Materia vie a aparut, se pare, in marile calde din epoca secundara. Ea a pastrat din acest loc de nastere una din trasaturile ei fundamentale. Celulele noastre nu pot trai decat intr-o solutie sarata, avand exact aceeasi concentratie din acele mari primitive. Totusi, omul preistoric, ale carui origini se gasesc cu mai bine de doua milioane de ani in urma, nu cauta inca sarea. Nevoile sale de sodiu erau pe deplin satisfacute de carnea animala cu care se hranea. Au trebuit sa vina inceputurile civilizatiei, acum circa opt mii de ani, pentru ca sarea sa se inscrie in epopeea umana, cu nenumaratele sale aplicatii in toate domeniile, dar si ca moneda si instrument de putere.
Exemplele de utilizare a sarii de-a lungul epocilor sunt numeroase. De exemplu, pestele bine conservat, saraturile de carnuri, painea, biscuitii, unturile sau branzeturile care ne lasa gura apa, ce gust insipid ar avea toate fara sare?
Denumirea chimica a sarii este clorura de sodiu; aceasta din urma are in componenta 39% sodiu si 61% clor. Fara clor si sodiu, nici o forma de viata nu e posibila. Clorul faciliteaza digestia, iar sodiul joaca un rol fundamental in reglarea tensiunii arteriale si in contractiile musculare. La aceste virtuti li se mai adauga un rol preventiv in gusa tiro-idiana, pentru sarea iodata, si in cariile dentare, pentru sarea fluoru-rata.
Din pacate, in anumite situatii, aceasta sare poate fi nociva. Bolile cardiace, renale sau hepatice necesita o reducere a alimentatiei bogate in sare, sau, ca sa fim mai precisi, in sodiu.
Urmarea unui tratament corticoid necesita, de asemenea, un regim fara sare si persoanele care au hipertensiune trebuie sa-si supravegheze consumul de sare.
Totusi, studii indelungate au aratat ca durata unui regim fara sare nu depaseste in general cinci luni. Respectarea unui regim fara sare ar fi mai bun pentru pacientii care sufera de hipertensiune arteriala grava si pentru pacientii care sunt sub observatia regulata a unui dietetician si a unui doctor. Diminuarea considerabila a gustului, da
torita lipsei sarii, schimbarile in obiceiurile culinare, perturbarea ritmului familial prin necesitatea unui regim diferit, toate reprezinta obstacole in respectarea acestor regimuri. Asemeni tuturor tratamentelor dietetice, problema este de a impaca o necesitate medicala cu o viata sociala dezvoltata. in cazul regimului fara sare, aceasta potrivire este cu atat mai importanta cu cat un numar mare de copii, atinsi indeosebi de boli renale, sunt obligati sa respecte aceasta restrictie timp de mai multi ani. Pe de alta parte insa, diminuarea consumului de sare declanseaza o anorexie foarte daunatoare in cresterea si dezvoltarea copilului sau in vindecarea unui bolna
