in cursul acestui ultim secol, medicina a inregistrat serioase progrese, unele dintre ele de-a dreptul spectaculoase. Boli epidemice ca tuberculoza, poliomielita, sifilisul si scarlatina, care au reprezentat pana nu demult un adevarat flagel pentru omenire, au fost complet eradicate^prin descoperirea si perfectionarea unor vaccinuri si antibiotice. in domeniul chirurgical, transtul de organe, microchirurgia, aplicarea NMR si a tehnicilor laser au mers in paralel cu dezvoltarea, ce-i drept mai putin popularizata, a instrumentarului si anestezicelor, conducand la o perfectionare incredibila a tehnicilor operatorii. Totusi, in ciuda eforturilor depuse in domeniul cercetarii, al abordarii teoretice si al acumularii de date experimentale, o grupa de afectiuni continua sa ramana fara explicatie. Aceasta grupa cuprinde cancerul si artrita, la care se adauga scleroza in placi, denumita anterior scleroza diseminata deoarece boala parea sa cuprinda in chip misterios intregul organism, si psoriazisul, cu formele sale interne, denumite generic artrita psoriazica.
Dintre toate aceste afectiuni, scleroza in placi (MS) este poate cea mai deconcertanta prin aceea ca boala nu ataca organismul uman decat la maturitate; asadar, primele simptome se manifesta atunci cand individul isi va fi silit puternice legaturi afecti, fie familiale, fie de prietenie. in plus, boala pare a-i alege pe acei membri ai unui grup care sunt mai harnici, mai inteligenti, mai sociabili si mai prolifici.
Pe acestia ii afecteaza inca din tinerete, in jurul varstei de douazeci-treizeci de ani, instalandu-se insidios si prezentand la debut simptome nealarmante, usor traile, pentru a djsparea la un moment dat, cu toate aparentele unei remisii totale. Insa, cu timpul, boala evolueaza lent, punctata de recidi agravante. Nu s-a gasit pana in prezent o explicatie procesului evolutiv al bolii, iar testarea posibilelor metode terapeutice este mult ingreunata de comportamentul sau incontrolabil, caracterizat prin recidi puternic individualizate de la un bolnav la altul si de remisii aparente, comportament care afecteaza grav insasi natura relatiilor interumane ale pacientului.Intr-una din lucrarile sale care se adreseaza cercetatorilor in domeniul stiintelor interdisciplinare, Bryan Matthew abordeaza scleroza in placi facand o ampla analiza a multiplelor aspecte particularizante de care ar trebui sa tina seama orice specialist care doreste sa elaboreze o teorie exhaustiva a etiologiei bolii. Cu riscul de a simplifica ideile exprimate de autor, furnizam in continuare o descriere abreviata a posibilelor cauze care se afla la originea sclerozei in placi, admitand faptul ca debutul bolii este superficial si pasager, simptomele nefiind depistate, de cele mai multe ori, nici de bolnav, nici de medic.
1. Se manifesta foarte rar in copilarie. Cel mai frecnt, ea se instaleaza in jurul varstei de 17 ani si evolueaza atingand apogeul in jurul varstei de 30 de ani.
2. Se remarca un model al raspandirii sale geografice: boala este extrem de rar intalnita la Tropice, in timp ce in Europa de nord-st, in statele din nordul Statelor Unite si in Canada, ca si pe latitudinile corespondente din emisfera sudica, boala cunoaste o mare raspandire. In Marea Britanie, preponderenta bolii este de 50 cazuri la 100.000 locuitori, din totalul bolnavilor, numai 20.000 fiind luati sub observatie.
3. Incidenta bolii este scazuta in randul populatiei de culoare, sugerand posibila actiune a unui factor genetic. Cu toate acestea, ea nu se manifesta ca o boala ereditara.
4. Se evidentiaza o raspandire a bolii pe grupuri" localizate de pacienti, cu o mai mare incidenta in localitatile mici, desi bolnavii nu sunt inruditi prin legaturi de sange sau matrimoniale.
5. Boala are o frecnta relativ mai mare in randul grupurilor socio-profesionale de elita.
Din punct de dere fiziologic, scleroza in placi se manifesta indubiil ca o demielizare a inlisului lipidic care protejeaza sistemul nervos central, iar unele dintre trasaturile comportamentale ale bolii pot fi corelate direct cu aceasta incapacitate structurala. insa, in ansamblul lor, simptomele tipice (prin contrast cu simptomele dupa criterii geografice mentionate anterior) sunt extrem de bizare, si anume:
1. Debutul bolii este marcat de o senzatie de dublare a imaginii care dureaza intr-o repriza cateva fractiuni de secunda, insotita de senzatie de furnicaturi si amorteala" sau de inflamarea nervului optic.
2. La inceput, boala da impresia ca ar prezenta un remarcabil potential de recuperare, pacientul renindu-si la normal pentru o scurta perioada de timp.
3. O alta particularitate legata de instalarea bolii este senzatia de amorteala a picioarelor, sau paraplegia care, in decurs de cateva zile, cuprinde organismul pana la nil abdominal)
4. Senzatia de rtij este un alt simptom caracteristic. Ea poate fi determinata de placile durificate care se formeaza pe cerebel - iar cerebelul este traditional asociat cu centrul echilibrului. De la acesti solzi cornosi, sau placi neurale durificate, vine de altfel si denumirea bolii.
5. in afara acestor simptome. starea generala a bolnavului este buna, cu exceptia faptului ca la batrani primele simptome se n anifesta ca o slabiciune galopanta la unul sau ambele picioare si incontinenta, iar la barbati, prin impotenta. Aceste simptome au o dirsitate uimitoare, uneori remarcandu-se o durere persistenta localizata cel mai des la brat sau in torace. Foarte intalnita este instalarea nevralgiei de trigemen la simpla atingere a fetei, lucru care se poate repeta de cateva ori in cursul aceleiasi zile, insotita de un zvacnet nervos, o durere scurta sau ascutita si contractii musculare.
Pierderea de inlis mieloid ar putea, in aceste cazuri, conduce la transmiterea unor impulsuri nervoase spre axoni, provocand o masiva descarcare electrica. Dupa opinia noastra, este foarte important sa facem distinctie intre fenomenele electrice si electronice ale fenomenului.
6. Diferentele de temperatura pot de asemenea exercita o puternica influenta; o baie fierbinte poate provoca senzatii neplacute si tulburari de dere. Cu toate acestea, functiile psihice sunt afectate intr-o faza finala, adica la douazeci de ani de la debutul bolii, pana atunci bolnavul pastrandu-si intacte capacitatea de memorare si facultatile mentale. Progresia bolii va atrage dupa sine o slabire a fortei mainilor, care sunt cuprinse de tremurat si devin ataxice, simptomul fiind cunoscut sub denumirea de tremur de intentie" deoarece mainile incep sa tremure atunci cand bolnavul incearca sa indeplineasca o actiune voluntara. Spre faza finala a bolii se instaleaza o stare de euforie, bolnavul pierzand contactul cu realitatea*, din acest moment inregistrandu-se tulburari psihice ca senilitatea si incapacitatea de concentrare. In aceasta faza pot castiga teren bolile conjuncturale, sau oportuniste, care cuprind organismul antrenand uneori moartea acestuia. Uneori alte boli, asemanatoare ca manifestare, pot conduce la confuzii in diagnosticare: cateva exemple in acest sens sunt sarcoidoza, poliartrita si carenta de acid behenic, care sunt efectul unei insuficiente oxigenari a creierului.
Sifilisul de sistem nervos are efecte similare. Unele boli ereditare pot fi confundate cu scleroza in placi, ca si deficientele de functionare a madui spinarii datorate unei carente de vitamina Bl2.
Desi, dupa cum se poate constata, diagnosticarea este uneori ingreunata, o modalitate de depistare sigura a bolii este inregistrarea pe EEG a reactiei creierului fata de un excitant singular. Reactia creierului unui bolnav de scleroza in placi nu poate fi evidentiata de aparat deoarece va fi inabusita de zgomotul de fond provocat de contractiile musculare, de activitatea electrica spontana a sistemului nervos central si de alte interferente nedorite". Acest fenomen intervine chiar si dupa o remisie, deci in absenta simptomelor relevante de boala. Renind la factorii etiologici, modulul pe aceasta tema din lucrarea lui Matthew nu face precizari exprese in acest sens, subliniind in schimb concluzia ca nimic nu pare sa explice cauzele bolii. Factori ca regimul alimentar, intoxicatiile, infectiile virale si ereditare au fost examinati cu mare atentie ca potentiala cauza de imbolnavire, fara a se obtine rezultate concludente in acest sens. Se pare totusi ca bolnavul se naste cu o deficienta la nilul reactiei imunitare, care permite persistenta in sistemul nervos a unui tip de virus ce stimuleaza autoimunitatea tesutului mieloid din organism. Din acest punct de dere, se remarca unele asemanari intre scleroza multipla in placi si SIDA.
Matthew isi incheie tratatul cu un foarte util modul dedicat metodelor terapeutice, subliniind, pe buna dreptate, faptul ca familia bolnavului este cea mai expusa in cazul unei erori de tratament sau aplicarii improprii a unui tratament. El ia in discutie cateva terapii experimentate de-a lungul timpului, dintre care am dori sa amintim folosirea arsenicului, a injectiilor cu bacili de tubercul sau a asa-numitului vaccin rusesc, metode la care, de altfel, s-a renuntat intre timp. in prezent se intreprind numeroase cercetari privind folosirea steroizilor, ca ACTH, a imunorepresi-lor, factorilor de transfer, tratamentelor antivirale, dietelor fara gluten, interdictia de consumare a grasimilor, programe de odihna si relaxare, stimularea coloanei, recurgandu-se si la terapiile alternati ca tele medicinale, tratamentul cu raze, acupunctura. Cele de mai sus reprezinta vasta arie pe care o abordeaza cercetatorii in incercarea de a depista metode terapeutice eficiente, indicand in final cat de neputincioasa este stiinta medicala in confruntarea cu aceasta boala. Din fericire, atitudinea lui Matthew, chiar daca una de asumata neputinta, este totusi deschisa spre cunoastere. In fond, sustine autorul, nu trebuie nesocotita nici o metoda noua. Indiciul esential care va permite urmarirea firului cauzal pana in punctul de origine a bolii, facand posibila aplicarea din acel moment a unui tratament eficace, nu poate fi descoperit decat prin intermediul unor cercetari sistematice si laborioase, desi nu excludem posibilitatea ca, la un moment dat, sa isi faca intrarea in scena un geniu inspirat care sa solutioneze problema dintr-o singura trasatura de condei."
Experienta pe care am acumulat-o noi insine in tratarea sclerozei cu ajutorul metodei terapeutice electrocristaline se limiteaza la un numar de doisprezece pacienti. In acest context, si tinand cont de artismentul pe care ni-l lanseaza Matthew, este lesne de inteles prudenta pe care o manifesta fata de recomandarea si adoptarea unei metode terapeutice. Suntem constienti ca, fie si daca s-ar descoperi antidotul acestei boli, rezultatele favorabile ale tratamentului vor putea fi constatate la cativa ani de la inceperea acestuia, procesul evolutiv al bolii fiind marcat de remisii temporare, neconcludente, datorate interntiei unor agenti naturali, urmate de un val de recidi agravante, cu consecinte dezastruoase in special pentru membrii familiei bolnavului, la inceput optimisti fata de sansele de vindecare ale acestuia. Cu aceasta fireasca retinere, propunem o sub-ipoteza care se intemeiaza pe abordarea bolii din perspectiva radiatiei morfogenetice. -
Primul semn distinctiv ca am de-a face cu o forma de coordonare aberanta a comunicarii dinspre creier spre celule ni-l ofera insusi simptomul de slabiciune a picioarelor, stare care va evolua spre regiunea abdominala, un simptom curent intalnit si la alte boli pe care le-am luat in studiu. Aceasta caracteristica a bolii, asociata cu remisii periodice, ne indreptateste sa credem ca poate fi vorba de un semnal de radiotransmisie atenuat care slabeste la un moment dat pentru a deni apoi mai puternic, in functie de starea aparatului radio" sau de consistenta raportului semnal-zgomot.
Pornind de la acest punct de dere, vom intelege ca este vorba de o demielizare care va aa drept efect scurgeri de semnal si pierderi ale puterii de transmisie a informatiei pronind de la creier, astfel incat celulele organismului bolnav sunt obligate sa recurga la serviciile rezerlor locale de putere furnizate de mitocondrii pentru a reusi sa transmita semnalele de camp morfogenetic de normalizare. Acest punct de dere este sustinut de fenomenul de inflamare retinala si de nerv optic (nevrita optica si retrobulbara) care constituie o caracteristica a sclerozei multiple in placi. Pe EEG, unul dintre ochi va inregistra o reactie occipitala intarziata, in timp ce celalalt nu va reactiona in nici un fel. Cum sarcina electrica produce, daca ne putem exprima astfel, scurtcircuite" via zonele demielizate, orice tentativa artificiala sau initiata de insusi organismul afectat de a recupera energia pierduta va aa efecte daunatoare asupra organismului, ca nevralgia de trigemen sau dureri asemanatoare, pe care nu le putem asocia decat cu pierderile respecti de energie. Prin consumul de fructe si legume in stare naturala, celulele organice vor fi alimentate cu o cantitate mai mare de energie radiativa, fiind astfel sustinute sa preia functia de transmisie a creierului, situatie care se va manifesta drept remisie, in fapt pasagera. Celulele lupta pentru o cauza dinainte pierduta, iar rezultatul pe termen lung al acestui regim alimentar nu este in sine curativ.
Daca componenta cerebrala insarcinata sa asigure emisia curentilor electrici este corpul calos, inseamna ca in acest caz a fost afectata puterea de transmisie a uneia din emisferele cerebrale, ceea ce ar putea explica si decalajul de reactie occipitala.
Forta cu care celulele transmit informatia depinde de nilul local de energie pe care il produc mitocondriile, aspect care poate fi evidentiat cu ajutorul metodei Kirlian. Sindromul intalnit in mod curent la un bolnav de scleroza care, incercand sa alerge, dupa numai cateva minute se va simti epuizat, avand o senzatie de slabiciune mai cu seama in partea inferioara a gambelor, poate fi rezultatul direct al actiunii unui mecanism diferit: este posibil ca ATP sa fi fost incorect programat, astfel incat el va extrage mielinul din maduva spinarii si nu din celelalte lipide, sau poate ca tesutul mieloid a fost programat incorect, comportandu-se ca orice lipida obisnuita.
Indiferent care ar fi mecanismul in discutie, cheia problemei ramane gasirea unei modalitati de incarcate a tesutului mieloid pentru ca remisia sa capete caracter permanent. Remisiile temporare inregistrate la bolnavii luati in observatie pot fi rezultatul unei cresteri a raportului semnal-zgomot, care dureaza scurt timp. Matthew a oferit cateva exemple de raporturi scazute semnal-zgomot, inregistrate pe EEG in urma studierii reactiei bolnavilor la excitanti vizuali.
Daca cele cateva sugestii pe care ne-am permis sa le avansam, altfel tentante, se dodesc a fi intemeiate, ne punem pe buna dreptate intrebarea: Cum poate un bolnav de scleroza in placi sa isi refaca mielinul din sistemul nervos central?
Una dintre solutii ar fi prelevarea unui esantion din mielinul bolnavului si pornind de la acesta, derivarea formei sale specifice de unda care, din acest moment, poate fi amplificata si retransmisa pentru a sustine regenerarea mielinului. Sau se poate incerca depistarea cerebrovirusului responsabil de aparitia semnalului aberant de transmisie si introducerea unui semnal de neutralizare. Din acest moment, ar putea incepe procesul de regenerare a tesutului mieloid, desi acesta va fi foarte lent daca nu este sustinut de un puternic semnal ortomolecular. in aceasta etapa, tatonand doar in ce ar consta si cum functioneaza mecanismul respectiv, nu putem oferi sugestii decat legate de dezvoltarea unor metode terapeutice. Nu se stie cu certitudine daca refacerea tesutului mieloid se petrece printr-un proces natural in sistemul nervos central. Insa, cum regenerarea se produce in cadrul sistemului nervos periferic, rezultatul fiind recuperarea organismului in urma unei paralizii, nutrim speranta ca mielinul poate fi creat dupa corectarea interntiei agentului mutagen.
Nu suntem inca in postura de a afirma ca ipoteza pe care am emis-o pe marginea metodelor terapeutice in scleroza multipla este una definitiva. Totusi, in cadrul experimentelor efectuate am putut constata ca se pot obtine rezultate poziti si chiar produce remesii aparent permanente prin aplicarea terapiei electrocristaline.
Aglomerarile de formatiuni durificate sclerotice care revin periodic (ca si aglomerarile in ciorchine de celule leucemice semnalate de Sheila Callender), efectele legate de modificarile temperaturii interne a organismului, ca si tremurai de intentie", pot fi toate explicate prin actiunea campului morfogenetic iradiant. Aceste aglomerari pot constitui in sine dovada unui trafic de informatie pronind din afara organismului, sau un efect al radiatiei magnetice a Pamantului, ipoteza pe care a avansat-o pentru prima oara insusi Lakhovsky. Modificarile de temperatura interna pot fi datorate unei scurtcircuitari" a nilurilor de energie din cadrai sistemului nervos central, similar modului in care o baterie se descarca la actiunea unui val neasteptat de frig. Iar in urma studierii tremurai de intentie se poate sili daca acesta intervine, la nilul mainii studiate, din cauza absentei potentialului electric neural. Simptome asemanatoare de tremuratului al mainilor care caracterizeaza si alte boli ca Parkinson-ul sau coreea lui Huntington par a indica un deficit de L-dopa, substanta in mod normal produsa in zona mediana a creierului, ceea ce ar constitui un alt indiciu de dereglare a sistemului de transmisie cerebral. Daca se va dodi ca intre intentie si tremurat exista o corelatie volitiva, probabil vom descoperi ca asistam la interntia unui alt tip de mecanism care poate fi explicat astfel: absenta unei parti a componentei de generare a semnalului informational afecteaza in final campul morfogenetic iradiant.
