Sistemul osos cuprinde toate oasele, cartilajele, tendoanele si ligamentele care alcatuiesc corpul fizic. Termenul de "schelet" provine din limba greaca, avand semnificatia de corp .uscat".
Oasele, cartilajele, tendoanele si ligamentele sunt forme de tesut conjunctiv. Oasele constau din osteocite sau celule osoase, care sunt incorporate intr-o formatiune de compusi si de substante extracelulare calcifiate, denumite generic matrice. Aceasta masa sau matrice este compusa din minerale de fosfat de calciu si carbonat de calciu, precum si fibre de colagen (proteine dure si rezistente, tip franghie).
Dupa cum afirmam anterior, oasele sunt formate din tesut conjunctifibros. Acest lucru poate fi remarcat mai ales in fazele incipiente ale vietii (la embrion). Pe masura ce fetusul se dezvolta, acest tesut conjunctidevine dens si se intareste transformandu-se in structura osoasa (schelet). Oasele servesc drept scut protector pentru organele vitale si drept sistem de sustinere mecanic, structural si functional.
Corpul fizic al omului cuprinde aproximati206 oase, astfel:
O Cap - 29
O Membre superioare - 64
O Trunchi-51
O Membre inferioare - 62
Cuprins:
Tipuri de oase |
sus  |
Oasele sunt clasificate în funcţie de formă şi mărime, de pildă în oase lungi şi oase scurte, sau oase plate şi oase cu formă neregulată.
OASELE LUNCI - Au o lungime mai mare decât lăţimea lor. Oasele membrelor (braţe, picioare).
OASELE SCURTE - Au lăţimea aproape egală cu lungimea (de exemplu: gleznă, încheietura mâinii).
OASELE PUTE - Oasele plate sunt oase subţiri (de exemplu: craniul, sternul, coastele).
OASELE DE FORMĂ NEREGULATA - Au forme şi dimensiuni dintre cele mai variate (de exemplu: oasele feţei, vertebrele).
Suprafaţa (partea exterioară) a oaselor este mai densă, mai compactă decât partea internă. Structura interioară a unui os este mai spongioasă sau reticulară.
Oasele lungi sunt goale în interior, o formaţiune osoasă densă şi compactă îmbrăcând un canal intern (canal medular) care adăposteşte măduva osoasă. Măduva osoasă este ţesutul moale din canalul medular al multor oase, în special al celor mai mari. Există două tipuri de măduvă osoasă.
Terminologie CORP - Partea principală a osului. CANAL - Interiorul osului, denumit şi canal medular.
FORAMEN - Orificiu în os, care permite, de regulă, trecerea vaselor şi a nervilor.
PROTUBERANTĂ - Extensie sau proiecţie a unui os.
TUBERCUL - Excrescenţă pe os. CAP - Capătul unui os - de dimensiuni mai mari şi adeseori rotunjit. CÂT - Porţiune mai îngustă a osului, cuprinsă între capul şi axul (corpul) osului.
CREASTĂ - Porţiunea proeminentă ca o creastă a osului.
MĂDUVA OSOASĂ ROŞIE - Produce globulele roşii, limfocitele B şi alte celule imunitare.
MĂDUVA OSOASĂ GALBENĂ - Este formată preponderent din grăsime şi stocată în organism, sub forma rezervei de energie.
STRUCTURI OSOASE
STRUCTURĂ COMPACTĂ - Constau mai ales dintr-o masă matricială solidă (materie minerală) şi celule solide. Porţiunea densă sau compactă a oaselor este formată din osteocite, vase sanguine, limfă şi vase limfatice. Prin canalele din această porţiune a oaselor sunt transportate substanţele nutritive şi deşeurile care provin de la celulele osoase. Structura compactă se regăseşte în oasele lungi şi în suprafaţa subţire a tuturor celorlalte oase.
STRUCTURĂ SPONGIOASĂ - Această structură are aspectul unui fagure (spongios), prezentând mici interstiţii pline cu măduvă. Structura spongioasă este localizată la capătul oaselor lungi şi formează centrul tuturor celorlalte oase. Aspectul de fagure sau spongios este dat de nişte lamele de interconectare ale osului, denumite trabecule.
Dezvoltarea şl refacerea oaselor |
sus |
Creşterea şi refacerea oaselor este posibilă prin stimularea hormonilor produşi de glandele tiroidă şi paratiroida. Din acest motiv, atunci când tiroida este hipo-activă, în organism se va instala epuizare la nivelul ţesutului osos/conjunctiv, ceea ce va afecta toate organele, glandele, oasele şi sistemul vascular.
Osificarea este un termen care desemnează formarea oaselor din osteo-blaste (celule care devin osteocite sau celule osoase). Există două tipuri de osificare. Ambele tipuri implică prezenţa structurilor compacte şi spongioase.
OSIFICARE INTRAMEMBRANOASĂ (sau ENDOCONJUCTIVĂ) - Formarea ţesutului osos prin transformarea ţesutului conjunctiv.
OSIFICARE ENDOCONDRALĂ - Formarea ţesutului osos prin transformarea cartilajului.
Când în urma unei leziuni (sau a unui stil de viaţă impropriu) osteocitele sunt epuizate, osteoclastele (celule care devorează masa osoasă) le vor înlocui, făcând astfel posibilă intervenţia osteoblastelor cu scopul de a refgenera osul sau cartilajul lezat sau degradat.
Subliniem din nou importanţa adoptării unei diete predominant alcaline formată din substanţe capabile să stimuleze funcţionarea adecvată a sistemului endocrin (tiroidă, paratiroida, hipofiză, suprarenale şi pancreas). Acidoza stimulează intervenţia osteoclastelor şi depunerile de calciu. Calciul este ionizat (întărit) de prezenţa acizilor (anionici). Reglarea nivelului calciului ionizat în lichidele din organism este esenţială în procesul de creştere şi de refacere a oaselor. Şi, după cum afirmam anterior, ea este influenţată major de regimul alimentar, de stilul de viaţă, de hormoni şi de steroizi.
Asemenea oricărui ţesut, organ şi glandă din organism, oasele sunt formate din celule. Toate celulele din organism au nevoie de o sursă de energie (nutriţie) şi de o cale de eliminare a produşilor secundari (sistem limfatic, rinichi, piele, plămâni şi intestin gros).
Menţineţi sănătatea organismului şi a fiecărei celule în parte. Detoxificaţi (curăţaţi), alcalinizaţi şi regeneraţi fiecare celulă. Şi fiecare celulă din organism vă va fi recunoscătoare.
Mai întâi trebuie să înţelegem Natura şi abia după aceea o putem copia.
V. Schauberger
Tipuri de oase
