Reniti la modulul 3.3 din modulul anterior, unde ti regasi o introducere in tema referitoare la proteine si la meolismul lor. Dupa cum probabil va amintiti, .proteina" este un termen al carui sens este acela de .structura". Asemenea unei case, proteina este deja construita. Ea dispune de o forma specifica, precum tesutul muscular. Cu toate acestea, asemenea oricarei case, proteina este construita din dirse materiale de constructie. Structurile proteinei sunt facute din materiale de constructie numite aminoacizi. Prin urmare, ami-noacizii sunt materialele de constructie de care are nevoie organismul si pe care le foloseste pentru a se construi (crestere), intretine si reface. El mai foloseste proteine (aminoacizi) ca factori de imunitate, agenti de transport si factori de caolism. Proteina este si un termen general, utilizat pentru a desemna totalitatea substantelor azotoase din materia animala sau getala, categorie care nu include asa-numitele grasimi azotoase.
Cuprins:
Date generale |
sus  |
Proteinele, sau totalitatea substanţelor azotoase (pe bază de azot) prezente în alimente, constau din diverşi compuşi chimici, care pot fi clasificaţi în două tipuri principale: protide şi ne-protide. Câteva exemple de protide, atât simple, cât şi complexe, sunt albuminoidele, globulinele, proteazele, peptonele, derivatele de gluten şi altele. Printre exemplele de ne-protide, sau compuşi simpli, se numără creatina, creatinina, xantina, hipoxantina, amidele şi ami-noacizii.
Organismul uman are nevoie de o serie de aminoacizi, care se împart în două grupe. Prima clasă este cea a aminoacizilor esenţiali, care sunt în număr de unsprezece. Despre aceştia se spune că sunt obligatorii pentru creşterea şi regenerarea corespunzătoare. (în ceea ce mă priveşte, nu sunt de acord cu această teorie, deoarece am avut pacienţi suferind de stări extreme de epuizare neurologică, refăcându-se şi regenerându-se prin intermediul unei diete constând exclusiv din fructe.) Cea de-a doua clasă este formată de o serie de aminoacizi neesenţiali pe care îi foloseşte organismul.
Lista prezentată în continuare va exemplifica ambele clase.
Structurile proteinice mai conţin carbon, hidrogen, oxigen, fosfor, sulf şi fier. După cum se poate constata, termenul de .proteină" este utilizat în mod arbitrar, transformând o "structură" în materiale de construcţie. Proteină este, în realitate, un termen folosit arbitrar pentru a desemna orice material de construcţie necesar organismului. Cu toate acestea, definiţia sa corectă este aceea de structură complexă şi completă, aşa cum este însuşi ţesutul.
Aminoacizi
AMINOACIZI ESENŢIALI (PROVENIND DIN ALIMENTE)
Cisteină
Histidină
Izoleucină
Leuci nâ
Lizină
Metionină
Fenil-alanină
Treonină
Tri profan
Tirozină
Valină
AMINOACIZI NEESENJIALI (PROVENIND DIN ORGANISM)
Alanină
Arginină
Acid aspartic
Citrulină
Acid glutamic
Glicină
Hidroxiprolină
Acid hidroxiglutamic
Norleucină
Pralină
Serină
Putem utiliza proteinele? |
sus |
Digestia este un proces necesar, deoarece organismul nu poate utiliza decât aminoacizi simpli - cei care se regăsesc din abundenţă în legume şi nuci. Ficatul este şi el capabil să producă aminoacizi şi poate sintetiza compuşi şi mai mici cu conţinut de azot. Proteinele prezente în carne trebuie descompuse (prin hidroliză) în aminoacizi simpli înainte de a putea fi folosiţi în mod corespunzător de organism. Eu definesc carnea drept "proteină la mâna a doua", din cauză că necesită un proces extensiv de digestie, pentru a desface "construcţia" în "elemente de construcţie" sau aminoacizi. Fiind structuri de aminoacizi de bază, fructele, legumele şi nucile sunt mult mai simplu de descompus în organism. S-a demonstrat că o dietă vege-tariană furnizează mai mult azot disponibil decât o dietă pe bază de carne.
Este important să înţelegem câ substanţele nutritive acţionează diferit într-un mediu anionic (acid), prin comparaţie cu un mediu cationic (alcalin). Aminoacizii devin agenţi liberi intervenind în procesele de creştere, întreţinere şi regenerare într-un mediu alcalin (cationic).
Intr-un mediu anionic (acid), ei tind să stabilească legături cu minerale, metale şi grăsimi, provocând stări şi mai toxice în organism. Acest fapt va conduce la pierderea aminoacizilor disponibili, privând organismul de materiale de construcţie. Chiar dacă veţi consuma toate proteinele din lume, organismul nu va reuşi să se regenereze corect dacă nu dispune de aminoacizi biologici.
Musculatura masivă, depusă ca urmare a dietelor bogate în proteine, va fi eliminată în cursul detoxificării, deoarece este vorba de aminoacizi "suprapuşi", care nu sunt neapărat necesari în procesele normale din organism. Când ce este descompusă, proteina eliberează acid fosforic şi acid sulfuric, ambii extrem de toxici şi dăunători pentru ţesuturi. Proteina va arde electroliţii pentru a converti aminoacizii în săruri (ionizare), neutralizând astfel efectele lor adverse. Carbo-hidraţii şi grăsimile creează acid lactic şi acid acetic, care presupun acelaşi proces, fără a fi, însă, la fel de nocivi. Din acest motiv, organismul trebuie să îşi completeze zilnic stocul de electroliţi. Procesele de alcalinizare şi de ionizare sunt vitale pentru salvarea rinichilor, ficatului şi a altor ţesuturi din organism.
Organismele care îşi consumă electroliţii fără a-i înlocui degenerează până la acidozâ severă, ceea ce poate duce la convulsii, comă şi moarte. Cancerul şi alte afecţiuni datorate acidităţii acute din organism utilizează sodiu şi alţi electroliţi de alcalinizare într-un ritm alert, lată încă un motiv pentru care ar trebui să consumăm cantităţi cât mai mari de fructe şi de legume cu proprietăţi de alcalinizare.
Proteinele străine provenite din carne, produse lactate, cereale, ouă şi altele de acest gen, sunt abrazive pentru mucoasele din organism. Ele induc răspuns limfatic (producere de mucus), care poate provoca acumulări excesive de muco-zităţi în ţesuturile şi cavităţile din organism. Mucozităţile acumulate, împreună cu proteinele capturate, vor umple interstiţiile şi ganglionii limfatici, cavităţile sinusurilor, creierul, plămânii etc. Coşurile, furunculele şi tumorile sunt manifestări ale acestor congestii sau aglomerări de toxine. Unele din fazele digestive finale prin care trec aceste materii proteinice au drept efect producerea de acid uric. Acidul uric este abraziv şi iritant, inflamând şi lezând ţesuturile. Depunerile de acid uric pot provoca apariţia artritei în articulaţii şi în ţesutul muscular. Acidul uric provoacă guta.
Cu cât organismul va primi mai multe proteine provenind din carne, cu atât mai mult veţi solicita sistemul imunitar şi cu atât mai mult veţi crea condiţiile apariţiei unui adevărat "rai" pentru culturile de paraziţi. Numeroşi paraziţi (inclusiv viruşi, bacterii şi câţiva "băieţi mari", cum ar fi viermii şi giardia) se hrănesc din deşeurile rezultate în urma digerării proteinelor
din carne.
Carnea ingerată va împrumuta organismului mirosul specific al cărnii intrate în putrefacţie (descompunere) în interiorul organismului. Carnea se poate lipi de pereţii intestinali provocând intrarea în putrefacţie a mucoasei şi învelişului intestinal. Este important de notat că putrefacţia transformă proteinele în produşi chimici secundari toxici. Pe de altă parte, fructele şi legumele nu imprimă corpului un miros neplăcut.
Proteinele au proprietatea de a forma acizi, ceea ce poate produce infla-maţie, provocând distrugerea ţesuturilor - adică exact motivul opus pentru care se presupune că ar trebui să le consumăm. Nu susţin că trebuie să evităm consumul de proteine, ci doresc să vă previn asupra cantităţilor şi tipurilor de proteine adecvate pentru consum. Dietele bogate în nuci, fructe şi legume fortifică organismul, conferindu-i sănătate, hrănindu-l cu cantităţi abundente de aminoacizi.
Organismul nu poate utiliza "proteinele de tip came" (grupări de aminoacizi) decât după ce le descompune mai întâi până la aminoacizi simpli. Acest proces este iniţiat în stomac, unde sucurile gastrice de HCI (acid clorhidric) transformă pepsinogenul în pepsină. Pepsina iniţiază desfacerea acestor structuri proteinice în peptone/polipeptide. Este vorba de un proces de tip acid. După ce stomacul transferă în duoden (intestinul subţire) acest proces de "pregătire în vederea digestiei", enzimele proteolitice din pancreas (care sunt alcaline) vor iniţia procesul de convertire a polipeptidelor în peptide. în final, pe măsură ce aceste peptide se deplasează de-a lungul intestinului subţire, peretele intestinal începe să secrete enzime (peptidază) care transformă aceste peptide/peptone în aminoacizi.
Acest proces extensiv va priva organismul de o cantitate însemnată de energie vitală, doar pentru a produce materiale de construcţie "de mâna a doua".
Proteinele vegetale sunt structuri simple de aminoacizi care privează organismul de mult mai puţină energie. Fiind încărcate de energie electromagnetică, plantele contrabalansează nevoia de energie. Pe de altă parte, proteina din carne este o structură mult mai complexă şi moartă din punctul de vedere al energiei electrice. Aceasta necesită unui proces digestiv mai radical, ceea ce privează organismul de energie vitală. Din cauza conţinutului acid ridicat, consumul mare de proteine din carne este asociat şi cu cancerul de colon, a doua formă de cancer ca răspândire în America zilelor noastre. Anual se înregistrează mii de decese ca urmare a efectelor acumulate în urma alimentaţiei bogate în proteine. Ficatul, pancreasul, rinichii şi intestinele sunt distruse dacă se consumă prea multe proteine din carne. Cantitatea zilnică necesară este cuprinsă între 20 până la 40 g de proteine, însă majoritatea oamenilor consumă zilnic între 150 şi 200 de g.
Energia cărnurilor |
sus |
Se spune despre carne că încarcă organismul cu energie. Cum această energie este furnizată în special de adrenalina prezentă în ţesuturile organice, este vorba doar de o energie simulată, nu de o energie dinamică. Dacă aţi merge vreodată la un abator, aţi vedea şi aţi simţi groaza prin care trec aceste biete fiinţe înainte de a fi sacrificate. Din punct de vedere fiziologic, frica exercită presiune asupra zonei medulare a glandelor suprarenale, declanşând producerea de epinefrină, sau ceea ce este cunoscut sub denumirea populară de "adrenalină". Epinefrina este un neurotransmiţător care stimulează trecerea energiei prin sistemul nervos către ţesuturile din organism. Aceasta este cea care le creează consumatorilor de came senzaţia de surplus de energie. Totuşi, după ce ani de zile aţi consumat carne încărcată de adrenalină, glandele suprarenale se vor uza, devenind leneşe în producerea de neurotransmiţători proprii. Primul efect este scăderea tensiunii arteriale (tensiunea sistolică sub 118 este o tensiune scăzută). Pe măsură ce vom transmite ereditar această epuizare a glandelor suprarenale, generaţiile care vor urma pot suferi de scleroză multiplă, boala Parkinson, boala Addison şi alte afecţiuni neurologice care se instalează în organism ca urmare a unei lipse cronice de neurotransmiţători.
Hipertensiunea poate fi efectul unei epuizări funcţionale a suprarenalelor. Dacă glandele suprarenale sunt slăbite, organismul nu mai reuşeşte să producă steroizi (antiinflamatoarele de care avem nevoie), deoarece carnea generează o mare aciditate (ceea ce va amplifica şi mai mult procesele inflamatorii). Organismul va începe să utilizeze colesterolul în locul steroizilor acolo unde este prezentă inflamaţia. Aceasta devine o problemă extrem de gravă, deoarece în condiţii de acidoză, lipidele se lipesc şi formează plăci "în" şi "pe" ţesuturi.
Energia provenind din consumul de carne se poate datora şi hormonilor de creştere cu care sunt hrănite vitele (sau alte animale), cu scopul de a stimula creşterea rapidă. Energia trebuie întotdeauna să fie dinamică sau celulară, nu indusă de stimulente. O sursă de energie dinamică o reprezintă alimentele în stare crudă, care se caracterizează prin alcalinitate, conţinut adecvat de elec-troliţi, electricitate, aminoacizi, compuşi sinergici adecvaţi şi complexe (vitamine, minerale, flavone şi altele).
Chemare la acţiune |
sus |
Este momentul ca oamenii să renunţe la consumul toxic de produse de provenienţă animală, care, în prezent, au concentraţii atât de mari de hormoni toxici, antibiotice, compuşi chimici industriali şi altele, încât au devenit adevărate bombe cu ceas pe punctul să explodeze în interiorul organismului. Suntem capabili să depăşim degradarea şi toxicitatea şi să ne ridicăm cu bucurie spre vitalitatea şi curăţenia interioară pe care numai o alimentaţie bazată pe fructe şi legume crude ni le poate oferi. O astfel de dietă va rupe lanţurile furiei şi deprimării, eliberându-ne şi permiţându-ne să trăim liberi în lumina sănătăţii
vibrante.
încercaţi timp de şase săptămâni un regim fără carne şi produse din came şi veţi constata diferenţa pe propria piele. Una este să citeşti despre un subiect şi să îţi formezi o opinie pornind de la o anumită condiţionare în gândire, şi alta este să treci tu însuţi prin experienţa respectivă.
Orice formă de viaţă transmută compuşi şi elemente în alţi compuşi şi în alte elemente. Acest proces nu este încă pe deplin înţeles de oamenii de ştiinţă contemporani. Organismul poate să creeze şi creează, într-adevăr, aminoacizi din carbohidraţi şi grăsimi. Organismul utilizează elementele constitutive ale alimentelor, în special cele adecvate pentru utilizare biologică, în scopul de a îşi menţine starea de sănătate şi a se regenera.
Natura are nenumărate enigme care aşteaptă să fie descoperite. Mentalul, care supra-reactioneazâ în permanenţă, are capacitatea de a menţine trează atenţia şi deschiderea sufletului pentru această lume, pe termen nelimitat. Mintea este asemenea omului care TI caută pe Dumnezeu, nădăjduind să descopere întreg adevărul, deşi acesta se află chiar sub nasul lui. Mintea (intelectualismul) are tendinţa de a demonta lucrurile, încearcând să în(eleagă cum sunt alcătuite. Sufletul ştie deja cum sunt făcute lucrurile. Eliberaţi-vâ de pretenţiile intelec-tualiste şi bucuraţi-vâ de simplitatea naturii şi a lui Dumnezeu. Şi astfel nu veţi mai risipi energie. Transformaţi-vă într-un consumator de hrană crudă, hrană vie, şi vă veţi bucura de vitalitate şi de o sănătate robustă. Din acest motiv veţi fi mult mai fericiţi.
Dietele bogate În proteine pot provoca moartea |
sus |
Cercetările întreprinse de câteva dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ (printre care aş aminti Simmons College şi Harvard University, conform rapoartelor publicate în New England Journal of Medicine şi The Archives of Internai Medicine) au demonstrat, de atâtea ori, că proteina provenind din carne este toxică pentru organismul uman dacă se absoarbe prin pereţii intestinali. Acest aspect va provoca acidoză, va afecta răspunsul imunitar şi va favoriza dezvoltarea paraziţilor. Următoarea listă rezumă ideile abordate în secţiunea anterioară, referitoare la motivele principale pentru care trebuie să evităm consumul de carne şi dietele bogate în proteine.
O Structura proteinică nu poate fi utilizată ca atare de organism, ea trebuind să fie mai întâi descompusă în elementele constitutive simple, care se numesc aminoacizi, pentru ca organismul să o poată utiliza. Acest proces consumă energie, în loc să o genereze. O Prin digestia şi metabolismul proteinelor se formează numeroşi acizi, inclusiv acidul uric (care provoacă guta), acidul fosforic şi acidul sulfuric. Aceşti acizi au o acţiune iritantă şi inflamatoare asupra ţesuturilor. Ei stimulează şi răspunsul nervos, ceea ce conduce la hiperactivitatea ţesuturilor.
O Proteina este un compus de azot, cu conţinut bogat în fosfor, care, consumată în cantităţi mari, va priva organismul de calciu şi de alţi electroliţi-
O Proteinele generază o mare aciditate, scăzând echilibrul pH-ului din organism. Aceasta provoacă inflamaţii ale ţesuturilor şi degradarea lor, conducând la moartea acestora.
O Proteinele nu sunt utilizate de organism drept combustibil; ele sunt blocuri de construcţie şi agenţi de transport. Când proteinele sunt descompuse până la aminoacizi prin digestie, funcţia principală pe care o îndeplinesc este creşterea şi regenerarea ţesuturilor, fn afara oxigenului,zaharurile simple reprezintă principalul combustibil de care are nevoie organismul. Când încercăm să slăbim arzând proteine pe post de combustibili, această activitate va genera descompunerea grăsimilor. Din păcate, ea mai provoacă şi degradarea ţesuturilor. In acest fel, vă puteţi distruge ţesuturile hepatic, pancreatic şi renal, prin faptul că veţi arde blocurile de construcţie, în loc ca organismul să utilizeze combustibilul adecvat.
O La persoanele suferind de o slăbiciune a glandelor suprarenale, o alimentaţie bogată în proteine va obliga ficatul să producă mari cantităţi de colesterol, care va începe să formeze plăci în întregul organism, dar mai ales la nivelul sistemului vascular, al ficatului şi rinichilor. De asemenea, va fi iniţiat procesul de formare a calculozei la nivelul ficatului şi al colecistului.
O Proteinele animale putrezesc în interiorul organismului, imprimând corpului un miros specific. Aceşti produşi de putrefacţie formează o adevărată hazna încărcată de toxine, care se acumulează în intestine şi în ţesuturile organismului, atât în interstiţii, cât şi în celule. Aceasta nu numai că formează un mediu de cultură propice pentru paraziţi, însă aciditatea va produce inflamaţie care blochează respiraţia celulară, conducând, în final, la moartea celulei.
O Consumul mare de proteine nu este adecvat speciei umane şi nici sănătos din punct de vedere fiziologic.
O Creşterea animalelor, ca resursă alimentară, a făcut ravagii din punct de vedere economic, al mediului şi spiritual. Noi distrugem practic pădurile şi zonele verzi pentru a crea noi locuri de păşunat, ceea ce distruge planeta în multe privinţe. Creşterea animalelor afectează producerea oxigenului necesar vieţii, diminuează protecţia faţă de fenomenul de încălzire globală, distruge frumuseţea planetei, limitează protecţia împotriva erodării solului, diminuează recoltele de fructe şi legume, creşte cantitatea de produşi secundari toxici de provenienţă animală, reduce suprafeţele cultivabile şi nivelurile de oxigen pentru cultura cerealelor şi distruge habitatul animalelor sălbatice.
Secătuim mii de hectare de teren pentru a cultiva tone de cereale cu care sunt hrănite bovinele şi alte animale de consum.
O Dietele pe bază de proteine conţin cantităţi excesive de epinefrinâ (adrenalină), care provoacă agresivitate, furie şi eşec funcţional la nivelul suprarenalelor celor care le consumă.
O S-a demonstrat că provoacă apariţia cancerului de colon. Sunt suspectate şi de producerea cancerului hepatic şi pancreatic. Acumularea de materii intrate în putrefacţie din sistemul limfatic este cauza posibilă care declanşează formarea limfoamelor.
O S-a constatat că în comunităţile unde se consumă multă came, durata de viaţă este mult mai redusă. Un exemplu în acest sens îl constituie populaţia Intuit din Alaska de Nord si Canada, în rândul căreia media de viaţă este de aproximativ cincizeci de ani.
O Carnea nu este altceva decât o concentrare de celule moarte sau agonizante, trăind într-o hazna de sânge stricat, intrat în putrefacţie. Iar oamenii numesc această hazna alimentaţie benefică.
O Carnea stimulează, irită şi inflamează organele sexuale, în special glanda prostatei, ducând astfel la apariţia prostatitei.
O în prezent, carnea animalelor de consum este încărcată cu hormoni de creştere, antibiotice, pesticide, erbicide, deşeuri nucleare, nivel crescut de adrenalină şi alte substanţe toxice preluate din poluarea atmosferică şi a solului. Toate aceste elemente sunt considerate cancerigene. La vaci, porci şi găini, incidenţa formelor de cancer este mai mare ca niciodată. Iar oamenii se hrănesc cu acestea. Unii producători de carne (fermieri sau crescători de animale) şi-au pierdut orice urmă de integritate morală şi de decenţă şi dau la tocat vacile, porcii şi găinile bolnave şi agonizante, amestecând această came "moartă", adeseori "bolnavă", în hrana obişnuită a animalelor. Toate aceste practici duc la apariţia unor maladii ca "boala vacii nebune" sau boala "copita şi botul". Constatăm cu toţii acest lucru, mai ales în Europa, unde crescătorii de animale îşi hrănesc vitele cu carne provenind de la oi moarte. Vacile sunt animale vegetariene. Nici porcii nu sunt, prin definiţie, carnivori. Aceste practici creează acidoză şi îmbolnăvesc animalele, aşa cum îi îmbolnăvesc şi pe oameni.
O Dietele cu conţinut proteinic ridicat scad nivelul de mangan din organism, ceea ce poate provoca spasme, convulsii, probleme de transmitere a impulsurilor neuronale (miastenie, S.O.B., aritmie cardiacă, inclusiv fibrilaţii, şi altele), probleme neuromusculare, boala Parkinson şi boala Lou Gehrig.
W Carnea abundă în celule roşii moarte (hemoglobina), cu conţinut mare de fier. Deşi fierul este un mineral, dacă este consumat în cantităţi excesive, va deveni nociv pentru organism, mai ales fierul ionizat (nu fierul de provenienţă vegetală). Toxicitatea fierului va produce o multitudine de reacţii organice, printre care se numără:
. Scăderea nivelului de crom (necesar în afecţiunile legate de transferul de insulina);
. Scăderea nivelului de zinc (necesar în producerea insulinei şi a energiei);
. Lezarea ţesuturilor hepatice, pancreatice şi renale;
. Scăderea nivelului de calciu şi a absorbţiei şi utilizării calciului;
. Creşterea nivelului de sodiu (ceea ce va produce edeme);
. Creşterea nivelului de azot şi de fosfor (ceea ce va spori acidoza);
. Ameţeli, tulburări de echilibru şi stări spastice datorate scăderii nivelului de mangan;
. Consumul de carne duce la creşterea tensiunii arteriale, prin retenţie de apă şi coagularea lipidelor;
. Consumul de carne asociat cu aportul suplimentar de vitamina C intensifică asimilarea fierului, conducând astfel la creşterea toxicităţii fierului;
. Consumul de carne roşie este asociat cu creşterea compuşilor de tip N-Nitroso din culturile de bacterii intestinale, care pot produce cancer de colon;
. Consumul de carne este recunoscut a fi cauza principală care conduce în mod direct la degradarea danturii.
Acestea sunt doar câteva exemple ale cauzelor care duc la distrugerea rasei umane ca urmare a consumului ridicat de proteine animale. Trezeşte-te şi bucură-te de viaţă fără produse animale. Corpul îţi va fi recunoscător pentru ceea ce faci pentru el, fiindcă va scăpa de mirosul neplăcut şi va vibra de sănătate, lubiţi-vă planeta şi animalele aiături de care convieţuim.
Proteină completă sau legendă completă? |
sus |
Ideea că organismul uman ar avea nevoie de hrană bogată în aminoacizi "compleţi" sau "proteine complete" este o mare poveste. De mulţi ani ne luptăm cu aceste informaţii eronate. în principal, acestea încearcă să vă convingă că dacă nu consumaţi la fiecare masă alimente care conţin toţi aminoacizii esenţiali, nu veţi dispune de elementele necesare creării unei "proteine complete" şi, prin urmare, organismul va suferi de carenţă de proteine. Acesta este principalul argument în sprijinul consumului de carne şi de produse lactate sau al consumului de produse din soia, fasole şi făină albă. Gândiţi-vă totuşi la următoarele aspecte:
O în ce constă alimentaţia unui cal, a unui elefant sau a unei vaci? Sunt animale erbivore, iar forţa lor este binecunoscută. Regimul lor alimentar constă în exclusivitate din iarbă şi masă vegetală. Dacă ar avea nevoie de atât de promovata "proteină completă", probabil că şi-o procură din plante.
O Iarba formează 70-80% din alimentaţia urşilor grizzly. Urşii nu mănâncă multă came. Dacă totuşi o fac, în general ei caută structuri lipidice (şi nu proteinice). Urşii sunt omnivori.
O Oamenii sunt specia superioară de pe scara evoluţiei, încadraţi în clasa frugivorelor, ceea ce înseamnă că organismul uman nu a fost conceput pentru a consuma carne.
O Adepţii consumului de alimente crude, care au o dietă echilibrată constând din fructe, legume şi nuci, nu suferă niciodată de carenţe de aminoacizi necesari pentru menţinerea sănătăţii. Dimpotrivă, amino-acizii de provenienţă vegetală sunt încărcaţi cu mai multă energie şi mai uşor de descompus şi de utilizat de organismul uman. Digerarea cărnii, în vederea extragerii aminoacizilor din componenţa sa, presupune declanşarea unor procese mai radicale, care vor priva organismul de energie. Celălalt aspect important este că proteinele provenind din carne produc reacţii acide în organism, mărind şi mai mult acidoza, în timp ce produsele vegetale produc reacţii alcaline, reducând astfel acidoza.
Organismul uman are nevoie de hrană vie pentru a fi viu. Dacă elementele nu provin din fructe, nuci şi legume organice, proaspete, atunci nu aveţi nevoie de ele! în plus, obiceiul de a mânca ţesuturi alterate, putrede şi moarte - inclusiv celulele moarte ale sângelui intrat în descompunere - nu este un obicei sănătos.
Prin însăşi constituţia sa, organismul uman nu a reuşit să se adapteze la noile condiţii de viaţă, în noul mediu artificial care a înlocuit mediul natural. Rezultatul este permanenta luptă dintre om şi mediul în care trăieşte. Iar efectul acestui dezacord este degradarea generală a corpului uman, ale cărei simptome au primit numele de boală.
Date generale
