Un sistem de organe reprezinta ansamblul de organe care contribuie la realizarea uneia din functiile esentiale care asigura ata organismului uman.
Cuprins:
Structuri şi funcţii |
sus  |
Corpul fizic al omului este format din numeroase sisteme, ale căror eforturi concertate îl menţin în viaţă şi într-o stare optimă de funcţionare. Aceste sisteme cuprind organele, glandele, sângele, ţesutul limfatic, muşchii, oasele etc. Fiecare sistem are o sarcină proprie şi unică de îndeplinit pentru a menţine în funcţiune întregul. După cum afirmam anterior, aceste sisteme depind unele de altele pentru funcţionarea, întreţinerea şi refacerea organismului ca întreg.
Infrastructura corpului omenesc este asemănătoare unei societăţi civile. Sistemul endocrin este guvernul. Sistemul nervos (electric) este magistrala informaţională, în lipsa căreia comunicarea dintre oraşe (celule, organe şi glande) ar fi paralizată. Departamentul de poliţie constă din mici celule imunitare numite limfocite (globule albe), neutrofile, bazofile şi macrofage. Pentru protecţie suplimentară, dispunem şi de o armată, adică celulele NK (ucigaşii naturali) şi celulele mari de tip T şi B. Fireşte, există şi uzine, precum ficatul, măduva osoasă, glandele şi câteva organe. Şi un sistem de salubritate care colectează reziduurile şi le elimină, funcţie pe care o îndeplinesc sistemul limfatic, colonul,rinichii, plămânii şi pielea.
Totuşi, o societatea din care lipsesc oamenii muncii, n-ar fi formată decât din şefi şi atunci nu s-ar mai face nimic. Majoritatea celulelor din organism acţionează ca nişte muncitori. Aceste celule se regăsesc la nivelul tuturor sistemelor, inclusiv în sistemul osos (oase), sistemul muscular şi în ţesutul conjunctiv.
Majoritatea alimentelor cu care trebuie să se hrănească această societate este asigurată de hrana pe care noi i-o oferim organismului. Cu toate acestea, multe substanţe nutritive sunt cultivate de "fermieri", care se numesc bacterii. Prin acţiunile şi tehnicile lor de transmutaţie sunt produse numeroase coenzime (vitamine sau ajutoare).
Dacă vom pătrunde în lumea microscopică, vom descoperi aici înseşi celulele. Fiecare celulă este un oraş în sine, un microcosmos care reproduce la scară ansamblul societăţii lărgite, care este organismul. Lumile pe care Ie-a creat Dumnezeu se reflectă unele pe altele, tot aşa cum toate formele şi structurile vitale au nevoie de alte forme şi structuri pentru a exista. Conştiinţa, sau conştientizarea a tot ceea ce se întâmplă dincolo de nivelul vizibil, este forţa care pune lucrurile în mişcare.
în paginile următoare ale acestei secţiuni, voi prezenta detaliat diversele sisteme şi structuri care alcătuiesc corpul fizic, ca şi funcţiile pe care le îndeplinesc.
Sistemul circulator |
sus |
STRUCTURI - Inima, sistemul vascular (artere, vase capilare şi vene) şi sângele (care este parte componentă şi a sistemului digestiv).
FUNCŢII - Sistemul circulator este format din căi de acces şi trecere în interiorul organismului, prin care circulă forţa dătătoare de viaţă a corpului fizic. Prin intermediul acestui sistem, sunt distribuite până la nivel celular substanţele nutritive, materialele de construcţie şi combustibilii care susţin viaţa şi activitatea celulelor; conlucrează cu sistemul limfatic pentru a elimina din organism deşeu-rile rezultate din metabolism şi alte substanţe nefolositoare; ajută la menţinerea alcalinităţii adecvate a organismului; este implicat în reglarea temperaturii corpului; şi transportă oxigenul folosit în scopul producerii oxidărilor (răspuns de transmutaţie biologică şi antioxidant).
Sistemul digestiv |
sus |
STRUCTURI - Gura şi glandele salivare, stomacul, intestinul subţire (duoden, jejun şi ileon), pancreas, ficat şi vezica biliară.
FUNCŢII - Sistemul digestiv utilizează activitatea mecanică (dinţi) şi chimică (enzime) pentru descompunerea alimentelor mari şi a compuşilor în structuri simple, care să poată fi absorbite şi folosite. Permite transformarea biochimică şi biologică a elementelor şi structurilor complexe în compuşi şi substanţe mai uşor de utilizat sau de stocat.
Sistemele excretoare (de evacuare) |
sus |
TRUCTURI - Colonul, sistemul limfatic, sistemul urinar, sistemul tegu-
mentar (piele) şi sistemul imunitar
FUNCŢII - Evacuarea produşi lor secundari şi a reziduurilor rezultate din metabolism şi digestie. Eliminarea agenţilor patogeni şi a mucozităţilor din sistemul limfatic, precum şi apa în exces.
Sistemul de eliminare cuprinde alte câteva sisteme, care sunt de sine stătătoare. Acestea sunt: sistemul intestinal, sistemul limfatic, sistemul urinar, sistemul tegumentar şi sistemul imunitar.
Sistemul intestinal (colon) |
sus |
STRUCTURI - Colonul este format din cinci secţiuni. Prima parte, prevăzută cu valve şi conectată la jejun (intestin subţire), se numeşte cecum. Urmează apoi porţiunea ascendentă, care urcă sfidând legea gravitaţiei, înspre partea dreaptă, până în regiunea în care sunt amplasate partea inferioară a plămânului şi ficatul. Porţiunea transversală străbate abdomenul de la dreapta la stânga. în continuare, colonul formează un cot şi coboară, pentru a deveni astfel porţiunea descendentă. Apoi coteşte din nou, devenind porţiunea sigmoidă. în final, co-teşte pentru ultima oară şi sfârşeşte cu porţiunea rectală. La om, colonul are o lungime medie cuprinsă între 1,5 şi 1,8 metri.
FUNCŢII - Reziduurile rezultate în urma digestiei sunt eliminate prin intestinul gros (denumit colon). Şi sistemul limfatic evacuează şi el prin colon o treime, sau chiar mai mult, din reziduurile pe care le produce. Reziduurile provenite din metabolism care pătrund în sânge şi în limfă sunt apoi transportate către rinichi, piele şi colon, urmând a fi evacuate. Colonul este într-adevăr "sistemul de drenaj" al organismului, prin urmare, trebuie să fie într-o stare perfectă de sănătate dacă dorim ca întregul organism să fie într-o stare perfectă de sănătate.
Sistemul limfatic |
sus |
STRUCTURI - Splina, timusul, apendicele, amigdalele, ganglionii limfatici, vasele limfatice şi limfa propriu-zisă.
FUNCŢII - Sistemul limfatic este unul dintre cele mai importante sisteme din organism. Misiunea lui este să îndepărteze resturile celulare, să elimine excesul de compuşi solubili în grăsimi din tractul gastrointestinal şi să servească drept "cămin" pentru sistemul imunitar. El creează globule albe şi anticorpi, fiind într-adevăr teatrul de operaţiuni în confruntarea dintre "bine şi rău", în care celulele imunoreglatoare luptă efectiv împotriva agenţilor patogeni externi: bacterii, fermenţi, viruşi şi altor intruşi. De asemenea, sistemul limfatic este agentul de transport al substanţelor nutritive către diversele părţi ale organismului. El îndeplineşte funcţia de forţă poliţienească şi este una din componentele sistemului septic al organismului. El se inflamează puternic din cauza depunerilor excesive de mucozităţi şi de reziduuri limfatice provenind din consumul produselor lactate şi al zaharurilor rafinate şi complexe. Această situaţie provoacă un tip de congestie de care majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi, până nu sunt avertizaţi de cavităţile sinusurilor şi ţesuturile pulmonare.
Sistemul urinar, tegumentar, imunitar, endocrin (glandular) |
sus |
Sistemul urinar
STRUCTURI - Rinichii, vezica urinară, ureterele şi uretra.
FUNCŢII - Filtrarea şi excretarea excedentului de H2O, de substanţe nutritive şi reziduuri metabolice şi a produşilor secundari din organism cad în sarcina sistemului urinar. Acesta contribuie la restabilirea echilibrului dintre sodiu şi potasiu şi participă la realizarea echilibrul dintre acizi şi alcali. Urina este compusă din 95% reziduuri şi 5% substanţe dizolvate.
Sistemul tegumentar
STRUCTURI - Pielea, unghiile, părul, glandele sudoripare şi sebacee.
FUNCŢII - Acest sistem formează învelişul exterior al corpului fizic, asigurându-i protecţia. Pielea este cel mai mare aparat excretor şi ajută la eliminarea reziduurilor şi a produşilor secundari rezultaţi din metabolism. Sistemul tegumentar menţine constantă temperatura corpului.
Sistemul imunitar
STRUCTURI - Sistemul limfatic, în care sunt incluse timusul şi splina, măduva osoasă, celulele imunitare (limfocite, monocite, bazofile, macrofage, limfocite T, celule de tip B, celule "ajutătoare" T şi celulele B etc), ficatul şi paraziţii (consumatorii de toxine).
FUNCŢII - Protejează organismul de agenţi patogeni (inamici străini), de antigeni (proteine străine), paraziţi etc., care l-ar putea leza sau distruge. Sistemul imunitar este cu adevărat forţa poliţienească a organismului.
SISTEMUL ENDOCRIN (GLANDULAR)
STRUCTURI - Hipofiza (glanda pituitară), epifiza (glanda pineală), tiroida şi paratiroida, timusul, glandele suprarenale, pancreasul (inclusiv insulele Langerhans), glandele din mucoasa intestinală, ovare şi testicule.
FUNCŢII - Reglează toate activităţile organismului, de la respiraţie, reactivitate nervoasă şi modificări de temperatură, până la excreţie. Aceste operaţii se realizează cu ajutorul hormonilor, neurotransmiţătorilor, steroizilor etc. Sistemul endocrin este strâns legat şi de factorul emoţional şi cel mental.
Sistemul nervos, de reproducere, respirator, osos |
sus |
SISTEMUL MUSCULAR
STRUCTURI - Muşchii, tendoanele şi ţesutul conjunctiv.
FUNCŢII - Mişcarea, rezistenţa şi sprijinul scheletului osos. Transportă căldura.
SISTEMUL NERVOS
STRUCTURI - Creierul, măduva spinării (sistemul nervos central), sistemul nervos autonom, organele senzoriale (ochi, urechi, nas, nervii olfactivi etc).
FUNCŢII - Sistemul nervos este într-adevăr magistrala informaţională a organismului. El se împarte în două sisteme principale: sistemul nervos autonom (SNA) şi sistemul nervos central (SNC). Sistemul autonom se împarte la rândul său în sistemul simpatic şi sistemul parasimpatic.
SISTEMUL DE REPRODUCERE
STRUCTURI - Testicule, ovare, spermă, ovule, glandele mamare şi prostata. Sistemul reproducător lucrează în tandem cu sistemul endocrin.
FUNCŢII - Reproducere prin concepţie, perpetuarea şi perfecţionarea (de presupus) speciei.
SISTEMUL RESPIRATOR
STRUCTURI - Plămâni, trahee, bronhii, bronhiole şi alveole pulmonare.
FUNCŢII - Ingerarea de către corp a principalei surse de energie -"oxigenul". Oxigenul face posibilă producerea oxigenării în interiorul organismului. Sistemul respirator elimină dioxidul de carbon; ajută la reglarea echilibrului dintre acizi şi baze în organism; şi preia în corp hidrogen, carbon, azot şi altele. Aceste elemente constituie hrana fundamentală a organismului.
SISTEMUL OSOS
STRUCTURI - Toate oasele şi cartilajele care intră în structura corpului fizic. Sunt 206 oase în corpul omenesc: la cap - douăzeci şi nouă de oase; membre superioare - şaizeci şi patru de oase; trunchi - cincizeci şi unu de oase; membre inferioare - şaizeci şi două de oase.
FUNCŢII - Sistemul osos conferă forma şi structura corpului fizic. De asemenea, el face posibilă activitatea locomotoare a membrelor. Oasele corpului omenesc servesc, de multe ori, drept sursă de calciu, deşi nu ar trebui să se întâmple acest lucru.
Structuri şi funcţii
