Sufixul "fito" are sensul de "vegetal". Substantele fitochimice sunt miile de compusi naturali pe care ii contin tele si fructele. Acest modul isi propune sa enumere si sa furnizeze explicatii numai pentru cate dintre ele, insa numarul lor este cu mult mai mare. in fiecare zi, cercetatorii descopera noi substante fitochimice, asa cum si oamenii il descopera pe Dumnezeu in fiecare zi, sub mii de
forme.
Chimia alimentara este o stiinta extrem de complexa daca intelegi ca multi compusi functioneaza prin sinergie, in timp ce multi se transmuta (se modifica) in alte substante constitutive si compusi mai simpli. Majoritatea oamenilor se concentreaza mai ales asupra continutului de vitamine si minerale ale alimentelor, ignorand lista lunga a elementelor, dar si proprietatile lor, care sunt la fel de importante si vitale pentru sanatatea organismului.
Aminoacizii din sistemele vegetale contin mai multa energie si sunt mai usor de descompus si utilizat de organismul omenesc, motiv pentru care adeptii dietelor vegetariene, care consuma o mare rietate de fructe, legume si nuci crude, nu sunt niciodata deficitari la modulul aminoacizi, atat de necesari pentru sanatate.
Pe de alta parte, carnea presupune procese digestive mai radicale si un consum mai mare de energie in vederea extragerii aminoacizilor din care este formata. Un alt factor important in acest caz este ca proteina din carne lasa in organism o reactie acida care mareste acidoza, in timp ce vegetalele lasa in organism o reactie alcalina, care vindeca practic acidoza. Pentru a se mentine in viata, organismul omului are nevoie de hrana vie, consistenta in fitochimice.
Unele fitochimice exercita o actiune remarcabila datorita proprietatilor lor antioxidante, iar altele sunt loroase pentru proprietatile lor astringente. Datorita importantei pe care o au aceste doua proprietati in cadrul procesului de detoxificare, propunem o abordare mai detaliata a substantelor fitochimice.
Cuprins:
Antioxidanţi fitochimici |
sus  |
Printre antioxidanţi se numără beta-carotenul, licopenul, acidul clorogenic, gama-terpinenele, quercetina, luteina, proantozianidinele, rutinul, hesperidinul, vitamina A şi vitamina E (tocoferoli), pentru a numi doare câteva dintre acestea.
Aceşti agenţi protejează celulele de acţiunea puternic oxidantă a radicalilor liberi. Radicalii liberi sunt compuşi cu capacităţi puternic reactive şi distrugătoare care sunt produşi secundari ai metabolismului, radiaţiilor, invaziilor tisulare, ingerării de proteine străine sau de substanţe chimice. Radicalii liberi oxidativi pot afecta pereţii membranei celulare, mitocondriile din celule şi proteinele celulare. Această situaţie afectează transportul de energie şi ADN-ul însuşi, provocând chiar şi mutaţii celulare. Radicalii liberi mai distrug enzimele, care constituie elementul-cheie în cadrul oricărui tip de transformare chimică. Numeroase vitamine funcţionează ca antioxidanţi şi coenzime, ataşându-se la radicali liberi sau absorbindu-i.
O formă răspândită de antioxidant sunt proan-tocianidinele. Ele se regăsesc în fructe, în special în struguri şi în seminţele de struguri. Aceşti antioxidanţi sunt în prezent vândute în magazine din întreaga lume sub denumirea de picnogenol. Alţi antioxidanţi sunt disponibili pe piaţă în formula unor suplimente nutritive, în magazine care comercializează alimente organice. Printre acestea se numără vitamina A, vitamina E, coenzima Q10 şi beta-carotenul.
După treizeci de ani de observaţii clinice, pot afirma că antioxidanţii care se obţin din hrană crudă, neprelucrată, sunt superiori din punct de vedere nutritiv antioxidanţilor comerciali, care sunt obţinuţi prin extracţie chimică şi nesi-nergicâ. Explicaţia este aceea că antioxidanţii acţionează sinergie, prin intermediul proprietăţilor lor astringente şi al altor proprietăţi biochimice, ceea ce le sporeşte eficienţa. Un organism are nevoie de numeroşi antioxidanţi pentru a obţine vitalitatea şi a o menţine, fiecare dintre tipurile de antioxidanţi jucând un rol important în acest proces.
Astringenji fitochimici |
sus |
Substanţele astringente extind şi comprimă ţesutul, extrăgând şi eliminând din el toxinele şi formaţiunile congestive (mucusul). fn acelaşi timp, acest tip de substanţe nutritive stimulează fluxul limfatic şi sanguin din organism, permi-ţându-i acestuia să se debaraseze de toxinele şi de mucozităţile respective. Unele substanţe astringente pot contribui la eliberarea proteinelor străine, pe care Ie-a capturat organismul, le leagă, iar apoi le dirijează spre zona de evacuare. Lămâia este unul din cele mai bune exemple de aliment puternic astringent. De altfel, orice persoană simte membranele din cavitatea bucală zbârcindu-se şi strân-gându-se atunci când mănâncă o lămâie. Această acţiune astringentă se produce la nivelul întregului organism. Strugurii provoacă o reacţie similară. Atât lămâile, cât şi strugurii sunt alimente excelente în procesul de blocare a formării tumorilor. Cu alte cuvinte, alimentele cu conţinut ridicat de substanţe astringente (mai ales fructele) sunt cele care iniţiază detoxificarea - procesul intern de purificare a organismului.
Acidul tanic şi diverse săruri minerale, inclusiv oxidul de zinc, sunt elementele astringente cel mai frecvent întâlnite în toate alimentele. Consumaţi hrană naturală, proaspătă şi în stare crudă, şi nu va mai fi necesar să vă îngrijoraţi în legătură cu reacţiile lor chimice, ci doar să conştientizaţi puterea lor de purificare şi vindecare. Dacă vom consuma hrana adecvată din punct de vedere biologic pentru specia umană ne vom ajuta singuri să ne menţinem curaţi şi sănătoşi în interior. Doar aşa vom dobândi vitalitate şi dinamism. Nu subestimaţi niciodată imensa putere a fructelor de a purifica organismul şi de a îl susţine. (Nu uitaţi, istoria a început cu un măr.) Pentru omenire, hrana a fost şi este una dintre preocupările sale majore, aşa cum este şi pentru toate animalele. Citez un natu-ropat din vechime, pe nume Hipocrat, care spunea: "Hrana să vă fie medicament, iar medicamentul să vă fie hrană."
Alţi compuşi fitochimici |
sus |
Acizi
Acizii sunt compuşi cu conţinut pH scăzut, cu efect corosiv şi inflamator pentru organism. Cu toate acestea, ei servesc unui scop vital, jucând un rol important în oxidarea şi ionizarea altor substanţe nutritive şi minerale prezente în organism. Acizii au efect stimulator asupra celulelor şi ţesuturilor. In natură, există sute de acizi. Mulţi joacă un rol major în procesul de sinteză a proteinelor, carbohidraţilor şi grăsimilor. Acizii intră în reacţii cu metalele formând săruri, ceea ce contribuie la menţinerea homeostazei. Acizii eliberează ioni de hidrogen, provocând transformări metabolice şi probleme de utilizare în organism, într-un mod asemănător celui în care acidul ascorbic afectează nivelul de calciu din organism şi modul în care este acesta utilizat. Acizii sunt prezenţi sub formă de elemente fundamentale, ca azotul, fosforul şi sulful. Când rădăcina unei plante preia aceste elemente fundamentale din pământ, planta transformă aceste elemente fundamentale în săruri, care pot fi acceptate sub această formă de tractul intestinal al omului.
Alţi acizi prezenţi în plante se regăsesc sub formă de alcaloizi, acid ascorbic şi numeroşi alţi compuşi. Anumiţi hormoni, steroizi şi en-zime digestive acţionează în organism ca acizi. Estrogenul este un steroid de "tip acid", care contribuie la dilatarea vaselor capilare şi creează hemoragii uterine. După cum se poate constata, acizii iniţiază producerea unor transformări şi activităţi chimice. Acizii se numără printre produşii secundari care rezultă în urma digestiei şi a metabolismului. Un acid cu care suntem toţi familiarizaţi este acidul fosforic, acelaşi care creează efervescenţă şi senzaţia înţepătoare din gură atunci când beţi sifon.
Alcooli (vezi "uleiuri esenţiale") |
sus |
Alcaloizi
Alcaloizii sunt substanţe alcaline care intră în reacţie cu acizii pentru a forma săruri. Printre alcaloizi se numără morfina şi nicotină. Totuşi, există mulţi alţi alcaloizi, fiecare îndeplinind un rol specific şi vital în cadrul funcţiilor fiziologice şi metabolice care se produc în organism. Unii alcaloizi suprimă funcţiilor ţesuturilor, în timp ce alţii le stimulează.
Principii amare
Este vorba de compuşi care au gust amar. Elementele amare stimulează ţesuturile hepatic (ficatul), intestinal şi pancreatic. Ele stimulează secreţia de en-zime digestive, ca şi secreţiile biliare şi de bicarbonat utilizate în procesul de alcalinizare. Printre aceşti compuşi se numără terpenele, coterii şi iridoizii. Cercetările de ultimă oră au arătat că multe dintre principiile amare întreţin o activitate antibioticâ, combat apariţia vegetaţiilor şi a tumorilor, în general. Rădăcina de genţiană, rădăcina de valeriană şi rădăcina de hydrastis (Hydrastis canadensis) sunt câteva exemple de plante medicinale cu conţinut mare de principii amare.
Cumarine
Aceste elemente intră în categoria substanţelor aromatice. în doze mici, ele au efecte anticoagulante, iar în doze mari au efect otrăvitor. Glicozidele de cumarină sunt puternic aromate, fiind demonstrate proprietăţile lor fungicide, antimicrobiene, antitumorale şi a efectelor hemoragice.
Uleiuri esenţiale
Structura vie a tuturor alimentelor şi plantelor conţine uleiuri esenţiale, care se mai numesc esenţe sau uleiuri volatile. Sunt compuşi concentraţi care intră în compoziţia substanţelor organice, inclusiv alcooli, ketone, fenoli, acizi, eteri, esteri, aldehide şi oxizi. Uleiurile esenţiale sunt cele care conferă unei plante, unei flori sau unui aliment aroma sa specifică. Ele joacă un rol vital în sănătatea sistemului nervos. Terapia cu uleiuri esenţiale oferă unui individ o vitalitate şi o rezistenţă extraordinare dacă este folosită corect. Există uleiuri esenţiale pentru aproape orice, inclusiv pentru circulaţia limfei, transpiraţie, substanţe de proliferare (vindecătoare) şi diuretice. Câteva dintre uleiurile esenţiale sunt uleiul din lemn de trandafir, lavandă, eucalipt, lămâi, trandafir şi salvie.
Flavone
Sunt cunoscute sub denumirea de flavonoide, flavonale, flavonone, izofla-vone şi xantone. Multe flavone ca flavonoid glicozidele sunt esenţiale în procesul de utilizare a calciului şi vitaminei C. Bioflavonoidele sunt factori care contribuie la fortificarea tisulară, în special a ţesutului vascular şi cardiac. Printre acestea, amintim rutinul, hespendina şi vitamina P. Fructele şi legumele abundă în flavone. Mulţi antioxidanţi, ca antocianidinele şi antocianinele, stabilesc legături cu flavonoidele. Aceste elemente care se găsesc în hrană fortifică inima, creierul, pereţii vasculari şi stimulează răspunsul imun. Vezi, de asemenea, "Fenoli". Fructele, şi mai ales bacele (păducel, palmier pitic, afine şi altele) sunt bogate în flavone.
Glicozide
Glicozidele sunt legături de zaharuri, care se pot desface într-o legătură simplă sau în mai multe legături de zaharuri (glicone). Chiar dacă glicozidele nu reprezintă una dintre cele mai importante clase de substanţe fitochimice - aşa cum sunt alcaloizii, fenolii, terpenoidele, carbohidraţi, lipidele şi altele - ele stabilesc legături cu aceste clase principale în scopuri terapeutice. Unele au acţiune antispasmodică, altele acţionează ca diuretice, iar altele au efect stimulant asupra circulaţiei şi a inimii (glicozide cardiace).
Fenoli
Fenolii sunt cunoscuţi şi sub denumirea de polifenoli, compuşi fenolici şi acizi fenolici. Ei au un inel aromatic, şi prezintă una sau mai multe grupări hi-droxil. Există peste opt mii de fenoli cunoscuţi. Ei sunt în general descompuşi în flavonoide, fenilpropanoide, antone, stilbenoide şi chinone. Acţiunea pe care o exercită asupra ţesuturilor vegetale şi umane diferă în mod semnificativ. Ei servesc drept antioxidanţi, compuşi antivirali, compuşi antiinflamatori, anticance-rigeni, antispasmodici şi diuretici şi au proprietăţi antimicrobiene şi de tonifiere.
Săruri
Sărurile sunt compuşi anorganici prezenţi în organismul uman. Ele joacă un rol vital în funcţiile pe care le îndeplinesc celulele şi sunt esenţiale pentru viaţă. Printre sărurile elementare se numără clorurile, carbonaţii, bicarbonaţii, fosfaţii şi sulfaţii. Plantele conţin diverse săruri minerale ca fosfatul de calciu, clorura de sodiu şi altele. Funcţiile pe care le îndeplinesc în corpul omenesc sunt:
O Menţinerea nivelurilor hidrice corespunzătoare
O Menţinerea condiţiilor de presiune osmotică pentru desfăşurarea corectă a osmozei
O Reglarea volumului sanguin
O Păstrarea echilibrului acid/alcalin (bază)
O Bazele pentru compuşii esenţiali sau părţile componente ale diverselor ţesuturi, ca oasele şi dantura
O Coagularea sanguină corectă
O Esenţiale pentru activitatea ţesuturilor muscular şi nervos
O Acţionează împreună cu enzimele şi ca agenţi de activare
w Realizează transportul celular şi permeabilitatea peretelui celular
W Esenţiali pentru funcţionarea anumitor hormoni
Saponine
Aceşti compuşi intervin printr-o seamă de acţiuni specifice la nivelul întregului organism. Sunt considerate antiinflamatoare şi au acţiune expecto-rantâ. De asemenea, participă la sinteza steroizilor glandelor suprarenale. Rădăcina de lemn-dulce şi gheara-diavolului au concentraţie mare de saponine.
Taninuri (acid tanic)
Taninurile sunt, în general, substanţe de protecţie, prezente în partea exterioară, uneori şi interioară, a plantelor, copacilor, florilor sau fructelor. Sunt prezente mai ales în frunze, scoarţă de copac, seminţe şi flori.
Taninurile acţionează asupra ţesutului ca substanţe astringente, având efecte de curăţare, contractare şi întindere asupra acestuia. Sunt considerate a fi scutul de protecţie şi mecanismul care apără plantele împotriva erbivorelor. Taninurile sunt formate din compuşi simpli sau complecşi de fenoli, polifenoli şi compuşi flavonoizi. Legăturile dintre aceşti compuşi sunt menţinute de structurile pe care le formează carbohidraţii şi conţin diverse forme ale acidului galic. Principala lor acţiune este de a forma legături cu proteinele şi de a le precipita. Taninurile sunt frecvent întâlnite în fructe, în diverse plante medicinale (ceaiuri), ierburi şi numeroase plante. Aceste tipuri de hrană sunt utilizate cu scopul de a curăţa şi fortifica diferite tipuri de ţesut din organism. Cu toate acestea, se recomandă consumul unor doze moderate din aceste substanţe agresive, din cauza puternicului lor efect astringent. Taninurile sunt, de asemenea, utilizate la curăţarea şi la tăbăcirea pieilor.
Terpenoide (compuşi de izopren) |
sus |
Clasa terpenoidelor formează cea mai amplă clasă de compuşi fitochimici, regăsindu-se, în special, în uleiurile volatile. Sunt produşi şi compuşi naturali, formaţi din oxigen, carbon şi hidrogen. Terpenoidele sunt derivate din unităţi de izopren şi se subdivid în funcţie de numărul de atomi de carbon şi de dispunerea acestora. Terpenoidele sunt clasificate în patru grupe principale:
1. monoterpenoidele/monterpenoid lactone
2. sescviterpenoide/sescviterpenoid lactone
3. diterpenoide
4. triterpenoide (cea mai amplă clasă).
Clasele menţionate anterior, şi alte clase cu care sunt asociate, cuprind substanţe cum ar fi: camfor, carotene (beta-caroten), xantofile, carotenoide, terpene, tetraterpene, diterpene, compuşii de iridiu (iridoide), compuşii de izopren (izoprenoide), prenoli, retinoide, sesterterpenoide şi steroizi.
Dacă structura lor conţine azot, aceste substanţe devin alcaloizii corespunzători.
Terpenoidele îndeplinesc funcţii multiple, printre care oxidarea funcţională, acţiunea antiinflamatoare, de tonifiere (efecte tonice), de stimulare hepatică şi procese legate de catabolism şi anabolism. Ele contribuie la aroma, principiile amare, proprietăţile antimicrobiene (antifungice, antibacteriene etc.), antileucemice, carminative şi adaptogene ale plantelor. Ele au şi calitatea de a tonifica inima şi de a mări numărul hormonilor sexuali. Terpenoidele sunt vitale în procesul de formare a multor vitamine.
Antioxidanţi fitochimici
