La un adult, apa reprezinta in jur de 60 % din greutatea corpului. La o persoana in rsta, aceasta cifra e putin mai mica (circa 50 %), in timp ce la un bebelus apa constituie 70-75% din greutatea corporala. Apa este, deci, elementul cel mai important din organismul nostru, si majoritatea reactiilor chimice si biologice care se produc in organism au loc in acest mediu apos.
Pentru a intelege rolul sodiului in organismul nostru, trebuie sa cunoastem repartitia apei in organism:
. in interiorul celor cinci sute de mii de miliarde de celule dintr-un organism adult, apa reprezinta 40% din greutatea corporala: este vorba de lichidul intracelular.
. in afara acestui spatiu intracelular exista lichide extracelulare (toate lichidele aflate in afara celulelor) care reprezinta 20% din greutatea corpului. Se disting in aceasta categorie:
- lichidele care inconjoara si cuprind celulele, numite «lichidele interstitiale» (ele reprezinta aproximativ 15% din greutatea noastra corporala);
- lichidele sangelui sau lichidele plasmatice care constituie la adult circa 5% din greutatea corporala. Sodiul este reprezentat cel mai bine in aceasta categorie. De fapt, fiecare litru de plasma contine in jur de 3,290 g sodiu.
Schimburile intre spatiile intracelulare si extracelulare au loc de-a lungul peretelui celulei. O celula nu poate trai decat daca se afla intr-un mediu bogat in sodiu, dar ea insasi contine putin sodiu, caci acesta este respins in permanenta din celula, datorita unei enzime numite «pompa cu sodiu».
Pentru a asigura acest echilibru intre apa si sare, exista mai multe niveluri de reglare. Primul ne este foarte cunoscut, este vorba de sete, declansata de catre o regiune precisa a creierului nostru. in mod experimental, daca injectam in aceasta zona o cantitate minima de solutie sarata, stimulam puternic comportamentul de sete. Acelasi lucru se intampla si daca consumam multa sare la o masa. Aceasta traverseaza repede peretele intestinal, pentru a fi transportata pana la celule, unele dintre ele aflandu-se in aceasta parte a creierului foarte sensibila la cele mai usoare riatii in continutul de sare. Acest lucru excita setea cu scopul de a resili echilibrul dintre apa si sare, pentru a «dilua» continutul prea bogat de sare.
Dar echilibrul intre apa si sare se realizeaza indeosebi la nivelul rinichilor, caci sodiul este eliminat in special prin urina. La un individ sanatos, cantitatea de sodiu absorbita este egala cu cantitatea eliminata mai ales pe cale urinara (3 g la 24 de ore), si intr-o cantitate mult mai mica prin scaun (1%) si prin transpiratie (circa 20% la o temperatura de 20°C). Rolul rinichilor, dar si cel al inimii, este de o importanta primordiala in reglarea sodiului in functie de nevoile noastre. in stare normala, corpul poate face fata unor riatii foarte importante ale aporturilor de sare, fara a antrena modificari in echilibrul dintre sare si apa si nici riatii noile ale presiunii arteriale. O suprasaturare cu sare mari cantitatea de apa in se si debitul inimii creste si el. E asemenea umflarii apelor unui rau: nu mai este apa, deci presiunea in interiorul selor ar trebui in principiu sa creasca. De fapt, aceasta crestere a debitului in interiorul selor antreneaza un raspuns hormonal care favorizeaza eliminarea sarii prin urina. Aceasta reglare care se face automatic intr-un organism sanatos intalni probleme in caz de pericol renal sau de predispozitie la hipertensiune arteriala.
