Oligoelementele sunt minerale necesare in cantitati mici organismelor getale, animale si celui uman. in organismul uman sunt prezente microcan-titati dintr-un numar de peste saizeci si cinci de minerale, dintre care amintim: acid folie, aluminiu, argint, arsenic, aur, bariu, bismut, beriliu, brom, cadmiu, chinina, crom, cupru, fier, fluor, galiu, germaniu, iod, litiu, mangan, mercur, molibden, plumb, seleniu, siliciu, staniu, strontiu, titan, tungsten, vanadiu si zinc. Toate acestea elemente joaca un rol important pentru sanatate si sunt esentiale in utilizarea vitaminelor si a altor substante nutriti. Ele sustin digestia si reprezinta catalizatorul multor hormoni, enzime si al multor functii si reactii esentiale care se produc in organism. De asemenea, ele sustin procesul de inlocuire a elec-trolitilor pierduti prin transpiratie abundenta sau diaree prelungita si ofera protectie impotriva reactiilor toxice si a intoxicarii cu metale grele. Cercetarile de ultima ora demonstreaza ca omul isi poate extrage oligoelementele necesare organismului direct din alimentele care compun dieta, daca aceasta este echilibrata, cuprinzand mai ales fructe si legume.
Regretatul dr. Henry Schroeder afirma ca oligoelementele (micromineralele) sunt mai importante chiar si decat vitaminele, deoarece ele nu pot fi sintetizate de materia vie. Din acest motiv, ele reprezinta arcul electric pentru chimia vie{ii, de care depind toate schimburile energetice in cadrul arderii hranei si a construirii tesuturilor vii.*
Exista mulji factori care pot contribui la dezechilibrele de minerale din organism. Aceasta inseamna ca mineralele pe care credem ca le consumam nu isi duc neaparat la indeplinire sarcina organica pe care o au. Prin urmare, care sunt obstacolele care previn absorbtia mineralelor? Regimul alimentar
Unul dintre factorii majori care contribuie la dezechilibrul de minerale din organism este chiar obiceiul nostru de a manca nesanatos, inclusiv consumul excesiv de carbohidrati rafinati, alcoolul si dietele bogate in grasimi. Chiar si continutul de minerale dintr-o dieta sanatoasa" poate fi neadecvat, in functie de solul pe care a fost cultivat produsul respectiv si de modul in care a fost preparat.
Stresul
Atat stresul fizic, cat si cel emotional, pot conduce la dezechilibre de minerale. Anumite substante nutriti, de pilda zincul mineral si complexul de vitamine B, se pierd in cantitati considerabile in conditii de stres sporit. Absorbtia substantelor nutriti poate scadea daca organismul functioneaza sub stres.
Administrarea de medicamente
Medicamentele pot duce la reducerea stocurilor de minerale nutriti din organism sau la cresterea nilurilor de metale toxice. Binecunoscutele efecte pe Care le au diureticele nu implica numai pierderi de sodiu ci in numeroase cazuri, pierderi de potasiu si magneziu. Antiacizii, aspirina si contraceptile care se administreaza pe cale orala pot conduce la avitaminoza, ca si la acumularea unor cantitati excesi de metale toxice.
Poluarea
Metalele toxice, ca plumbul, mercurul si cadmiul, interfereaza cu absorbtia mineralelor si duc la intensificarea procesului de eliminare a acestor minerale din organism. De-a lungul intregii noastre vieti, suntem expusi unor surse dirse de toxicitate, cum ar fi fumul de tigara (cadmiu), cuprul si aluminiul din vasele de bucatarie, colorantii pentru par (plumb), produsele cosmetice pe baza de plumb, uleiurile hidrogenate (nichel), produsele antiperspirante (aluminiu) si amalgamele dentare (mercur si cadmiu). Acestea nu reprezinta decat cateva dintre nenumaratele surse de poluare cu metale la care este expusa zilnic orice persoana.
Suplimente nutriti
Suplimentele de vitamine si minerale pot, de asemenea, provoca dezechilibre in organism. Absorbtia de calciu este micsorata in prezenta fosforului. Vitamina C este necesara in procesul de absorbtie a fierului, insa cantitati excesi de vitamina C pot conduce la carente de cupru. Vitamina D intensifica utilizarea calciului, insa, daca este consumata in cantitati exagerate, ea poate aa drept efect carente de magneziu sau altele.
