Ce este «tensiunea»?
Sa subliniem mai intai ca termenul de hipertensiune arteriala care se utilizeaza in Romania este neadect: in limbajul popular, spunem despre o persoana hipertensi ca «are tensiune». Pentru a fi mai exacti, nu este vorba de tensiune, ci de presiune, iar anglo-saxonii, mai rigurosi, folosesc termenul de presiune sanguinica. in fizica, presiunea defineste o anumita greutate care se exercita pe o suprafata data. Astfel, in corpul nostru, presiunea arteriala este greutatea sangelui, care se exprima in raport cu suprafata sectiunii unui s. Putem intelege ca, daca volumul de sange este mare, presiunea fi si ea ridicata si creste daca sectiunea sului este mica.
Cuprins:
Presiunea sistolică, presiunea diastolică |
sus  |
în termeni medicali, se diferenţiază presiunea sistolică sau presiunea arterială maximă şi presiunea diastolică sau presiunea arterială minimă. Când un doctor «ne ia tensiunea», ne dă în general două cote, de exemplu 12/8 sau 17/10. Aceste cote sunt o expresie simplificată a presiunii arteriale care se exprimă într-un mod foarte riguros în milimetri de mercur (mmHg); cotele exacte sunt în acest caz 120/80 mmHg sau 170/100 mmHg. într-adevăr, presiunile la nivelul corpului se exprimă exact în aceleaşi unităţi ca şi presiunile atmosferice. Presiunea sistolică reprezintă presiunea maximă care există în vase în momentul în care inima împinge sângele prin aortă: este prima cotă care ne-o dă doctorul. Presiunea diastolică, a doua cotă, mai mică decât prima, reprezintă presiunea minimă în vase, în momentul în care inima se umple de sângele venit din venele pulmonare.
Ce este hipertensiunea? |
sus |
Hipertensiunea arterială se defineşte ca o creştere a presiunii sângelui în artere, în raport cu o valoare normală, stabilită de către numeroase comitete ştiinţifice din întreaga lume. La ora actuală, valoarea presiunii arteriale de la care se defineşte hipertensiunea arterială este de 140 milimetri de mercur (14 în limbaj curent) pentru presiunea maximă şi de 90 milimetri de mercur (9 în limbaj curent) pentru presiunea arterială minimă. Aceste cote trebuie să fie stabilite după o examinare în poziţie culcată, timp de mai bine de cinci minute, şi repetată de două-trei ori la un interval de câteva săptămâni. Medicul poate, de asemenea, propune o înregistrare a cotelor pe o durată de 24 de ore cu ajutorul unui aparat numit «Holter», nume care îşi are originea în denumirea tocului folosit de poliţişti pentru arme.
De ce 14/9? |
sus |
Mulţi medici cu experienţă în domeniul hipertensiunii au pus în evidenţă faptul că, începând cu această limită de 140/90 mmHg, riscul pentru sistemul cardio-vascular devine mare, cu un procent ridicat de apariţie a accidentelor vasculare cerebrale sau cardiace, o dată cu mărirea presiunii arteriale.
Pericolele hipertensiunii
Complicaţii grave, ca hemoragia cerebrală sau retiniana, pot interveni în caz de puseu hipertensiv. Se pot produce şi tromboze (un vas care se obturează) din cauza migraţiei plăcilor ateromatoase în artere, survenită în urma turbulenţelor create de creşterea presiunii. Dar hipertensiunea acţionează îndeosebi fără mult zgomot şi conduce la o creştere a muncii inimii, ale cărei nevoi în oxigen cresc. Pe termen lung, cantitatea de oxigen dată de arterele coronare poate deveni insuficientă şi antrenează o oboseală şi o durere la nivelul muşchiului cardiac. Pe de altă parte, un exces de presiune în vase contribuie la îmbătrânirea lor prematură, la fel ca şi în cazul ţevilor de la nivelul unei instalaţii casnice. Pereţii lor se subţiază şi calibrul interior se micşorează, până la punctul de a reduce sau de a întrerupe debitul sanguin
0 boală silenţioasă |
sus |
Atenţie: putem suferi de hipertensiune, fără să simţim cea mai mică dereglare, timp de ani de zile; aceste alterări grave şi ireversibile pot astfel să se instaleze în zece sau cincisprezece ani. Unele semne trebuie totuşi să ne alarmeze, ca dureri de cap (cefalee), impresia de a vedea musculiţe zburând prin faţa ochilor (scotoame), ameţeli sau senzaţia de zbârnâit al urechilor (acufene). Din 7-8 milioane de persoane hipertensive, se estimează că 25% din ele nu sunt conştiente că sunt bolnave.
Reglarea presiunii arteriale |
sus |
Presiunea arterială este supusă unei reglări foarte discrete şi constante, care permite o adaptare la toate circumstanţele de viaţă. Când ne odihnim, culcaţi, efortul nostru este minim, bătăile inimii se calmează, antrenând un debit mic în artere, şi astfel presiunea scade. De altfel, medicul va trebui să măsoare presiunea arterială a pacientului în aceste condiţii: după cinci minute de repaus, în poziţie orizontală. în schimb, dacă suntem în plin efort fizic, corpul nostru necesită mai mult oxigen şi debitul cardiac va creşte, mărind astfel uşor presiunea arterială; în condiţii normale, această creştere este moderată, căci există fenomene de reglare permiţând o limitare a ei. Astfel, cu o alimentaţie bogată în sare (hipersodată) se produce o creştere a volumului de apă extracelulară, mai precis în interiorul vaselor, care determină un răspuns hormonal şi neurologic, permiţând evitarea apariţiei hipertensiunii arteriale.
Din păcate, în anumite condiţii, anomaliile diferitelor sisteme de reglare sunt la originea apariţiei hipertensiunii arteriale. Cunoaşterea acestor sisteme de reglare permite totuşi găsirea unor soluţii terapeutice adaptate diferitelor cazuri de hipertensiune.
Diferitele sisteme de reglare sunt următoarele:
. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron, a cărui creştere a activităţii este responsabilă de hipertensiune. La ora actuală, numeroase medicamente antihipertensive acţionează asupra acestor hormoni.
. Sistemul nervos simpatic: adrenalina provoacă o diminuare a diametrului vaselor, crescând astfel presiunea arterială. La anumiţi pacienţi «sensibili la sare», s-a constatat o creştere considerabilă a procentului de adrenalină.
. Hormonul natriuretic: acest hormon diminuează puterea faimoasei enzime pe care am numit-o "pompa cu sodiu". Procentul de sodiu creşte în interiorul celulelor, provocând o acumulare de calciu intrace-lular, responsabil de contracţia celulelor musculare ale pereţilor arteriali. Aceasta va diminua diametrul arterelor şi va determina creşterea presiunii în interiorul vaselor: astfel apare hipertensiunea arterială. De aceea găsim inhibitori de calciu în arsenalul terapeutic al hipertensiunii.
. Insulina: cunoaştem de câţiva ani existenţa unui sindrom foarte particular care reuneşte o supraponderabilitate localizată în partea superioară a corpului (obezitate androidă), o intoleranţă la zahăr, putem vorbi chiar de o formă de diabet, o diminuare a HDL colesterol (colesterolul bun, protector) şi o creştere a LDL (colesterolul rău), cât şi o hipertensiune arterială.
La pacienţii în cauză, se ştie că secreţia de insulina este masivă, dar că acţiunea sa la nivelul celulelor este alterată: această tulburare metabolică este cunoscută sub numele de insu-linorezistenţă. Dar, mai multe studii medicale au arătat că această rezistenţă la insulina, care este constantă în obezitatea de tip android, este mai frecventă la subiecţii hipertensivi sensibili la sare. Acesta este cel mai important factor de reglare, căci o simplă scădere în greutate, fără utilizarea medicamentelor, poate reduce, chiar să normalizeze, presiunea arterială.
. Influenţa genetică: aceasta este sigură, din moment ce copiii părinţilor hipertensivi prezintă un risc de apariţie a hipertensiunii mărit cu 30% în raport cu copiii ai căror părinţi nu sunt hipertensivi. Trebuie, deci, ţinut cont de această «ereditate» şi sfătuim copiii acestor părinţi să modereze consumul de sare.
Cunoscând toate aceste sisteme de reglare şi date epistemologice, comunitatea ştiinţifică a încercat să definească un concept de sensibilitate la sare, care ar permite sfătuirea unui pacient să consume moderat sare pentru evitarea apariţiei hipertensiunii arteriale. Poate fi vorba, de exemplu, de un adult tânăr, sedentar, cu un părinte hipertensiv şi care suferă de o supraponderabilitate în regiunea toracică.
Când hipertensiunea se instalează şi când un doctor ia în primire un pacient, el nu poate găsi (fie că e vorba de un examen clinic sau de examene de laborator) semnele care, luate în mod izolat, permit o identificare a subiecţilor hipertensivi sensibili la sare, care ar putea beneficia de un regim desodat. Putem totuşi încerca să facem un portret robot al acestui pacient sensibil la sare, care va reprezenta circa 40% din pacienţii hipertensivi.
Este vorba deseori de un subiect în vârstă, care suferă de hipertensiune arterială moderată ce se referă îndeosebi la cota sistolică (maximă), cu o obezitate de tip android, repartizată în partea superioară a corpului şi suferind de un anumit nivel de insuficienţă cardiacă şi renală. Examenele biologice scot la iveală procente joase de renină şi de calciu, însoţite de un procent mărit de adrenalină. Dar, când e vorba de medicină, nimic nu e foarte bine delimitat şi va trebui, deseori, de la caz la caz, să se verifice sensibilitatea pacientului la un regim fără sare.
Sarea şi hipertensiunea arterială permanentă |
sus |
Numeroase studii s-au ocupat de influenţa regimului alimentar asupra presiunii arteriale la diferite populaţii. Prima problemă este evaluarea consumului de sare într-o zonă dată. Ne putem ajuta în acest scop de statisticile naţionale de fabricare şi de vânzare, putem face anchete alimentare, putem determina cantitatea alimentelor şi, în sfârşit, cuantifica eliminarea sării prin urină.
Cea mai bună metodă utilizată şi validată este de fapt cantitatea de eliminare a sodiului prin urină în 24 de ore. Ea este în mod normal de 3 g la 24 de ore şi se ridică în caz de aport sodat excesiv. Este instrumentul cel mai viabil pentru aprecierea consumului de sare la un eşantion considerabil.
în ciuda faptului că ipoteza potrivit căreia toţi subiecţii hipertensivi sunt sensibili la sare a fost infirmată de numeroase studii, se ştie că între 30 şi 50 % din subiecţii hipertensivi ar putea să fie sensibili la sare. Asta înseamnă că o reducere a aportului de clorură de sodiu poate diminua foarte mult presiunea arterială. Astfel, cantitatea de sare prezentă în alimentaţia noastră este o adevărată problemă de sănătate publică.
Hipotensiunea |
sus |
Dacă numeroase studii au arătat că scăderea presiunii arteriale reduce riscul cardio-vascular, nu trebuie să cădem în cealaltă extremă şi să reducem prea mult tensiunea arterială, căci pot interveni efecte secundare (indispoziţii sau lipotimii). Presiunea arterială are ca funcţie trimiterea sângelui în toate ţesuturile, pentru buna oxigenare a acestora. Dacă presiunea este prea scăzută, aportul de oxigen va fi insuficient şi vor apărea indispoziţii. Organele, insuficient irigate, nu îşi vor mai îndeplini funcţia.
Presiunea sistolică, presiunea diastolică
