Inima este un organ de receptie si de pastrare, format din patru camere si prevazut cu un sistem de val care permit sangelui sa fie pompat spre interiorul si spre exteriorul inimii. Pe partea dreapta sunt doua camere, iar pe partea stanga sunt amplasate alte doua.
Cuprins:
Inima - sistemul vascular |
sus  |
Camerele aflate în partea superioară se numesc auricule (sau atrii), iar cele din partea inferioară, mai mari, se numesc ventricule. Sângele curat şi oxigenat, din arterele pulmonare, pătrunde în auriculul stâng, superior, străbate valva mitrală şi pătrunde în ventriculul stâng, inferior, după care revine în organism pentru a-l hrăni şi oxigena. Sângele se întoarce apoi în inimă, după o călătorie în care a străbătut cei câţiva kilometri pe care se întinde sistemul vascular, urcă în auriculul stâng, coboară în ventriculul drept şi iese înspre plămâni pentru a lua din nou oxigen. Glandele suprarenale determină în mod esenţial forţa şi ritmul cu care inima pompează sângele. Se spune că inima este o pompă, însă, în realitate, presiunea este imprimată de plămâni.
SISTEMUL VASCULAR
Deşi arterele, vasele capilare şi venele nu sunt organe şi nici glande, ele asigură legătura cu toate celulele din organism, inclusiv cu cele care formează organele şi glandele. Datoria lor este de a transporta combustibili vitali şi materiale de construcţie până la toate celulele din organism. Sistemul vascular al organismului dumneavoastră este cel care transportă forţa fizică a vieţii, adică sângele. Sângele este utilizat pentru a transporta substanţe nutritive, hormoni, enzime, oxigen, antioxidanţi şi altele. El colaborează cu sistemul limfatic, contribuind astfel la eliminarea reziduurilor celulare şi a celor rezultate din metabolism, şi poate afecta semnificativ temperatura corpului. Sănătatea fiecărei celule depinde de sănătatea şi de rezistenţa sistemului vascular şi de calitatea sângelui care circulă prin el.
Vase sanguine: artere, capilare, vene |
sus |
ARTERE - Arterele transportă sânge curat oxigenat (care este "îmbogăţit" cu substanţe nutritive) de la plămâni, prin arterele pulmonare, până la inimă, de unde merge mai departe prin întregul organism către toate celulele, ţesuturile,
organele şi glandele.
CAPILARE - Capilare sunt vase mici (minuscule) care fac legătura între cele mai mici artere (denumite arteriole) şi capătul celor mai mici vene (denumite venule). Oxigenul şi alte elemente sunt schimbate cu dioxidul de carbon, alte gaze şi reziduuri metabolice. Toate acestea sunt transportate prin intermediul sistemului vascular înapoi la plămâni, rinichi şi colon, pentru a fi eliminate. Pereţii vaselor capilare constau dintr-un singur strat de celule scuamoase (endoteliu).
VENE - Conform afirmaţiilor anterioare, sistemul vascular transportă dioxid de carbon, reziduuri celulare şi alte toxine dinspre celule şi dinspre zonele interstiţiale înapoi în plămâni şi în organele excretoare, pentru a fi evacuate din organism.
Acesta este un ciclu care se produce constant, care funcţionează zi şi noapte, timp de 365 de zile pe an, până la moarte. Un regim alimentar bogat în acizi şi în cantităţi excesive de alimente "aglutinante" (cum este amidonul rafinat), substanţe chimice, metale grele, minerale, ca şi lipsa utilizării calciului (din cauza funcţionării reduse a glandei tiroide), toate acestea afectează negativ acest sistem vital. Pereţii vasculari sunt sensibili la inflamaţii provocate de acizii ingeraţi sau rezultaţi din metabolism. Dacă această inflamaţie nu este detectată la timp de steroizi (din glandele suprarenale), ea poate produce formarea plăcilor de colesterol. Această situaţie conduce la apariţia ocluziilor (blocaje) care, la rândul lor, pot provoca infarct miocardic, accidente vasculare sau cerebrale, moartea ţesuturilor şi moartea sistemului.
Sângele şi clorofila sunt nectarurile lichide ale vieţii; constituie forţa vitală concentrată în substanţe nutritive, materiale de construcţie şi de regenerare şi altele de acest gen. în lipsa lor, viaţa plantelor, a animalelor şi a omului ar ajunge în punctul terminus. Toate fiinţele şi structurile vii din natură au o formă sau alta de "sânge" sau .forţă vitală" care le susţine corpul fizic.
Sângele omenesc este compus din elemente formate şi din plasmă. Elementele formate sunt celulele sau globulele roşii (eritrocite), celulele sau globulele albe (leucocite) şi plachetele sanguine (trombocite). Plasma este formată din 92% apă şi 8% diverse alte substanţe, inclusiv substanţe nutritive, proteine, ioni, gaze, produşi secundari de metabolizare etc. Tabelul de la pagina următoare face o trecere în revistă a elementelor care compun serul sanguin.
Sângele conţine două tipuri elementare de celule: eritrocite şi leucocite.
Eritrocite
Eritrocitele sunt celulele sau globulele roşii. Culoarea lor roşie se datorează conţinutului de hemoglobina. Componenta hem a hemoglobinei (nucleul) are un singur atom de fier, care se leagă de o moleculă de oxigen, dându-i culoarea roşie. Globina (o proteină) se leagă de dioxidul de carbon. Eritrocitele transportă oxigen şi dioxid de carbon. Combinate cu hemoglobina, aceste celule transportă 97% din oxigenul necesar sistemului şi 92% din dioxidul de carbon necesar sistemului. O enzimă numită anhidrază carbonică, aflată în eritrocite, catalizează (transformă) dioxidul de carbon în hidrogen şi în ioni de bicarbonat. Acest proces se produce în scopuri de transport, deoarece dioxidul de carbon diminuează valorile pH-ul din organism, făcându-l mai acid. Plămânii transformă din nou hidrogenul şi ionii de bicarbonat în dioxid de carbon. Dioxidul de carbon poate fi acum eliminat fără riscul producerii de acidoză excesivă în organism.
Leucocite
Leucocitele sunt celulele sau globulele albe. Aceste celule asigură imunitatea şi sunt prezentate detaliat în secţiunea intitulată "Sistemul imunitar", din acest capitol. Există mai multe tipuri de leucocite: neutrofile, limfocite, monocite (macrofage), eozinofile şi mastocite.
Compoziţia serului sanguin
ELEMENTE FORMATE PLASMĂ
Apă 92% Proteine 8% albumine 58% globuiine 38% fibrinogen 4% Alte elemente componente (solubile) substanţe nutritive ioni gaze produşi secundari reziduali hormoni, neurotrans-miţători Eritrocite - globule roşii (între 4 şi 6 milioane), transportă hemoglobina şi tamponează ionii de hidrogen (transformă CO2); neutralizează mono-xidul de carbon Leucocite - globule albe; celulele imunităţii (între 5 000 şi 9 000) Neutrofile 60-80% Limfocite 20-40% Eozinofile 1-4% Monocite 3-8% Plachete sanguine - (între 200 000 şi 500 000)
Eritrocitele (globulele roşii) şi leucocitele (globulele albe) sunt derivate din aşa-numitele celule stern. Sângele uman transportă nenumărate substanţe vitale pentru sănătatea organismului prin celulele sale. De asemenea, fluxul sanguin transportă reziduuri rezultate din metabolism şi activitate celulară, ca şi produşi secundari.
Organismul uman încearcă să menţină permanent echilibrul acid-alcalin. Alcalinitatea este predominantă în lichide şi în ţesuturi, cu excepţia celor ale stomacului. Sângele joacă rolul cel mai important în cadrul acestui proces de menţinere a echilibrului, începând cu descompunerea dioxidului de carbon, până la furnizarea necesarului de electroliţi, steroizi (lipide) etc. Unul dintre cele mai ilustrative exemple din procesul de menţinere a echilibrului este modul în care, în prezenţa anhidrazei carbonice, globulele roşii transformă mai întâi dioxidul de carbon (acid) din celule şi din sistem în ioni de bicarbonat (alcalini), pentru a transforma din nou ionii respectivi în dioxid de carbon, când aceştia ajung în plămâni.
Lichide ale speciilor alcaline
LICHID ACID sau ALCALIN EFECTELE ACIDOZEI
salivă alcalină ulceraţii şi plăgi (herpes)
urină alcalină infecţii ale tractului urinar, cancer renal sau al vezicii urinare
suc gastric acid ulcere (gastrită), cancer la stomac
suc intestinal alcaline ulcere (enterită şi colită), cancer intestinal
sânge alcalin moarte
După cum precizam anterior, omul aparţine speciei frugivorelor, adică o specie care funcţionează optim în condiţii de alcalinitate. Tabelul de mai sus evidenţiază acele părţi ale organismului în care predomină lichidele alcaline, ca şi efectele dăunătoare ale acidozei în aceste zone ale organismului.
Când, în urma dietei, organismul tinde să formeze aciditate mai mare, hormonii ajung la un dezechilibru, alimentele ingerate intră într-un proces de fermentaţie şi de putrefacţie, în loc să fie digerate complet, ceea ce are drept efect formarea de mucozităţi în exces şi apariţia unor inflamaţii. Sângele se intoxică, iar sistemul limfatic se blochează. Mulţi specialişti denumesc această stare boală.
Prin urmare, este important să menţineţi alcalinitatea organismului, să îl feriţi de toxine şi să îl păstraţi curat - atât în interior, cât şi în exterior. Respectarea acestor condiţii asigură sănătatea şi vitalitatea corpului.
Inima - sistemul vascular
