Index » Dieta nutritie » Regimuri si cure alimentare
» Pledoarie pentru sportul nr. i al spetei umane

Pledoarie pentru sportul nr. i al spetei umane

Aprofundand in continuare si in prezentul modul modalitatea cea mai obisnuita de efectuare a miscarii. -mersul pe jos - vom preciza ca acesta reprezinta nu numai cel mai vechi si cel mai fundamental exercitiu al spetei umane, ci si sportul nr. 1 al tuturor timpurilor. Solicitand un mare numar de muschi in economia organismului, sportul mentionat exercita din acest motiv influente dintre cele mai benefice asupra tuturor structurilor. Merita a sublinia faptul ca organismului omenesc poate fi asemuit, metaforic vorbind, cu un imens tricotaj sui-generis, cu o tesatura biologica in care sute de mii de fibre, se intretaie in toate directiile, in rtutea unor functionalitati si finalitati bine silite. Merita, de asemenea, a mai sublinia faptul ca acest tricotaj in ansamblul sau, asadar aparatul locomotor, reprezinta din punct de vedere functional un tot unitar, motiv, pentru care cea mai nesemnificativa miscare isi face simtita prezenta peste tot. Cand un pianist, de exemplu, executa un banal exerictiu, chiar numai cu mana dreapta, ecourile motorii ale acestei miscari vor fi detectate nu numai la mana stanga, ci chiar in colturile celejnai indepartate ale organismului.

In cei peste 400 de muschi scheletici cati are corpul omenesc, exista peste 1.4 bilioane de fibre musculare si ceea ce merita fi retinut, este ca fiecare din aceste fibre poate realiza tensiuni de cate 100-300 mg. Din acesl motiv, daca toate cele 1,4 bilioane de fibre musculare ale aparatului locomotor ar fi folosite simultan, avand acelasi punct de actiune, si desfasurandu-se in aceeasi directie, ar apare o tensiune de aproximativ 25 de tone (!). Revenind la mersul pe jos. vom preciza ca medicina a fost mult timp connsa de faptul ca acesta nu influenteaza sanatatea decat pe calea ameliorarii circulatie si a respiratiei. Astazi este demonstrai, ca miscarea in general si implicit mersul pe jos in particular, stimuleaza si functionalitatea intenstinului, a rinichilor si a ficatului. Functia purificatoare si anti-tqxica hepatica este apoi edent mai buna la aceia care si-au creat obisnuinta de a umbra mult pe jos. prin faptul ca picioarele reprezinta modalitatile cele mai eficiente de concretizare a miscarii, ele pot fi asemuite fara exagerare ca fiind autentice maturi, pentru faptura umana, debarasand-o pe aceasta, pe calea miscarii, de numerosii subpordusi de meolism, noci prin definitie, pentru buna functionalitate a organismului.

Cunoastem din acest punct de vedere cu lotii, si inca foarte bine, senzatia de ancrasare". de ruginire" pe care o aduce dupa sine repaosul prelungit si sedentarismul: senzatie de care ne eliberam de indata ce facem o plimbare in rimt rapid, o alergare sau o ascensiune montana.
In mod paradoxal piciorele si, implicit mersul pe jos. isi lasa amprentele si asupra actitatii psihice. Cu alte cunte, piciorul si implicit miscarea stimuleaza nu numai circulatia, respiratia ca si numeroase alte functii, ci si creierul, respectiv functionalitatea sa.
Este indiscuil ca de ritmul si de dinamica pasilor beneficiaza nu numai trupul ci si spiritul. Este de asemenea indiscuil, ca ritmul si cadenta propriilor pasi se identifica cu cea mai veche si in acelasi timp cea mai placuta muzica a spetei umane. Acest ritm, aceasta cadenta ancestrala, adanc intiparite in structurile noastre genetice, ca si acelea ale subconstientului, exercita nete efecte derivative, stimultative si catharsice, de care va beneficia in mod preponderent psihicul, stiind cum nu se poate mai bine din acest punct de vedere, ca o preocupare obsesiva ca si un gand confuz, tulbure, se clarifica cel mai adesea in timpul mersului. Tot in timpul mersului se destrama starile de spirit defavorabile ca si acelea tensionale.

Acelasi ritm ancestral al pasilor favorizeaza, dupa cum stim, si confesiunea, contribuind pe aceasta cale la consolidarea relatiilor interpersonale. Nu intamplator, prietenia si dragostea incita prin definitie la plimbare, la mers, si asta tocmai pentru ca pe aceasta cale sunt create premise pentru deschiderea sufletelor.
Nimeni nu poate contesta efectul tranchilizant pe care il exercita asupra noastra sonoritatile pasilor trecatorilor nocturni, sonoritati pe care Ie receptam atunci cand stam in pat si cand ferestrele de la dormitor sunt deschise. Acest efect isi exercita cu prisosinta rigorile si atunci cand ne plimbam pe strazi linistite, pe aleile unui parc si cand, fara sa ne dam seama, suntem fascinati de cadenta propriilor nostri pasi.
S-a dovedit ca mersul pe jos influenteaza in mod benefic pana si creatitatea, ca si eficienta proceselor psihice in general. Este in afara de orice indoiala - iar jurnalele intime ale marilor creatori pe linie de literatura si de arta ne stau marturie, din acest punct de vedere.
ca un gand se clarifica, si o inspiratie se concretizeaza, in cinetica pasilor, asadar in ritmul acestei ancestrale muzici.

Cei care au zitat orasul Weimer, din Germania si, implicit locuinta celui mai reprezentativ cetatean al acestui oras, J.W Goethc, au retinut desigur din explicatiile ghidului, faptul ca acesta isi elabora poeziile in cadenta propriilor pasi, pe care le astemea apoi, asa din mers, intr-un caiet pe care il tinea in mana.
Mersul este insa uneori si o trasatura cat se poate de definitorie a personalitatii noastre somatice si chiar psihice. Cunoscuta noastra cantareata Alia Baianova, are pe unul din tulburatoarele sale discuri un cantec intitulat Pe dragul meu il recunosc dupa mers" si, intr-adevar, nu este nici o exagerare in aceasta afirmatie. Mersul pe jos este muzica muta a trupului, dupa cum foarte bine a precizat liricul si romanticul H. Heine, iar aceasta muzica este perfect cunoscuta acelora care se iubesc. Miscarea, si implicit mersul pe jos. sunt stimulative pentru ca pun in joc o multitudine de mecanisme fundamentale si de senzatii de tot felul (cutanate, articulate, scerale etc), care.

la randul lor, vor stimula sistemul nervos, declansand pe aceasta cale veriile si benefice reactii in lant, si asta pentru ca miscarea nu este doar opera muschilor, ci si a sistemului nervos, cu nenumaratele fibre senzitive si motorii ce il caracterizeaza, ca si cu nenumarati centri de coordonare, medulari, cerebclosi, cerebrali, care tot pe acesta il caracterizeaza. Pe buna dreptate afirma din acest punct de vedere JJ.Rousseau ca.,.In miscare este ceva care influenteaza si inoreaza gandirea". Iata deci ca mersul pe jos, asadar miscarea ritmica a piciorelor. influenteaza in bine actitatile de sus. respectiv creierul. JJ.Rousseau a pastrat cadrului natural al ejii o veneratie aproape mistica, in cursul intregii sale existente, in special in Les reveries du promeneur solitair", vom gasi veriile imnuri aduse plimbarii pe jos. solitudinii si abandonului psihic. Daca acest mare spirit ar fi trait si ar fi creat in zilele noastre.el ar fi fost pur si simplu beatificat daca nu chiar zeificat. Sunt conns ca in curand el va fi redescoperit, iar cartile lui, nascandu-se a doua oara, se vor bucura de o voga exceptionala. Mai mult chiar, sunt conns ca ideile sale referitoare la conditia umana si la natura, vor fi interpretate si valorificate in contextul etii moderne, a cilizatiei noastre ultratehnicizate, care, deocamdata,'se pare ca ne duce in deriva, spre locuri necunoscute.

Si. nu trebuie sa ne complacem in aceasta aventura, cu atat mai mult, cu cat orice drum in necunoscut comporta riscuri. Constient de urmarile nefaste ale sedentarismului, omul modem tinde, din ce in ce mai pregnant, spre recucerirea miscarii, spre introducerea ei in modul curent de existenta. Pledoaria ardenta pentru sport, pentru turism ca si pentru mersul pe jos, practicate pe toate meridianele lumii, reprezinta dovada peremptorie ca omul tinde sa excluda sedentarismul din cadrul obisnuit al existentei sale.
Sintetizand, in final, asa cum am procedat de altfel la fiecare modul, aspectele practice ce decurg din aspectele teoretice prezentate, acelea ce ren mersului pe jos ar fi, in linii mari, cam urmatoarele:
a-  Miscarea in general, si mersul pe jos in particular, exercita nete efecte stimulative si tonifiante asupra intregului organism creand, in acelasi timp. premise favorabile reactiilor adaptive. a-  Functia purificatoare si antitoxica hepatica este edent mai burta la aceia care si-au creat obisnuinta de a se misca, umbland pe jos. Prin faptul ca picioarele reprezinta modalitatile cele mai eficiente de concretizare a miscarii, ele pot fi asemanate fara exagerare ca fiind maturi sui-generis pentru faptura umana, debarasand-o pe aceasta, pe calea miscarii, de numerosii subprodusi de meolism, noci prin definitie, si aceasta pentru ca e vorba de deseuri biologice.

Cunoastem din acest punct de vedere cu totii, si inca foarte bine senzatia de ancrasare" si de ruginire"". pe care o aduce dupa sine repaosul prelungit si sedentarismul, senzatii de care ne eliberam de indata ce facem o plimbare pe jos in ritm rapid, o alergare, sau o scurta ascensiune.
a-  Miscarea, si implicit mersul pe jos, stimuleaza pana si functionalitatea intestinului, a rinichilor si, dupa cum am vazut mai sus si a ficatului.
a-  Pare incredibil, dar de ritmul si de dinamica pasilor, asadar de miscarea pe care o incumba mersul pe jos. beneficiaza nu numai trupul ci si spiritul. Este indiscuil din acest punct de vedere ca ritmul si cadenta propriilor pasi se identifica cu cea mai veche si, in acelasi timp, cea mai placuta muzica a spetei umane. Acest ritm. aceasta cadenta ancestrala, adanc intiparita in structurile noastre genetice, ca si in acelea imateriale ale inconstientului, exercita nete efecte derivative, stimulative, si catharsice. de care va beneficia in mod preponderent psihicul. Stim, cum nu se poate mai bine. din acest punct de vedere, ca o preocupare obsesiva, ca si un gand confuz, tulbure, cum am mai precizat, se clarifica cel mai adesea in timpul mersului. Tot in timpul mersului pe jos se destrama starile de spirit defavorabile, ca si acelea tensionale.

Iata ratiunea pentru care atunci cand ne simtim coplesiti de aceste stari, este bine sa ne ducem intr-un parc oarecare, sau pe niste strazi linistite, si, in special in fapt de seara, unde sa ne plimbam indelung, miscandu-ne pe calea ritmica a mersului pe jos.
a-  Acelasi ritm ancestral al pasilor favorizeaza confesiunea, dupa cum au observat psihologii, contribuind pe aceasta cale la consolidarea relatiilor inter-personale. Nu intamplator, prietenia si dragostea incita prin definijie la plimbare, la mers, si asta tocmai ca pe aceasta cale, sunt create premise pentru deschiderea sufletului. Asadar, cand suntem in a tari situatii, este bine sa preferam ca pe calea unei plimbari, efectuata intr-un parc cu cea sau cel in cauza, sa obtinem apropierea sufleteasca pe care ne-o dorim, in locul caii neutrale a conversatiilor telefonice sau de alt gen.
a-  Nimeni nu poate contesta apoi efectul tranchilizant pe care il exercita asupra noastra sonoritatile si ritmul pasilor trecatorilor nocturni, realitati pe care le receptam atunci cand suntem in pat, si cand ferestrele de la dormitor sunt deschise.
a-  S-a dovedit apoi ca mersul pe jos influenteaza in mod benefic pana si creatitatea, ca si eficienta proceselor psihice in general.

Miscarea, si implicit mersul pe jos, sunt stimulative pentru ca pun in joc o multitudine de mecanisme si de senzatii de tot felul (cutanate, articulare, scerale etc.), care, la randul lor, vor stimula sistemul nervos, declansand pe aceasta cale veriile si benefice reactii in lant, si aceasta pentru ca miscarea nu este doar opera muschilor, ci si a sistemului nervos. - Miscarea in general si mersul pe jos in particular sunt, in sfarsit, pregnant implicate in conservarea si potentarea memoriei, ele influentand deci si longetatea acestei facultati fundamentale a psihicului uman. Un cercetator din cadrul Universitatii Stanford din SUA, si anume Ralph Paffenbarger, a ilustrat aceasta observatie demonstrand pe de o parte ca miscarea in general, ca si mersul pe jos, intern in prelungirea longetatii in general si, pe de alta. ca tot acesti factori intern in mod direct si in prelungirea longetatii memoriei. Sus-numitul a ajuns la aceasta concluzie, in urma unui studiu efectuat o lunga perioada de timp, si anume aproape doua decenii, zand un lot de exact 16936 subiecti, recrutati dintre fostii ele ai celebrei universitati Harvard, tot din SUA.

Dupa cum sustine sus-nurnitul si colectivul de cercetatori pe care 1-a condus, exercitiile fizice moderate si practicate cu regularitate, dupa varsta de 50 de ani, reprezinta cheia, sau cel putin una din cheile longetatii in general, si a aceleia a memoriei in particular. Asadar, insusiti-va aceasta recomandare, stiut fiind ca omul are nu numai varsta arterelor sale, ci si a memoriei de care-dispune.
Si, in sfarsit, o ultima recomandare in legatura cu preocuparea de a ne consolida acest al doilea stalp al cladirii umane reprezentat de actitatile fizice, asadar de miscare: pentru ca miscarea si mersul pe jos ne integreaza organic in universul complex de miscari al Naturii i, si pentru ca tot miscarea este prima si, in plus, cea mai frumoasa si cea mai sugestiva dintre toate calitatile aceleiasi Naturi i, este bine sa ne insusim aceasta idee in chip de concept filozofic de ata.