Index » Dieta nutritie » Regimuri si cure alimentare
» Socul carnii si speta umana

Socul carnii si speta umana

Carnea reprezinta, dupa cum stim, unul din elementele de baza ale alimentatiei umane. Daca ar fi sa alcatuim o ierarhie a acestor elemente, in functie de ponderea consumului sau numai de optiunile manifestate pe aceasta linie, am putea dea ca, cel putin in perimetrul aglomeratiilor urbane - carnea ocupa locul II in aceasta ierarhie, pe primul situandu-se painea Nici un produs alimentar, iar dintre acestea nici alcoolul nu s-au bucurat in decursul istoriei de o popularitate atat de mare,. in randul oamenilor, ca aceea de care s-a bucurat carnea.
Unii sunt animati de o adevarata neliniste cand, din rapa alimentara le lipseste pe moment acest produs alimentar. Facem precizarea, din capul locului, ca aceasta asa-zisa neliniste are o cu totul alta motivatie, decat aceea care ne apare la prima dere, si asupra acestui aspect vom reni mai tarziu. Deocamdata ne marginim a sublinia, ca notiunea de carne aproape ca se identifica in opinia publica comuna cu aceea de proteine.

Nutritionistii la randul lor conchid sententios -si pe buna dreptate -, ca proteinele nu trebuie nici intr-un caz sa lipseasca din alimentatia rationala, si nu numai ca nu trebuie sa lipseasca, ci sa corespunda
unor valori bine precizate. Asa de exemplu, unui adult sanatos de 70 kg, ii sunt necesare, respectand rigorile alimentatiei rationale, o cantitate de 70 g proteine, dintre care 47 trebuie sa provina din lapte, carne si oua, iar restul de 23 din cereale, zarzavaturi, fructe si legume. Tot nutritionistii popularizeaza usoara digestibilitate a camii, nu inainte insa de a face o serie de precizari de rigoare pe aceasta linie. Din acest punct de dere carnurile foarte grase sunt dificil de digerat, in timp ce in cazul acelora slabe, tinere, si cu un continut bogat in apa, cum este situatia cu carnurile albe (vitel, pui, iepure), vom aa o situatie contrarie. Asa-numitele carnuri rosii, categorie in care intra carnea de vita, oaie, cal etc, avand un continut lipidic in general moderat, ocupa din acest punct de dere o situatie intermediara. La randul lor. carnurile conservate, mezelurile si vanatul, reprezinta si_ ele alimente foarte grele sub raportul digestibilitapi. in aceasta categorie intra si obisnuita carne de porc, produs aparent inofensiv, si care, totusi, solicita extrem de mult organele digestiei si ale meolismului.
In general vorbind, carnea animalelor sau pasarilor ierbivore sau granivore este mai sanatoasa si mai digesiibila decat acea a celor omnivore. Carnea galina-ceelor, de exemplu, asadar a acestor pasari de curte, prin exelenta granivore, este inabil mai sanatoasa si mai digesiibila decat cea de rata salbatica care. dupa cum stim. se hraneste cu pesti, boabe si gunoaie. Cele mai dificile probleme pe linie de digestibilitate si de agresiune toxi-infectioasa le ridica crus-taceele - iar intre acestea mai ales racii - si stridiile.
Sunt produse usor putrescibile, hiculand astfel cu usurinta germeni extrem de virulenti, care stau la originea febrelor tifoide si a salmonelozelor. inainte ca medicina sa cunoasca cloramfenicolul, se inregistrau frecnt toxi-infectii cu caracter adeseori dramatic, prilejuite de aceste alimente. Buna tolerabilitate a crustaceelor si stridiilor, de catre dirsele colectivitati umane de pe malul apelor, care le consuma in mod obisnuit, nu pune sub semnul intrebarii cele afirmate mai sus, deoarece ele s-au vaccinat treptat, pe calea consumului acestor produse, impotriva germenilor patogeni mentionati.

Camivorismul uman poate fi abordat insa din multe alte puncte de dere, in afara de cel pur nutritional, pe care l-am analizat mai sus. Si pentru celelalte abordari, (etnografice, antropologice, religioase, etice, psihologice si chiar filozofice) sunt inabil mai putin cunoscute - desi deloc fara importanta pentru explicitarca camivorismului. de aceea, in cele ce urmeaza, vom insista asupra lor. Este bine de a sti din capul locului ca o imensitate de sentimente si de senzatii, de obiceiuri si de traditii, traieste sub insemnul carnii ca aliment.
Ponderea acestui produs in ansamblul alimentatiei umane variaza in limite foarte largi. Ea este in mod logic mare in sanul colectivitatilor de vanatori, pescari, pastori, ca si a acelora care traiesc in pampas, si mai mica in randul colectivitatilor agricole. Conditiile geoclimatice au un cuvant greu de spus in aceasta privinta. Aceasta este ratiunea pentru care alimentatia eschimosilor, de exemplu, este aproape in exclusivitate camata. In cele 3 volume din Etnografia continentelor", aparute in Editura stiintifica, sub redactia lui Tolstov, gasim referiri dintre cele mai interesante pe aceasta linie. Pe de alta parte, iata cum descrie loan St. Radu, in sectiunea sa intitulata Patagonezii" (Oamenii de la capatul pamantului), ospatul sardanapalic oferit locuitorilor din Tara de Foc, de catre o balena esuata: in cateva zile plaja se umplu de sute de canoe, de oameni agitau si lacomi.

Balena fu asaltata, taiata si ciopartita cu o febrilitate furibunda. Oamenii se catarau pe mormanele de grasime, pe coastele dezgolite ale cetaceului, intrau in toracele si abdomenul golit de viscere ale acestuia, pentru a-si alege bucatile cele mai bune, pentru a lua cat mai mult din animalul sfartecat. O adevarata betie ii cuprinsese pe toti. Introduceau spermantetul in basicile uscate, sau in burdufurile de piele de foca, sau pur si simplu, aruncau halcile de grasime direct in canoe, pe care o umpleau pana la refuz, apoi plecau satisfacuti spre toldurile lor indepartate."
Este de mult timp acreditata in stiinta ideea ca omul a ucis animale inca din vremurile imemoriale ale istoriei. Antropologii si biologii insa vin recent cu date care infirma aceasta idee. in virtutea acestor date. omul a fost in asa-numitele vremuri imemoriale ale istoriei, un animal frugivor arboricol, respectiv un animal care se hranea preponderent cu produsele comestibile ale arborilor, si telor, asadar cu fructe, radacini si frunze. intr-adevar, mainile sale sunt facute parca anume pentru a servi la agatat, smuls si desghiocat. Nici intr-un caz aceste organe nu trebuie considerate ca fiind autentice arme de ucis. asa cum este situatia cu labele animalelor carnivore.

Pe de alta parte, gura omului arc o deschidere mica, in atie cu aceea oferita de botul dirselor animale; acesta din urma fiind proiectat, indiscuil, pentru ingerarea extemporanee a unor halci mari de carne. Dantura umana apoi, caracterizata prin incisivi puternici, prin canini dimpotriva involuati, si prin masele potrivite, pare mult mai degraba a fi proiectata de catre natura pentru consumul fructelor, al radacinilor si frunzelor, decat a carnii. In sfarsit, intestinul uman este sensibil mai lung decat acela al carnivorelor, dar totusi, inabil mai scurt, decat acela al ierbivorelor, iar aceste deosebiri nu sunt fireste fara semnificatie.
Asadar, este mai mult ca sigur, ca omul a fost initial un animal eminamente frugivor, denind carnivor doar ulterior. Acest moment de rascruce pare a se afla in indelungatele perioade glaciare, care au pus stapanire pe Terra, cand insuficienta produselor arbo-ricole a impins omul la pescuit, la vanatoare si la domesticirea animalelor, in scopul supravietuirii. Fapt. demn de semnalat este ca omul virand din considerentele mentionate, spre alimentatia camata, introduce in gama larga de consum a acestor produse si carnea de om. Asadar, canibalismul apare, se pare. pe eta, odata cu carnivorismul.

Cuvantul de canibal provine, indiscuil, de la spaniolul canibal", care si el la randul sau deriva dupa toate presupunerile de la o alterare a cuvantului carib", denumire a unei populatii antropofage din insulele Caraibelor, cu care au avut a se intalni primii cuceritori ai Americii. Canibalismul nu a fost un fenomen strict limitat in timp si spatiu. il intalnim pe indelungate perioade cronologice, si pe intinse arii geografice. In perioade bine determinate istoriceste, antropofagia reprezenta un fapt comun, obisnuit, pe continentul american, in Australia, Noua Zeclanda, Melanesia. Polinesia, Africa si chiar Europa. Marco Polo a intalnit antropofagi pe continentul asiatic si in Tibet. Dupa Strabon existau canibali pana si in Irlanda. Capitanul Cook a vazut, de asemenea, nenumarate scene de canibalism, in cursul crozierelor sale pe meridianele lumii. Antropologii Mcck si Talbot ne descriu forme variate de canibalism intalnite de ei in 1926 si respectiv in 1931.
Originea acestui bizar si respingator act uman este cat se poate de obscura. Prima motivatie a canibalismului este, dupa unii. foamea. intr-adevar, foamea dusa la extrem poate impaienjeni nuntea omului, si il poate impinge spre uciderea semenului sau.

Totusi, aceasta motivatie tine de domeniul exceptiei, deoarece este greu de presupus ca exista o optiune selectiva in acest sens. chiar daca dupa cum sustin unii - carnea de om este foarte suculenta si buna. Medicul francez Felix Maynord, ca si calatorul englez Alfred Saint Johnston, care au trait mult timp printre antropologi, considera canibalismul ca fiind rezultatul unui apetit foarte natural pentru buna carne rosie". in randul caruia intra si cea de om. Desigur, se descriu cazuri de antropofagie surnite in cursul dirselor naufragii, asedii sau situatii particulare de alt gen, uar acestea tin indiscuil, de domeniul exceptiei. Se exclude, de asemenea, existenta unei nevoi instincti de proteine animale, sustinuta cu fervoare de catre unii cercetatori. O alta motivatie a canibalismului, care se bucura de mult. credit in specialIn randul psihanalistilor, tine de asa-numitul frison sadic, respectiv de aceasta legatura misterioasa care ar exista in aceasta optica intre apetitul sexual si apetitul alimentar obisnuit. Hunt si Moffat, reputati antropologi, relateaza in legatura cu aceasta optica, urmatorul caz: in cadrul tribului de indieni Kwakiutl, din stul Americii de Nord, o tanara si frumoasa sclava este invitata de catre seful tribului, spre a dansa in fata lui. Dansez, dupa cum , ii raspunse aceasta, dar nu te mai uita la mine cu atata foame!"
Exista o intreaga literatura in legatura cu motivatia canibalismului tinand de substratul sau razboinic.

In acest sens, fenomenul abnorm reprezentat de canibalism este interpretat ca fiind expresia urii si razbunarii, in traditiile multor popoare razboinice, se bea sangele prizonierilor. Resorturile magice si religioase ale canibalismului sunt totusi pe departe cele mai convingatoare. Fiind convins ca sangele este hiculul vietii, iar muschiul acel al fortei, canibalul este si mai convins, sub influenta conceptiilor magice, ca incorporand aceste elemente din structura umana, incorporeaza odata cu ele viata si forta. Desigur, din aceasta realitate provine acel frapant apetit al fostilor indieni varstnici din Brazilia, pentru carnea copiilor sacrificati. O intreaga medicina magica se bazeaza pe acest transfer de potente si energii. Toate religiile antice dispuneau in recuzita ritualurilor lor si de sacrificii de animale aduse zeilor. Aceasta pentrv ca ofrandele getale, oricat de spectaculoase si consistente ar fi fost ele, erau considerate totusi ca insutfeiente. De aici n-a fost decat un pas pana la ofranda umana, practicata in aceleasi scopuri.
Este cunoscut in acest sens exemplul biblic reprezentat de catre Abraham, care pregateste pe altar sacrificiul propriului fiu, gest care este insa oprit de catre un inger, care ii sugereaza in acelasi scop sacrificarea unui bou. Unirsalitatea canibalismului reprezinta un fapt cat se poate de frapant.

Cand la inceputul acestui articol am specificat faptul ca absenta din ratia alimentara a carnii sugereaza unora, inconstient desigur, o stare de neliniste, acest fapt nu poate fi strain si de anumite motivatii din acelea semnalate mai sus; motivatii poate inca prezente in structurile noastre genetice. Indiferent insa de aceste exegeze pe tema camivorismului si a conditiei umane se pot spune inca multe lucruri, dar cel mai important dintre ele tine de faptul ca cultura si civilizatia au schimbat radical harta lumii si gandirea umana din acest punct de dere.
Urmand aceeasi linie ca si la celelalte module, vom sintetiza in final ideile mai importante ale prezentului modul, recomandandu-le a le transpune in practica. Acestea sunt:
a-  Notiunea de proteina nu se reduce numai Li carne, surse de proteine tot atat de importante fiind produsele lactate si ouale.
a-  Retineti faptul ca produsele carnate tinand de regnul animalelor sau al pasarilor ierbivore sau grani-vore, sunt mai digestibile si implicit mai sanatoase decat produsele pronind din regnul animalelor sau pasarilor carnivore.

a-  Omul a fost milenii de-a randul un animal frugi-vor, deci consumator al produselor aiboricole constand din frunze, radacini si in special din inicte, denind doar in ultimele milenii carnivor.
a-  Faptura umana pare a fi predestinata (cel putin in ceea ce priste conuratia gurii, a dintilor si a mainilor), din start, pentru o alimentatie getala.
Excesul pe linia consumului de came si in special prajita, nu este strain de aparitia unor anume forme de cancer.
a-  Este o eroare din a ne satisface necesitatile de proteine pe linie de alimentatie doar cu ajutorul carnii. Ouale, produsele lactate ca si alte alimente reprezinta surse tot atat de importante de proteine, surse care, in plus, sunt mult mai putin noci ca sursa carnata.