba de spectrul frecventelor ultraviolete decat de cele de ionizare) isi va consolida propriul semnal radiativ ge masura ce in corpul omenesc patrund si alte tipuri de interferon. In fond, mai puternic se aud cile coristilor decat cea unui solist. De aceea interferonul va influenta fenomenul actionand direct asupra celulelor in scopul normalizarii" activitatii celulelor defecte" si nu inducand un efect de anulare a rezonantei virusului patruns in organism. Pentru a realiza acest lucru, nu este necesar ca interferoanele sa fie administrate prin asociere. Negii, considerati mult timp a fi un rezultat al radiatiei manifestat la nivel cutanat, raspund foarte bine la tratamentul cu interferon.
De altfel, este evident ca numeroase boli cu etiologie radioactiva - citomegalovirusul, hepatita, herpesul, cheratozele, meningita, tumorile cancerigene si oncogene, cunoscute sub denumirea generica de AŤagenti de modificare a reactiei biologiceAť, sugereaza Dr. Balkwill, sunt primele dintr-o suita de agenti care r deveni cei mai folositi in acest deceniu. Aceste substante sunt produse pe cale naturala de corpul uman ca masura de aparare impotriva agentilor infectiosi, probabil si impotriva celulelor cancerigene, iar efectele benefice care se constata dupa administrarea interferoanelor r fi probabil sustinute de alte substante de reglare produse pe cale naturala de sistemul imunitar al omului, produse care sunt in prezent testate in laborator."
Foarte interesant! Daca aceste substante ar putea fi conectate la un dispozitiv de radiocomunicatie, atunci s-ar putea spune ca omenirea a reinventat homeotronul!
Tehnicile de radiatie pe frecvente medii controlate reprezinta un domeniu complet nou, nestudiat pana in prezent, care ar putea functiona foarte bine in asociere cu asa-numitele medicamente" naturale.
Retinand faptul ca ADN-ul se orienteaza perpendicular fata de campul magnetic - de fapt lantul spiralat al ADN-ului nu reprezinta o spirala concreta, ci o grupare de atomi structurati intr-o formatiune imaginar spiralata - apetenta electromagnetica a ADN-ului va fi implicita atat in structura cat si in comportamentul sau. Linus Pauling nutrea convingerea ca exista un lant de atomi in partea dreapta si unul in partea stanga in cadrul moleculei de ADN. In realitate insa, la fiintele vii aminoacizii sunt dispusi numai in partea stanga, iar curentul electric indus nu poate da nastere decat unui camp magnetic in partea stanga. Ar putea veni aceasta ipoteza in sprijinul conceptiei conform careia ADN-ul transmite informatie pe o anumita frecventa, iar structura sa spiralata reflecta directia pe care se va inscrie fluxul electromagnetic?
Microtubulele, microfilamentele si filamentele de marime medie (intermediare) care despart cromozomii in timpul diviziunii celulare (mitoza) au fost descoperite abia dupa inventarea microscopiei imunofluorescente care a permis studierea moleculelor intracelulare.
Toate aceste formatiuni au dimensiuni cuprinse intre 6 si 25 nm lungime, adica aceeasi dimensiune cu cea mai scurta lungime de unda a luminii ultraviolete. Aceste particule pot fi lezate de actiunea radiatiei ultraviolete; intr-adevar, citoscheletul", sau reteaua fina cum mai este denumit, va fi dezagregat aproape instantaneu de un mecanism necunoscut in cursul diviziunii celulare si apoi la fel de rapid reasamblat dupa ce s-a incheiat diviziunea. Sa fie oare rba in acest caz de dematerializarea si regenerarea ulterioara a unei forme materiale cu ajutorul radiatiei electromagnetice? Desigur, pana in prezent nu a fost depistata nici o modificare in meolismul celular, ca de pilda colapsul retelei, de aceea presupunem ca mecanismul este activat prin comenzi provenind de la sisteme de reglare si control non-fizice, probabil celule invecinate sau chiar de la indepartatul creier. Totusi, creierul este un sistem complex care coordoneaza intreaga activitate a organismului prin intermediul telecomunicarii si nu un sistem care transmite semnale electrochimice relativ lente de-a lungul filamentelor nerase. (Impulsurile nerase sunt traficate cu 40 metri pe secunda, o viteza relativ scazuta prin atie cu viteza luminii sau a altor unde electromagnetice)
Demn de subliniat este faptul ca tot mai multi chimisti studiaza in prezent natura interactiunilor care se petrec la nivel molecular (chimie extramoleculara) si a mecanismului care permite moleculelor sa se recunoasca" unele pe altele.
Aceste cercetari au demonstrat ca moleculele-receptor prezinta caracteristici electronice distincte care le completeaza pe cele ale moleculelor-gazda", astfel incat impulsurile transmise de molecula-gazda spre molecula-vizitator pot fi receptionate in final fara perturbari. Fortele electrostatice care asigura formarea legaturii intre o molecula-gazda si o molecula-vizitator pot fi agresate la nivelul norului de electroni de perturbari care provin din exterior. Perechile de molecule in dezacord r actiona ca niste adevarate relee electronice extrem de eficiente. Erbicidele Diquat si Paraquat actioneaza conform aceluiasi principiu, scotand din circuit traseele metalice ale buruienilor inca la nivel celular.
Este evident ca nu putem ignora electronica in cadrul cercetarilor biologice moleculare!
Obtinem in acest fel imaginea unei celule tumorale care nu numai ca a devenit surda" la lungimea de unda normala pe care ar trebui sa o receptioneze si care ii coordoneaza dezltarea. Ea va influenta direct celulele adiacente distorsionandu-le propria emisie radioactiva, transformand-o intr-o structura maligna si modificand in acelasi timp secventa bazelor din molecula ADN.
Au fost date numeroase definitii ale bolii. inainte de a incheia aceasta prima sectiune a modulului, propunem cititorului o clasificare a bolilor care sparge tiparele conventionale. Pana in prezent bolile erau clasificate dupa simptomatologia lor. Propunerea noastra are in vedere etiologia bolii. Iata care ar fi acestea:
1) Boli de mediu
Carente datorate unor deficiente alimentare, contaminarii chimice prin atmosfera (praf de carbune, azbest, gaze de esapament). O subgrupa a acestei categorii o constituie alergiile, toate tipurile procate de inhalarea polenului, dar si alergiile de contact produse de blana animalelor, te si produse animaliere, imbracaminte si alte materiale ale caror efecte se manifesta prin eruptii la nivel cutanat.
2) Boli structurale
Prabusirea sistemelor de mentinere a functionarii organismului - boli de circulatie, respiratorii, digestive, nerase. Toate aceste tipuri de afectiuni pot fi mostenite, deci de natura ereditara, putandu-se afirma ca ele exista anterior (potential) in structura organismului. Leziunile somatice accidentale sau ranile deliberate formeaza o subgrupa aparte.
3) Boli psihosomatice
Instalarea bolii ca urmare a unei traume psihice: anorexie nerasa, bulimie, stare astmatica, tulburari somatice induse de stres, ca urticaria sau ulcerele digestive, si boli psihiatrice care nu au o manifestare fizica, ca nevroza, psihoza, sindroamele induse de medicamente si isteria.
4) Boli ereditare
Anumite boli ale sangelui, mongolismul, fenilcetonuria, scleroza in placi, hemofilia si alte afectiuni procate de deficiente de structura genetica ale cromozomilor. Acestea pot fi uneori dobandite.
Totusi, este extrem de dificil sa includem un anumit sindrom numai intr-una din categoriile descrise mai sus. Este pe cale de a lua amploare noua clasa a bolilor socio-profesionale ca hipotermia raspandita printre batrani, suicidul, raspandit printre dezmostenitii soartei, disfunctia generalizata a organismului, consecinta directa a
unor necazuri sau pensionarii, toate aceste boli prezentand o componenta fiziologica si una psihica. Noi insine am facut descoperirea, confirmata de altfel de cercetarile altor oameni de stiinta, ca bolnavii de cancer, intrebati daca au suferit in ultimele douasprezece-optsprezece luni de o trauma fizica sau emotionala sau un soc, in majoritatea cazurilor au dat raspunsuri afirmative. Esecul in afaceri, dirtul sau pierderea unei fiinte dragi au drept consecinta instalarea unei boli organice, dintre toate afectiunile cea mai raspandita fiind insuficienta cardiaca. Se poate intocmi in acest sens un adevarat compendiu al personalitatilor care au murit din pricina unei boli organice procata de o trauma psihica suferita cu putin timp inaintea mortii. Nu se stie ce furtuna interioara a rascolit sufletul cercetatoarei Rosalind Franklin, rapind-o prematur din randul celor vii in anii \'50 si deposedand-o astfel de un binemeritat Premiu Nobel.
In lucrarea An Introduction to Psychopathology, Russell Davis face legatura intre trauma si afectiunile psihice, care initiaza astfel un ciclu cauzal despre care noi sugeram ca se incheie cu manifestarea bolii la nivelul fizicului. Cercetatorul afirma in acest sens urmatoarele:
Investigatiile retrospective intreprinse asupra bolnavilor de schizofrenie, luati in observatie in adolescenta sau spre varsta de treizeci de ani, sugereaza ca natura tulburarilor psihice pe care le manifesta de datoreaza relatiei pe care au avut-o in copilarie cu parintii lor. Mai mult decat atat, originea bolii nu se datoreaza neaparat relatiei tensionate parinte-copil, ulterioara destramarii familiei sau parasirii caminului de catre copil cat mai cu seama unor factori de natura intima ai relatiei, care chiar daca pot fi determinati in final printr-o analiza retrospectiva, nu pot fi totusi determinati decat partial, concluziile fiind neconcludente".
Intr-alta lucrare a sa, Davis insista asupra corelatiei dintre gravitatea starii psihice si perioada copilariei, subliniind ca experientele marcate la o varsta frageda sunt si cele mai traumatizante. Abordarea problemei din aceasta perspectiva este similara perspectivei din care a fost abordat studiul tulburarilor care intervin in dezltarea fetusului, datorate interventiei unor agenti fizici nocivi. A fost demonstrat cu succes faptul ca organele cele mai afectate (demonstratie efectuata prin radiografiere) sunt cele care se dezlta si se diferentiaza in momentul activitatii maxime a agentilor nocivi."
Din aceasta perspectiva, putem trage concluzia ca orice trauma psihica influenteaza fizicul copilului prin aceea ca incepand chiar din momentul instalarii traumatismului respectiv, intervine o actiune exterioara asupra celulelor aflate in plin proces de maturizare. Alte cauze relativ comune care proaca defecte fizice postnatale sunt lezarea accidentala a creierului si infectiile virale care induc dereglari la nivel cerebral, inclusiv iradierile si pojarul mamei. Abordand bolile psihice din perspectiva ipotezei pe care am emis-o, se va ajunge la o mai buna intelegere a etiologiei acestor boli.
Credem ca aceasta introducere a explicat punctul nostru de vedere.
Contributia pe care si-o aduce metoda de fotografiere Kirlian in domeniul medical rezida in principal (desi nu in intregime) in depistarea anomaliilor de functionare in cadrul organismului intr-o faza timpurie, de cele mai multe ori inainte de instalarea simptomelor la nivel fizic, dar si in utilitatea sa ca instrument de cercetare a campurilor morfogenetice. Ne-am referit anterior la rezultatele obtinute de Dumitrescu in depistarea tumorilor inca din faza de debut a bolii, prin atie cu rezultatele similare de diagnosticare a bolii prin intermediul radiografiei. Tinand cont de faptul ca organismul este un sistem dual de transmisie-receptie. consideram ca prin folosirea analizei Kirlian se pot obtine rezultate extrem de interesante in diagnosticarea bolilor.
Inainte de a aborda din aceasta perspectiva cateva tipuri de boli, dorim sa mentionam existenta unui alt fenomen care merita atentie si care ocupa un loc central in descrierea modului de interactiune creier-celule. Dorim sa prezentam cititorilor o tehnica interesanta, anume chinetologia aplicata (AK). Aceasta tehnica, mai putin ortodoxa, nu numai ca urmareste verificarea nivelului energetic al organismului, dar isi gaseste o aplicare precisa in testarea alergiilor.
Testele AK sunt de doua tipuri:
Testarea buclei de curent
Metoda este foarte simpla. Subiectul va tine degetul mare si aratatorul mainii pe care o foloseste cel mai mult in asa fel incat degetele r forma un inel, iar experimentatorul isi va trece degetul mic prin acest inel energetic. In aceasta pozitie, el tine ferm incheietura mainii subiectului si isi va trece degetul mic (incovrigat) prin acest orificiu pe care il formeaza degetul mare si aratatorul subiectului. Experimentatorul va exercita o usoara presiune asupra incheieturii subiectului pentru a verifica tonusul muscular al organismului acestuia. in acest moment, testul poate incepe: subiectului i se va cere sa se concentreze asupra unei traume pe care a suferit-o, sau sa isi treaca mana libera deasupra diverselor parti ale propriului corp. Orice slabiciune care intervine la nivel energetic, sau orice disfunctie a unui organ intern din organismul subiectului, se va manifesta in acest moment si va fi resimtita de experimentator prin aceea ca organismul subiectului marcand o scadere a tonusului muscular, inelul natural pe care il formeaza cele doua degete se va dilata permitand experimentatorului sa isi treaca degetul mic prin acest orificiu.
Daca nu intervine nici o modificare de tonus muscular al subiectului, atunci nici campul energetic al organismului nu se va modifica. Metoda de testare AK poate fi adaptata testarii unui subiect care este foarte slabit, sau in stare de inconstienta, sau unui copil. Spre exemplu, orice mama poate constata singura care este starea tonusului muscular al copilului sau sau poate cauta singura sa depisteze semnele de instalare a unei alergii substituindu-si propriul corp celui al copilului. Prin intermediul unui proces care pare a fi de natura radiativa, informatia energetica se va transfera din corpul copilului in corpul mamei prin puterea concentrarii.
2. Testarea muschiului deltoidIn cadrul acestui test, atat subiectul cat si exprimentatorul r sta in picioare. Experimentatorul va cere subiectului sa-si intinda bratul in pozitie perfect orizontala. Dupa care isi va aseza degetul aratator pe incheietura subiectului si ii va cere acestuia sa opuna rezistenta de cate ori simte ca il apasa cu degetul in acel punct. Va fi foarte simplu pentru un subiect normal (care nu sufera de MS sau MD) sa reziste presiunii foarte slabe pe care o exercita experimentatorul cu degetul aratator. Subiectul se va relaxa, in acest timp fiindu-i introdus in organism alimentele sau acele substante care sunt susceptibile a proca alergie. Dupa aproximativ douazeci de secunde de la contactul dintre subiect si substanta suspecta, testul va fi repetat. Daca la usoara apasare cu degetul, bratul subiectului se lasa moale in jos, indicand faptul ca tonusul sau muscular este slabit, inseamna ca acea substanta ii proaca alergie. in cadrul acestui tip de test, se pot obtine rezultate mai obiective folosindu-se un cantar obisnuit de baie.
Amplasand cantarul la inaltimea bratului, se poate inregistra presiunea, deci reactia organismului testat, in cursul fiecarui test.
Aceste teste sunt echivalentul mai putin stiintific a ceea ce pe realizeaza cu o mai mare precizie prin explorarea electronica si
fotografierea prin metoda Kirlian. La introducerea unui camp negativ in biocampul subiectului - negativ nu in sens electric, ci metafizic, ca atare un organism strain, invadator, sau instalarea unei traume psihice - in organism se va produce o modificare de
activitate a campului bioelectric, care va proca o pierdere temporara a capacitatii de aparare si o slabire a tonusului la nivelul grupului de muschi supusi testului in acel moment. Mana [subiectului va servi drept conducator de energie si va fi asezata
deasupra zonei cu activitate maligna (repetam, malignitatea nu se
rezuma in exclusivitate la traume fizice).
Psihologii accepta faptul ca rezistenta fata de boala este afectata, deci slabita, de starile depresive si de melancolie\'\', intr-un mod mult mai sofisticat, aparatul de fotografiat" Kirlian poate inregistra si masura efectul negativ pe care il au evenimentele psihice acute sau cronicizate asupra campului bioelectric al organismului, reusind sa il perturbe in final (a nu se intelege bioritm prin camp bioelectric), poate chiar sa perturbe reteaua subtila a legaturilor energetice din cadrul sistemului somatic.
in orice caz, este cert ca asemenea distorsionari r produce in timp declansarea bolii la nivel somatic.Inainte de a aborda bolile in functie de tipologia lor, propunem o sumara trecere in revista a echipamentelor care folosesc tehnici noi din punct de vedere al conceptiei.
Kenyon sugereaza ca tehnicile de control si reglare bioelectronica (BER) aplicate in depistarea modificarilor energetice din organism constituie adevarata cale, in timp ce depistarea modificarilor organismului la nivel fizic al nu va avea drept efect schimbari majore in silirea diagnosticului.
Kenyon considera ca tehnologia pe care ne-o pune la dispozitie BER va trebui perfectionata pentru atingerea unor niveluri de detectare mai sensibila a modificarilor din organism, doar in acest fel fiind posibila inregistrarea cu acuratete a modificarilor energetice subtile si chiar a prezentei tumorii in organism. in aceeasi lucrare, el furnizeaza o.prezentare utila a doua tehnici BER, electrogramul segmential (SEG) si Vegatest-ul. in timp ce metoda de explorare a intregului organism prin EMI si echipamentele de detectare a rezonantei magnetice (NMR) reusesc o investigare a organismului la nivel structural, tehnicile BER furnizeaza un diagnostic precis al instalarii conditiei de formare a tumorii prin modificarile parametrilor electrici si energetici, schimbari care preced aparitia bolii insasi.
i
Echipamentul SEG poate inregistra impedanta la nivel i\\ cutanat pe opt cuadranti ai corpului dupa aplicarea unei frecvente de 13 Hz la tensiune mica (2V). Reactia care se obtine in acest fel calculata ca modificare a impedantei in functie de timp, va tpio inregistrata, pentru fiecare pereche de segmente din cei patru cuadranti, pe o diagrama. In acest mod, starea de functionarea, aberanta nu poate fi depistata decat in regiunea unui singur cuadrant.
In cazul unei anomalii, interpretarea pe care o ofera electrograful in urma inregistrarii activitatii unui anumit segment al organismului este fie exagerata, fie neutra.
Semnele starii de sanatate ale unui pacient nu pot fi obtinute decat prin inregistrarea corecta a activitatii tuturor segmentelor unui organism. Desi SEG nu reuseste sa faca diferentieri subtile, totusi este evident faptul ca metoda poate depista tesuturile bolnave acolo unde tehnicile conventionale de tipul aparatelor radiografice nu indica practic prezenta unei anomalii. Precizam ca SEG nu poate localiza organul afectat de boala.
Aparatul Vegatest functioneaza pe baza unui principiu similar, inregistrand modificarile la nivelul rezistentei organismului fata de debitele electrice care circula spre exterior prin punctele energetice folosite in acupunctura, buricul degetelor de la maini si de la picioare, cu singura deosebire ca in circuitul de testare sunt introduse alte substante. Tehnica a fost inventata in anii \'50 de medicul german Voll. Instrumentul consta dintr-un recipient perforat cu aspectul unui fagure de miere in care este introdus pacientul printr-o sonda fixata la un capat si un cilindru metalic pe care il tine pacientul la celalalt capat. In acest moment, se va induce un flux de curent direct de 0,87 lti. Sonda va fi aplicata pe acel punct energetic de acupunctura relevant pentru boala studiata.
Sistemul este util mai ales in depistarea alergiilor. Instrumentul a fost mult timp folosit numai in Germania, insa, intre timp, a fost adoptat si este folosit curent de tot mai multi homeopati din intreaga lume. Tehnica lui Voll demonstreaza ca, in vederea normah\'zarii activitatii energetice aberante inregistrate la un pacient, este necesara folosirea mai multor tipuri de remedii, punct de vedere dezltat ulterior de Kenyon.
Nici un studiu dedicat noii discipline in plina expansiune care este medicina electronica nu omite sa mentioneze terapia MORA. Termenul MORA vine de la intialele celor doi inventatori ai sai, doctorii Morell si Rasch din Germania. Primele aparate au inceput sa fie folosite in anul 1975, iar in cursul deceniului opt, nstrumentele au fost perfectionate pana la versiunile existente.
Cheia de intelegere a principiului de functionare a
hipamentelor MORA este teoria conform careia toate functiile
organice sunt determinate, coordonate si controlate de fortele de
np electromagnetice. Aceasta ipoteza se apropie de ipoteza pe
care am emis-o noi insine Echipamentul MORA elaboreaza terapia in functie de oscilatiile de camp electromagnetic ale organismului pacientului. Acest lucru se obtine prin introducerea frecventelor sanatoase si bolnave prin circuitul de intrare al aparatului MORA in campul energetic al pacientului, prin mana sau piciorul acestuia, sau printr-un alt tip de electrod.
Intervine in acest moment un proces de filtrare si inversare de flux, iar frecventa de iesire din aparat este transmisa inapoi pacientului sub forma unor unde armonice, sanatoase. Ca si Vegatest-ul, aparatul MORA poate fi folosit in testarea medicamentelor homeopatice. Variante mai noi ale aceluiasi principiu aplica campuri luminoase de inalta frecventa transformate in oscilatii de frecventa cu impulsuri scazute. Un alt instrument similar, cunoscut sub denumirea de terapia INDUMED a campurilor magnetice, metoda elaborata de dr. W. Ludwig de la Universitatea din Tuingen la inceputul anilor 70, care introduce in organism o forta de camp foarte scazuta cu acelasi scop de a induce armonice prin impulsuri, poate fi folosit asociat cu echipamentul MORA.In cursul unei conferinte sustinute de curand in Germania, avand ca tematica echipamentele MORA, fiica unui medic, invitat pe post de consultant la lucrari, a cazut pe scari suferind numeroase contuzii si taieturi, dupa cum relateaza un articol din numarul pe luna iulie 1984 al prestigioasei reviste British Journal of Alternative Medicine. Pacientei i s-a aplicat terapia MORA, asociata cu o noua versiune a terapie MORA prin intermediul culorilor, si terapia magnetica INDUMED. Rezultatul spectaculos al acestui tratament asociat a fost ca, pana in ziua urmatoare, ranile din jurul gurii se vindecasera aproape complet.
Atat SEG cat si Vegatest, tine sa sublinieze Kenyon, depind in mare masura de profesionalismul operatorului. Kenyon este foarte critic la adresa metodei de fotografiere Kirlian, obiectia sa principala fiind aceea ca frecventele foarte ridicate introduse in organism pot anula capacitatea creierului de a intercepta emisiile extrem de delicate care provin de la tesuturi si celule. (Raspunsul pe care il oferim obiectiei sale este acela ca rezonanta celulara nu provine de la o singura celula, ci din sistemul celular al intregului organism)
O opinie mult mai_ critica la adresa acestui aparat a fost emisa de Lyall Watson. in ultima lucrare pe care a publicat-o. Beyond Supernature, luand in discutie activitatea lui Abrams, De La Warr si echipamentele electronice in general, autorul sustine urmatoarele:
Nu suntem mai aproape de identificarea radiatiilor decat eram in 1924, iar printre practicieni a fost acreditata ideea ca ele s-ar putea sa nu existe. De fapt, cei care sunt capabili sa ii vindece pe bolnavi sunt cu mult mai importanti decat succesele pe care le-ar inregistra cu ajutorul aparatelor tot mai sofisticate asupra carora se concentreaza
Ma surprinde faptul ca, pana in prezent, nici un practician in domeniul radionicii nu a avut curajul sa faca pasul decisiv si sa aplice in practica descoperirile lui Abrams si Drown, continuand astfel contributia pe care si-au adus-o cei doi cercetatori in acest domeniu.
Practicienii moderni au renuntat mai intai la pacient, apoi la testarea abdomenului acestuia, adevarat detector viu. in prezent a disparut si diafragma de cauciuc care o imita pe cea umana. Tot ce ne-a ramas in campul investigatiilor este masina insasi, o adevarata bariera intre cercetator si admiterea pe cale rationala a faptului ca ceea ce fac ei ca muritori este divinizarea bolii pe care o au semenii lor si tratarea ei, in masura in care le sta in puteri s-o faca, cu ajutorul unor mijloace fizice."In ciuda scepticismului sau declarat, Watson ne ofera totusi urmatoarea concluzie: Calatorim pe coama acestor valuri/ telurice/ ca niste suferinzi incercati, adaptandu-ne instinctiv fluctuatiilor acestora, anticipand schimbarile de frecventa care depasesc cel mai adeseori limitele cunoscute ale organelor noastre senzoriale. Si invatam sa citim printre randuri. De fapt, omul vibreaza in armonie naturala cu intreaga eta."
Fie acele randuri de care amintea Watson exista, fie nu. inlocuirea de catre Abrams si Drown a instrumentelor electronice perfectionate cu metode de detectare manuale si fizice nu poate fi etichetata drept o atitudine retrograda; optiunea lor reprezinta un pas in directia adoptarii unei metode stiintifice care se distanteaza, in fond, de o simpla explicatie psihica", cu toate limitarile sale.In orice caz, ne vedem obligati sa facem precizarea ca promotorii cercetarii in domeniul radionicii respecta principii intrucatva diferite de cele pe care le-am avansat prin intermediul teoriei noastre.
Desi Lyall Watson se confrunta direct cu problema campurilor morfogenetice cand aminteste celebrul experiment al amestecarii buretilor galbeni cu cei rosii, ni se pare inconsistent pentru o personalitate cum a fost el sa nu aprofundeze lucrurile. Experimentul se cere explicat, el fiind si unul dintre cele mai simple intreprinse vreodata in acest domeniu: intr-un vas au fost amestecate fragmente zdrobite de burete rosu denumit Microcliona prolifera, cu fragmente de burete galben denumit Cliona celata. Dupa ce au fost bine amestecate, fragmentele au fost lasate sa lucreze timp de o zi, dupa care si-au refacut forma originara. Ne putem intreba, pe buna dreptate, ce tip de sistem de comunicare a putut actiona pentru a le dicta refacerea in aceste conditii? Consideram ca este rba de un fenomen de intercomunicare de tip radioactiv intre microorganismele buretilor distincti, poate chiar o exemplificare a procesului care a stat la baza nasterii materiei vii.
Sa revenim insa la Kenyon. Critica pe care o aduce sistemelor BER este in principal aceea ca sunt rudimentare, primitive. Pe de alta parte, el respinge tehnica Kirlian, motivand ca fortele de camp la care recurge aceasta sunt prea puternice pentru a detecta o energie atat de subtila cum este rezonanta intracelulara. Sustine in continuare ca Vegatest si SEG depind in prea mare masura de experienta operatorului. Totusi, Kenyon nu-si pierde optimismul si avanseaza ideea ca asemenea instrumente r constitui arsenalul medicului din secolul XXI, o fiinta care va face cariera de generalist, sustinut in activitatea sa de specialisti in diverse domenii interdisciplinare.
Kenyon, el insusi un medic de exceptie si o mare minte deschisa spre cunoastere, se situeaza la jumatatea drumului dintre medicina traditionalista si cea electronica. Este convins ca medicina bazata pe investigarea electronica poate ajuta in diagnosticarea bolii, dar el insusi nu a facut pasul decisiv care ar anula prapastia, pentru moment de netrecut, care face inaccepila aceste tehnici ca metode terapeutice eficiente. Prin urmare, sectiunea sa Twenty-first Century Medicine este un amestec de metode de diagnosticare prin intermediul aparaturii electro-nice si terapii homeopatice complexe. Convingerea noastra ferma este ca medicina secolului al XXI-lea va depasi acest impas, daca va fi in plus sustinuta de o mai buna intelegere a principiilor homeopatice descoperite si prezentate pentru prima oara de Paracelsus.
Asemeni lui Leslie Kenton, si Julian Kenyon marcheaza cateva puncte importante in legatura cu influenta benefica" a alimentarii adecvate" asupra sanatatii. El elaboreaza si dezlta teoria disbiozei: actiunea uneori fatala, alteori ajutatoare a florei intestinale (bacteriile), intestinul fiind un organ in care traiesc majoritatea bacteriilor din organism, de unde acestea scapa din cand in cand pentru a ataca celelalte organe. Curatarea colonului este un concept care face cariera la toate congresele de medicina: flora colonului ofera un canal natural de scurgere perfect pentru infectiile virale, fie ca acestea se produc in anus, vagin sau penis. De fapt, pe aceasta poarta patrund retrovirusii SIDA si este un fapt semnificativ in aceasta epoca marcata de stres ca tocmai stresul afecteaza in cea mai mare masura membrana gastrointestinala.
Actiunea sa poate proca modificari in cadrul florei intestinale, astfel incat organismul nu mai poate face fata virusilor si bacteriilor straine care il invadeaza din exterior. Propunem o scurta digresiune in care m furniza o subteorie in masura sa explice mecanismul prin intermediul caruia stresul induce boala.
Stresul isi are originea in sistemul cerebral unde presupunem ca formeaza bucle sinaptice in zonele de memorare pe termen lung. Acest fapt poate avea drept consecinta o slabire a capacitatii creierului de a transmite semnalele de reglare a activitatii celulare cu forta corecta (tonusul muscular slabit este un indiciu si un simptom de stres). In acest fel, frecventele de vibratie corecte care solicita ADN-ul sa efectueze mitoza sunt afectate putand chiar sari de pe circuitul normal, rezultatul acestei actiuni distructive fiind cronicizarea stresului, diminuarea procesului de mitoza si o mai mare frecventa a infectiilor virale la nivelul aparatului de transmisie a informatiei celulare.
Este un fapt deja demonstrat ca bolnavii de cancer care manifesta hotarare si dau dovada de inta" sunt cei mai capabili sa depaseasca boala. Au fost inregistrate succese similare si in cazul altor afectiuni, dintre toti bolnavii de SIDA cei care lupta mental cu boala fiind ultimii care mor. ( ref. 42, 85, 93, 220," 261 si 300) Pot fiindca stiu ca pot", cum spunea poetul latin.
O parte a puterii de inta poate fi constituita de baricada pe care o ridica subconstientul in calea curentilor de stres care patrund in creier, sau poate fi rba de o modalitate de a slabi stresul astfel incat transmisiile celulare de comanda sa-si continue netulburate activitatea prin emiterea unui semnal cu forta intacta. Este o teorie foarte interesanta pe care, din pacate, spatiul restrans al acestei lucrari nu ne permite sa o dezltam. (Ar fi interesant de elaborat un studiu al efectelor stresului asupra tinerilor homosexuali intr-o societate partial ostila, prin corelare cu raspandirea SIDA. Bolnavii de SIDA acuza o stare persistenta de oboseala, confuzie si alte tulburari ale functiilor cerebrale cu mult timp inainte de instalarea infectiilor conjuncturale) Nu este neie sa mai amintim ca dezltarea buclelor" de stres in creier poate avea efecte adverse datorita faptului ca este rba de un fenomen electrofizic; aceasta teorie vine de altfel in sprijinul propriei noastre teorii de coordonare a activitatii celulare prin emisiile radiante care difuzeaza dinspre creier.
Este de altfel rba despre o ipoteza care reuneste intr-un principiu unic factori cauzali diferiti (ne referim in esenta la cancer), ca fumatul, radiatiile ionizante, excesul de lipide, consumul insuficient de alimente in stare naturala si expunerea generalizata la actiunea unor agenti cancerigeni iradianti.
Desi este greu de crezut, ipoteza radiatiei morfogenetice este in esenta o teorie de origine newtoniano-sectiuneziana. Ea postuleaza ipoteza conform careia omul, un agregat mult perfectionat fata de masinile puse la punct prin mijloace tehnice si tehnologice avansate, a depasit limitele carora Ie-a fost circumscris. Dessectiunes nu se insela afirmand ca: Rational, eu un om bolnav cu un ceasornic stricat, tot asa cum as a un om sanatos cu un ceasornic bine reglat." Ceea ce am dori noi sa aducem in completare gandirii sectiuneziene prin intermediul acestei carti este ideea ca ceasul, reglat prin interventia activitatii energetice a cristalului de cuart (nu prin intoarcerea arcului), va fi afectat de impulsurile piezoelectrice ale modificarilor de frecventa (nu de rugina), toti acesti factori putandu-l scoate din circuit. Nu este deloc intamplator faptul ca, intr-o epoca dominata de zgomot, de bruiaje electromagnetice si de stres social, lumea occidentala si-a indreptat tot mai mult atentia spre tehnicile contemplative si meditative. Corpul si creierul uman sunt controlate si coordonate de mecanisme mult prea delicate pentru a scapa influentei acestor factori, in fond, nocivi. Avem neie de putina liniste pentru a asculta cum ticaie ceasornicul interior si pentru a descifra mesajul pe care organismul doreste sa ni-l comunice. in acest sens, citam cu gratitudine un pasaj dintr-o lucrare a lui Kenyon:
Biofizica, disciplina stiintifica in plina ascensiune, a descoperit, pe baza unor do concludente, ca orice modificare neinsemnata care intervine in activitatea energetica a campurilor magnetice va avea urmari majore la nivelul biologicului. Recent, a fost demonstrat faptul ca potentialele electrice infime sunt cele care controleaza si coordoneaza echilibrul activitatii electrice care se desfasoara la nivel cerebral. Extrapoland, ne dam lesne seama ca potentialul activ al unui nerv este practic imens. Treptat, m acumula do care ne r permite sa conchidem ca monitorizarea modificarilor subtile de activitate energetica din cadrul unui organism reprezinta un exercitiu extrem de util, dar si necesar.".
Facand rapid o trecere in revista a diverselor tipuri de unde" specifice care impanzesc circuitul electric cerebral, primele de acest tip fiind descoperite in 1928 de catre Hans Berger, se impune concluzia ca aceste unde care se proa pe cai non-neurale dinspre creier spre restul organismului sunt si cele care coordoneaza in fapt activitatea acestuia. Se pare ca in cadrul organismului actioneaza un impuls fundamental la aproximativ zece oscilatii pe secunda care, dupa ce se stinge, lasa in urma sa armonice de o complexitate nebanuita. Matricea acestui biocamp vibratoriu este sensibila la orice modificare, el fiind perturbat si daca subiectul inchide ochii, in acest moment, amplitudinea la care functioneaza sporind simtitor. Sau, daca subiectul este iritat, creierul va emite un crescendo de unde.
Sa fie oare aceste unde si cele care transmit instructiuni catre ATP (trifosfat de adenozina) pompand astfel energie in muschii deserviti pe un traseu mult mai scurt decat cel al sistemului ners parasimpatic? Una din variantele metodei Kirlian vine sa sustina aceasta posibilitate, oferind o explicatie pertinenta. in cercurile medicale este folosita tot mai mult o aplicatie a tehnicii Kirlian, testul de determinare a gradului de hidratare a epidermei, metoda lansata de Dr. Leonard Konikiewicz, directorul Sectiei de electronografie medicala de la Spitalul din Harrisburg, Pennsylvania. in cadrul acestei aplicatii, s-a demonstrat ca ritmul ciclic normal de activitate energetica la nivel cutanat, in virful degetului, urmareste un tipar specific, el putand fi modificat, deci accelarat, la orice om sanatos. Cu toate acestea, daca subiectul testat prezinta o forma activa de cancer localizat intr-o regiune a organismului alta decat pielea, rezultatele care se r obtine in urma folosirii acestei metode de investigare r fi complet diferite (. 8.3.)- La un subiect normal, se va produce un fenomen de stergere (estompare) a matricei de activitate a energiei electrice, in timp ce la un bolnav de cancer, aparatul va inregistra un tipar de activitate energetica haotica, insa puternic marcata. Acelasi efect s-a obtinut si in cadrul unei serii de teste efectuate pe culturi de celule sanatoase si de celule cancerigene, introduse fiecare in epruvete diferite. in aproape toate cazurile studiate, s-a putut remarca faptul ca, asa cum demonstreaza si imaginile (. 8.4.), celulele sanatoase prezinta o emisie luminiscenta constanta, echilibrata, in timp ce celulele cancerigene iradiaza atat spre interiorul cat si spre exteriorul epruvetei, fiind caracterizate de o adevarata eruptie haotica.
Si alte imagini (. 8.5.) confirma rezultatul obtinut: and un esantion de tesut adrenal cancerigen cu unul de tesut adrenal cu activitate normala se remarca o intensa activitate energetica a tesutului cancerigen care emite pe o distanta de un centimetru in jurul recipientului, formand un cerc luminos. Este posibil ca energia haotica pe care o degaja celulele cancerigene sa constituie indiciul unei disfunctii de frecventa a biocampului. W. Grez Walter citeaza o discutie pe care a purtat-o in 1929 cu F.L. Golla, profesor la Universitatea din Maudsley, in care Golla argumenta ca boala ar putea induce variatii de proare a ritmurilor electrice la nivel cerebral. Afirmatia sa a fost confirmata la scurt timp dupa aceea, ea aflandu-se la originea unei metode de depistare a tumorilor cerebrale. Ar fi interesant de constatat daca asemenea formatiuni tumorale sunt insotite de o incetinire a procesului de dezltare a celorlalte celule din organism.Intr-o lucrare cum este cea de fata, nu ne-am propus decat sa semnalam si sa atragem atentia asupra catorva metode de investigare care ar putea confirma sau infirma ipoteza avansata de noi. Iar daca teoria noastra se va confirma in timp, tinem sa subliniem faptul ca ea nu s-ar fi nascut si nu ar fi eluat fara ajutorul substantial pe care ni l-au oferit in cadrul cercetarii metoda si echipamentul pus la punct de sotii Kirlian.Incheiem acest modul propunand abordarea sistematica prin prisma teoriei noastre, a cinci boli tipice. Aceste cinci afectiuni sunt: cancerul, artrita, psoriazisul, scleroza in placi si SIDA.
