Acest joc de puzzle care este sanatatea nu ar putea fi rezolvat daca nu intelegem enzimele. Lumea fizica, la toate nivelurile sale de evolutie, se afla intr-un continuu proces de consum. intotdeauna o structura e va consuma o alta structura e pentru a prelua o parte din energia acesteia. Consumul de hrana de catre animale si oameni este doar un mic exemplu in acest sens. Toate aspectele lumii i silesc interactiuni la nivel chimic si biochimic. Elementele si compusii sunt permanent transmutati (transformati) in alti compusi si in alte elemente. De regula, structura "complexa" este descompusa in structuri "simple". Un exemplu in acest sens il constituie structurile proteinelor - structuri complexe care sunt descompuse prin procesul de digestie (prin actiunea enzi-melor) in aminoacizi. Aminoacizii sunt compusi simpli sau materiale de constructie fundamentale, folosite de organism pentru dezvoltare si refacere sau regenerare. Un alt exemplu este cel al zaharurilor complexe, de tipul maltozei si sucrozei, care sunt descompuse intr-un zahar simplu, glucoza. Aceste procese sunt esentiale pentru a sustine utilizarea si utilizarea adecvata a substantelor nutritive de catre organism. Cu toate acestea, fiecare forma de ata este unica si va folosi aceste materiale de constructie intr-o infinitate de forme indidualizate pentru a isi ser interesele propriului sistem, care este unic.
Cuprins:
Date generale |
sus  |
Enzimele sunt catalizatori care acţionează în cadrul şi pentru susţinerea tuturor acestor procese chimice şi biochimice. Nici un proces chimic sau biochimic nu poate avea loc în lipsa unei enzime care are capacitatea de a iniţia procesul respectiv, indiferent dacă acest proces se numeşte catabolism (descompunere) sau anabolism (utilizare). Un exemplu de catabolism ar putea fi digestia (procesul în forma descrisă mai sus), în care structurile complexe sunt descompuse în materiale de construcţie. In organism, se produc constant procese de producere şi de reproducere de tip anabolic, ca de pildă crearea de celule noi şi refacerea celulelor afectate.
Funcţionarea tuturor proceselor care se produc în organism, inclusiv funcţia hepatică, funcţia renală, răspunsul imun şi limfatic şi marea comunicare care se produce la nivelul sistemului nervos, depind de enzime. Enzimele sunt supranumite "mâna de lucru" care susţine viaţa. Ele sunt lucrătorii, zidarii, constructorii. Ele fac posibilă viaţa.
Enzimele sunt catalizatori organici produşi de celulele vii care acţionează asupra a ceea ce se numesc "substraturi" (baze).
Ele stabilesc nişte legături temporare cu aceste substraturi, devenind apoi cunoscute sub denumirea de "complexe enzimatice de substrat". Enzimele acţionează într-o manieră similară magneţilor, favorizând formarea sau distrugerea elementelor sau a substraturilor lor pentru a produce produsul dorit. Organismul are nevoie de şi utilizează mii de enzime. Numai în metabolism este implicată acţiunea a câtorva mii de enzime. Enzimele pot acţiona asemenea proteinelor, ceea ce înseamnă că pot fi utilizate ca agenţi de transport ai substanţelor nutritive. Dar sunt folosite în principal drept catalizatori, fiind necesar să intervină oricând trebuie să aibă loc o intervenţie sau o reacţie chimică. Ele mai pot influenţa ritmul şi intensitatea acestei intervenţii sau reacţii. Un organism sănătos poate folosi enzimele la nesfârşit.
Este important de remarcat câ factorul pH al organismului, ca şi deshidratarea (scăderea nivelului de apă din organism), radiaţia, toxicitatea şi temperaturile din organism, pot influenţa, distruge sau stimula factorii enzimatici. Această situaţie poate provoca activitatea mai intensă (hiper- sau supra-activitate) sau mai slabă (hipo- sau sub-activitate) a ţesuturilor, lipsa unei digestii corespunzătoare, răspuns nervos slab şi probleme respiratorii, pentru a aminti doar câteva dintre stările posibile.
Enzimele dispun de o conştiinţă proprie, aşa cum are orice fiinţă vie. Fiecare enzimă are o sarcină specifică de îndeplinit şi este conştientă de acest lucru. Unele enzime au misiunea de a încetini procesele, iar altele de a le accelera. Indiferent despre ce proces ar fi vorba, el nu se poate produce dacă nu este asistat de o enzimă.
In principal, în organismul uman există două tipuri de enzime. în primul rând, este vorba de enzimele de sistem, adică enzimele responsabile de buna funcţionare a întregii maşinării (de pildă, a funcţiilor imunitară, renală, intestinală, nervoasă). Există sute de enzime utilizate în metabolism (procesul care coordonează şi controlează organismul) şi în dezvoltare şi regenerare, inclusiv reproducerea ADN-ului. Coagularea sanguină, schimburile de oxigen şi transportul de dioxid de carbon, toate aceste procese impun intervenţia enzimelor. Respiraţia celulară (modul în care celulele digeră şi elimină reziduurile) este un proces vital pentru celule şi la fel de important ca şi pentru întregul organism; ambele procese de respiraţie, celulară şi de sistem, nu s-ar putea produce fără intervenţia enzimelor.
în al doilea rând, enzimele digestive din organism sunt utilizate pentru a descompune structurile pe care le ingerăm în materiale de construcţie. Celulele nu pot digera structuri; ele au nevoie de materiale de construcţie. Când construieşte o casă, un constructor trebuie adeseori să demoleze o structură, să recupereze o parte din materiale, apoi să folosească materialele recuperate pentru a crea noua structură. Organismul uman trebuie să procedeze în acelaşi mod. El trebuie să demoleze "structurile" pe care le digerăm în cei mai simpli compuşi sau cele mai simple elemente de construcţie, de reparare sau de obţinere a combustibilului. Enzimele sunt necesare pe parcursul întregului proces.
Enzimele digestive se numesc enzime hidrolitice, deoarece ele stabilesc legături între moleculele de apă (catalizează) şi particulele de alimente mai mari, pe care le descompun în compuşi mai mici sau elemente componente simple. în organismul uman există enzime digestive încă din cavitatea bucală, ca de pildă amilaza şi ptialina, care descompun zaharurile şi amidonul; există enzime digestive şi în stomac.
Aceste enzime se numesc enzime inactive sau pro-enzime, deoarece ele vor fi activate înainte de a fi catalizate sau transformate. Pepsinogenul este un exemplu de pro-enzimă care este transformată în enzimă prin acţiunea HCI (acidul clorhidric). Pepsina este de natură acidă, fiind utilizată, în principal, în procesul de descompunere iniţială a proteinei.
Chimul din stomac, îmbogăţit cu pro-enzime (deşi unele dintre ele nu reacţionează la acţiunea HCI, este transferat din stomac în duoden (prima parte a intestinului subţire), alcalinizează enzimele digestive (ca amilaza, lipază, pro-tează şi celuloză), iar apoi este eliminat din pancreas. Amilaza descompune amidonul, lipaza intervine asupra grăsimilor, proteaza se ocupă de proteine, iar celulaza descompune celuloza. Pancreasul mai produce tripsină şi chimo-tripsină, ca şi peptidaza, care fac parte din familia proteazelor. Toate acestea sunt enzime de alcalinizare care finalizează procesul de digestie proteinică, sau desfac peptidele şi polipeptidele în aminoacizi.
Este esenţial pentru organism ca pancreasul să producă bicarbonat de sodiu (ioni de bicarbonat), iar ficatul/vezica biliară, secreţie biliară, deoarece ambele substanţe alcalinizează şi purifică particulele alimentare predigerate din stomac.
Dacă ţesuturile acestor organe se congestionează, sunt epuizate sau sunt afectate de aşa manieră încât aceste principii de alcalinizare sunt împiedicate sau restricţionate să pătrundă în intestinul subţire, atunci duodenul va întreţine o stare de supra-aciditate, efectul fiind inflamaţia şi ulcerarea duodenului. Un mediu mult prea acid va acţiona în sensul distrugerii sau neutralizării enzimelor digestive alcaline din pancreas, practic oprind procesul digestiv corect. Această stare va conduce la înfometare la nivel celular, deoarece procesele de fermentaţie şi de putrefacţie vor înlocui procesul digestiv, iar alte enzime şi paraziţi vor intra în acţiune.
Studiile întreprinse la Universitatea Yale şi la alte institute de cercetare demonstrează faptul că enzimele, inclusiv cele digestive, sunt produse de numeroase celule din organism (nu numai în cavitatea bucală, stomac şi pancreas). De pildă, s-a demonstrat că globulele albe pot furniza amilază, dar şi enzime de tip proteolitic. Ce maşinărie incredibil de inteligentă este corpul nostru! Rostesc cuvântul "maşinărie" cu tot respectul care i se cuvine, ştiind că fiecare celulă este o părticică unică creată de Dumnezeu, care deţine propria sa inteligenţă şi conştiinţă.
Am discutat până acum despre enzimele endogene, cele care sunt produse de organism. Totuşi, trebuie să abordăm o a doua categorie de enzime care sunt esenţiale pentru viaţă - enzimele exogene - care provin din mediul extern organismului, fiind procurate direct din produsele alimentare. Enzimele exogene joacă un rol vital pentru organism, asistându-l în descompunerea acestor alimente caracterizate prin structuri complexe în materiale de construcţie care pot fi utilizate de organism.
Enzimele prezente în alimente sunt esenţiale pentru sănătatea corpului fizic. în absenţa acestora, sănătatea s-ar înscrie pe o pantă descendentă. Omul nu a reuşit să înţeleagă pe deplin mecanismul prin care aceste enzime alimentare de provenienţă externă devin atât de importante pentru sănătatea sa, de vreme ce organismul însuşi este capabil să îşi producă propriile enzime digestive. Numai că organismul are nevoie de susţinerea şi ajutorul acestor enzime alimentare pentru ca procesele digestive şi utilizarea substanţelor nutritive să se desfăşoare corect.
Enzimele sunt distruse prin expunerea la temperaturi ridicate, începând de la temperaturi de 43°-54°C. Şi temperaturile scăzute le pot distruge, dacă alimentele sunt supuse unei preparări la cald pe o perioadă îndelungată de timp. Atunci când gătim, noi practic distrugem proprietăţile dătătoare de viaţă pe care le conţin alimentele în stare crudă, inclusiv enzimele din ele. Nu uitaţi: nici un alt animal de pe planetă nu îşi pregăteşte hrana înainte de a o consuma. Dacă hrănim animalele de casă cu mâncare gătită, ele se vor îmbolnăvi şi vor muri, iar medicii veterinari sunt primii care ne atrag atenţia, insistând că nu trebuie să hrănim un animal cu resturile de la masa noastră, fiindcă el se va îmbolnăvi de aceleaşi boli de care suferim şi noi.
Suplimentare cu enzime digestive? |
sus |
în zilele noastre, comercializarea de suplimente nutritive care contribuie la stimularea digestiei a devenit una dintre cele mai mari afaceri ale momentului. Sunt companii care susţin utilitatea folosirii suplimentelor, recomandând efectuarea prealabilă a unor analize de sânge şi alte metode de diagnosticare. într-o măsură mai mare sau mai mică, toţi avem probleme digestive, mai ales dacă pancreasul este slăbit. Dacă sunteţi o persoană slabă şi nu reuşiţi să luaţi în greutate; sau dacă aveţi diabet sau hipoglicemie; sau dacă observaţi prezenţa în scaun a unor alimente incomplet digerate sau total nedigerate (cu excepţia cerealelor); atunci trebuie să vă prezentaţi la un control medical de specialitate şi să urmaţi un tratament de regenerare a funcţiei pancreasului.
Dependenţa de suplimente cu conţinut de enzime digestive va conduce în final la blocarea pancreasului. Cu toate acestea, în unele situaţii critice sau în boli cronice, se recomandă consumul de enzime digestive din două în două mese sau o dată la trei sau la patru mese. Este recomandabil să urmaţi acest tratament pe o perioadă scurtă de timp, până când reuşiţi să readuceţi la valori normale funcţionarea pancreasului şi pe cea a intestinului.
în mod categoric, suplimentele cu enzime digestive nu trebuie asociate cu hrană crudă sau cu alimente care nu sunt preparate la foc. Nu le consumaţi în aceste situaţii şi reveniţi la ele doar când consumaţi alimente preparate la foc, care sunt mai greu de digerat. Apoi, dezobişnuiţi-vă treptat de a mai lua suplimente cu enzime digestive, iar, în final, renunţaţi complet la ele. Dacă veţi consuma numai alimente preparate, adică hrană cu aciditate mare, probabil că va trebui să recurgeţi ocazional la enzime digestive, fiindcă, prin expunerea şi prepararea la foc, alimentele îşi pierd enzimele, iar digestia cade complet în sarcina organismului. Consumul de sucuri obţinute din fructe şi legume şi/sau consumarea în stare crudă a aceloraşi vă va ajuta enorm să revitalizaţi pancreasul şi întregul organism.
Studierea aprofundată a subiectului legat de enzime ca biocatalizatori depăşeşte scopul acestei cărţi. Totuşi, ne vom limita la a repeta că viaţa generează viaţă, iar moartea generează moarte. în lipsa enzimelor, noi vom avea parte de moarte.
Bucuraţi-vă de aromele naturale ale alimentelor proaspete, complete, pârguite şi crude. O dată cu natura, Dumnezeu ne-a dăruit un bufet în care abundă hrana naturală, ca şi capacitatea de a o procura. încercaţi să vă hrăniţi numai cu hrană organică, proaspătă şi crudă, deoarece enzimele sunt cheia vieţii.
Indiferent din ce unghi privim sănătatea şi boala, suntem tn chip firesc atraşi către concluzia că bolile incurabile au apărut în aceeaşi perioadă în care a apărut hrana gătită. Boala şi hrana gătită au apărut simultan.
Date generale
