Acid/alcalin: Formeaza acizi.
Surse alimentare: Morcovi, nap si frunze de sfecla, papadie, seminte de floa-rea-soarelui, usturoi, spanac, legume cu frunze rzi, nuci (mai ales migdale), frunze de nap, papadii.
Surse de toxicitate: Fluorul intra in componenta apei si a produselor alimentare preparate in regiuni in care apa este bogata in fluor. Este inclus in formula majoritatii marcilor de pasta de dinti si poate spori continutul mineral al solului prin intermediul anumitor ingrasaminte. Se regaseste in fructele de mare si in ovaz.
Utilizare de catre organism: Smalt dentar si oase mai rezistente, mai putine carii, mai putine fracturi ale oaselor, mai putine cazuri de osteoporoza la femeile varstnice, greutate mai mare a copilului la nastere si ritm mai accentuat de crestere a copiilor, reduce pericolul de pierdere a auzului daca boala este provocata de otospongioza urechii interne. De asemenea, este necesar pentru sange, piele, par si unghii.
Maladii carentiale: Degradarea danturii, devierea coloanei rtebrale, slabirea derii.
Toxicitate: Fluorul se mentine in organism o perioada indelungata, deoarece el este direct incorporat de oase. Chiar si depasirea sensibila a limitei recomandate poate provoca dureri osoase, intepenire, slabiciune, aparitia de zone depigmentate, albe, de consistenta cretei, pe dinti, dantura patata sau perforata, formarea ciocurilor osoase, proces accelerat de imbatranire, incidenta crescuta in instalarea cancerului, rata crescuta de mortalitate (de trei ori mai mare in regiunile cu concentratii mari de fluor in apa poila), piele ridata si lasata, sclerozarea dermei (portiuni intarite de piele). Indienii sufera uneori de o deformare (cocoasa) a scheletului chiar si atunci cand concentratia de fluor din apa este numai 1 \'/4 ori mai mare decat norma recomandata de RDA. Canicula, consumul de apa fn cantitati masi si dietele sarace in proteine maresc aportul de fluor si efectele secundare. Cantitatile mari de fluor sunt toxice.