MINERALE PRINCIPALE, MICROMINERALE Sl SA,RURI TISULARE
Redus la forma sa cea mai simpla, corpul uman nu este altceva decat o gramajoara de cenusa. Carbonul, hidrogenul, oxigenul si azotul care provin din tesuturile bogate in proteine si carbohidrati (sau rezerve lipidice) se dizolva in aer sau se evapora, lasand in urma lor doar mineralele. Aceasta cenusa minerala", care cantareste aproximati2 kg, poate fi mica sub raport cantitativ, insa ea joaca un rol esential la nivelul fiecarui tesut al organismului.
Mineralele sunt implicate in activitatea diverselor sisteme si indeplinesc numeroase functii. Ele sunt necesare in stimularea cresterii si in reglarea proceselor care se produc in organism. Sunt cele care confera structura oaselor si participa la contractiile musculare, formarea sangelui si a proteinelor, producerea energiei si la o multitudine de alte procese organice. Mineralele se gasesc in sol si in apa, si sunt ingerate prin hrana solida si lichida.
Exista cel putin douazeci si doua de minerale esentiale pentru sanatatea organismului uman (peste saizeci si cinci de minerale au fost descoperite in organism), iar aceste substante nutritive se impart in doua categorii: minerale principale si (microminerale). Mineralele principale sunt prezente in organism intr-o cantitate ceva mai mare decat incape intr-o lingurita, in timp ce oligoe-lementele, ceva mai putin de o lingurita. Principal" si micro-" (oligo-") nu reflecta importanta pe care o are o substanta minerala in mentinerea unui optim de sanatate, deoarece carenta de minerale principale sau de oligoelernente poate sa aiba efecte la fel de nocive asupra organismului. Doctorul in medicina Henry Schroeder, de la Dartmouth College, face urmatoarea afirmatie in acest sens: Nevoia de minerale a organismului este poate chiar mai mare decat nevoia de vitamine, deoarece organismul nu isi poate produce singur mineralele."
Mineralele fie lucreaza in echipa, fie actioneaza unele impotriva altora. Unele minerale sunt in relatii de concurenta in ceea ce priveste absobtia, de aceea aportul unei anumite substante minerale poate provoca o carenta de alta substanta minerala in organism. Acest lucru este valabil in special in cazul oligoe-lementelor, ca de pilda, cuprul, fierul si zincul. Sunt alte situatii, insa, in care anumite minerale sporesc capacitatea de absorbtie a altor minerale. De exemplu, o dieta care contine combinatii in proportie corecta de calciu, magneziu si fosfor sporeste absorbtia si utilizarea fiecaruia dintre cele trei minerale. Absorbtia este conditionata si de nevoile organismului. Organismul unei persoane care are o carenta de un anumit element mineral va asimila o cantitate mai mare din acel mineral, decat o persoana care se hraneste adecvat. Cele trei minerale din dieta occidentalilor cu cel mai scazut aport sunt calciul (utilizarea poate fi in acest caz
marea problema), fierul si zincul.
Asimilarea calciului > Slabirea tesutului conjunctiv, nervos si osos poate fi efectul direct al unei probleme de utilizare a calciului. Aceasta situatie are urmatoarele consecinte: hemoroizi, vene varicoase si vene reticulare, riduri, hernie, ane-vrism, prolaps de ca urinara, uter, intestine etc.
» Slabirea tiroidei/paratiroidei (hipertiroi-die) determina scaderea sau blocarea utilizarii calciului.
» Aportul de fosfor, calciu si magneziu trebuie sa fie echilibrat pentru corecta functionare, dezvoltare si refacere a tesuturilor.
» Suplimentele mari de calciu au drept efect eliminarea fosforului din organism.
» Calciul nu poate fi utilizat corect fara interventia hormonilor produsi de para-tiroida. Efectul consumului de suplimente de calciu, altele decat calciul natural de provenienta vegetala, si mai ales in conditiile in care avem de-a face cu o paratiroida epuizata, va fi formarea calculozei, inclusia ciocurilor osoase.
Prelucrarea alimentelor comercializate reduce in mod semnificaticontinutul lor de substante nutritive, ele putand deveni nocive pentru organism. Rafinarea cerealelor (inclusia graului, orezului si porumbului) are drept efect reducerea semnificativa a valorii nutritive a complexului alimentar natural. Macinarea graului pentru obtinerea fainii albe de grau reduce continutul complexului natural de vitamine si minerale al graului intr-o proportie de 40-60%. Prelucrarea industriala a alimentelor reduce cantitatea de oligoelemente pe care le contin, ca mangan, zinc si crom, dar si a mineralelor principale (magneziu). Tratarea legumelor inghetate sau in conserve cu EDTA (conservant) poate duce la eliminarea in mare masura a zincului din alimente. Rata ridicata a tulburarilor asociate cu meolizarea improprie a calciului indica faptul ca formele de
calciu pe care le consuma majoritatea oamenilor pur si simplu nu satisfac organismul, sau nu sunt asimilate corect, ceea ce are drept efect pierderile de calciu.
Produsele organice cultivate dupa metode naturale au un continut mai mare de minerale esentiale, decat produsele cultivate prin metode conventionale (produse ne-organice) si contin metale toxice grele in concentratii mai mici. Chiar daca obiceiurile moderne de consum alimentar nu au influentat valoarea nutritiva (desi ea este afectata), nu toate mineralele de care are nevoie organismul uman pentru a isi mentine starea optima de sanatate se regasesc in mod uniform in sol. Solurile din care lipsesc anumite minerale pot duce la concentratii mici de minerale principale sau oligoelemente in apa poila sau pot reprezenta un aport nutritideficitar. Din fericire, organismul isi poate extrage necesarul de minerale dintr-o multitudine de fructe, legume, nuci, te medicinale, care cresc in toate zonele de pe glob.
