Index » Dieta nutritie » Regimuri si cure alimentare
» Saruri tisulare in biochimie

Saruri tisulare in biochimie

in biochimie, sarurile tisulare sunt elementele anorganice prezente in corpul omenesc. in anul 1665, englezul Robert Hooke a descoperit ceea ce avea sa devina cunoscut sub denumirea de celula". in anii 1838 si 1839, oamenii de stiinta germani Matthias Schieiden si, respectiv, Teodor Schawann au elaborat si prezentat pentru prima oara teoria celulara. in anul 1850, Virchow a facut publica versiunea sa despre teoria biochimica a tratamentului celulelor. Moleschott din Roma si W.H. Schussler din Oldenburg (Germania) s-au concentrat asupra a ceea ce ei au denumit chimie anorganica, sau tratament biochimic al bolii prin interventia directa a sarurilor tisulare.
Sarurile tisulare, cunoscute sub denumirea de saruri celulare, sunt considerate a fi lucratorii si constructorii care edifica organismul, ele fiind prezente mai ales in sange si tesuturi.

Apa si substantele organice constituie materia inerta utilizata de saruri (ioni) pentru construirea si intretinerea celulelor din organism.
Actiunea sarurilor celulare inspira lichidele, celulele si tesuturile sa reactioneze, procand astfel polarizarea sau depolarizarea. Aceste procese chimice conduc la procesele de construire (anabolism) si/sau de demolare (caolism) a celulelor. tele preiau elemente minerale si metale, ca de pilda calciu, sodiu si sulf, direct din pamant, prin radacinile lor. in continuare, prin intermediul fito-fiziologiei (in special prin fotosinteza), ele transforma aceste elemente fundamentale in saruri, astfel incat organismul uman sa le poata absorbi si utiliza.