Epuizarea inerenta este un cod genetic al celulei (memoria celulei), care sileste starea initiala in care se afla tesutul si modul in care va raspunde la impulsurile de ata. Corpul fizic al omului poarta amprenta genetica a propriului arbore genealogic, iar rezistenta sau slabiciunea celulelor este transmisa prin istoricul genetic. Acest lucru este valabil si se aplica organismului in integralitatea sa. Initial, Dumnezeu a creat celulele, insa memoria care contine informatii despre cat de bine functioneaza o celula este ceea ce constituie genetica. Pe masura ce ne maturizam, noi fie contribuim la degradarea si mai mare a slabiciunilor inerente, fie le depasim, fortificandu-ne organismul, prin stilul de ata abordat. Este extrem de important sa intelegem acest fenomen, deoarece, in prezent, generatiile den tot mai debile in loc sa dena mai rezistente.
Cuprins:
Prima cauză majoră: epuizare inerentă (genetică) |
sus  |
Astăzi, mai mult decât oricând în trecut, oamenii preiau în organism, prin consum alimentar sau pe cale injectabilă, cantităţi enorme de toxine. In prezent, asistăm la declanşarea cancerului (care este o formă de degenerescentă sau de intoxicare cronică) începând cu vârsta adolescenţei, afecţiunilor cronice şi degenerescente la nou-născuţi şi la apariţia unor malformaţii la naştere nemaiîntâlnite până acum. Dacă organele şi glandele sunt sub-active ca efect al informaţiei genetice, a proceselor inflamatorii sau a intoxicării, de aici pot rezulta o suită de dezechilibre şi apar condiţiile de instalare a bolilor.
Conceptul pe baza căruia funcţionează genetica este foarte uşor de înţeles. Corpurile noastre fizice sunt moştenite de la ambii părinţi, de aceea copiii vor prelua o mare parte din trăsăturile fizice, mentale şi afective atât de la mamă, cât şi de la tată. De asemenea, noi mai preluăm câte ceva de la bunici, deoarece caracteristicile lor, cuprinse în codul lor genetic, au fost transmise pe cale ereditară părinţilor noştri. Genetica susţine că noi purtăm în corpul fizic şi în psihic moştenirea genetică transmisă de ultimele patru generaţii de strămoşi. Cu toate acestea, în cursul experienţei de practician, am putut constata că tiparele genetice sunt transmise în mod cert la mai mult de patru generaţii de urmaşi. Practic fiecare celulă a organismului este o celulă genetică - adică este ca o fotocopie a celulei parentale.
Celulele devin mai rezistente sau mai debile în funcţie de codul genetic impus de aceste caracteristici, dar şi ca urmare a propriului stil de viaţă, cu alte cuvinte prin intermediul a ceea ce un individ mancă, bea, inhalează sau ceea ce este absorbit în organism prin piele, dar şi prin ceea ce gândeşte şi simte (emoţii).
Celulele trăiesc şi funcţionează pe baza amintirilor şi a experienţelor personale, tot aşa cum facem şi noi. Anumite experienţe ne secătuiesc de puteri, lăsându-ne vulnerabili în faţa vieţii, iar acelaşi lucru se întâmplă şi cu celulele. Acizii şi toxinele din organism pot epuiza sau leza celulele. Memoria genetică amplifică starea generală de sănătate a celulei sau o poate zdruncina. Impactul tuturor acestor factori contribuie la rezistenţa sau slăbiciunea celulelor, organelor şi glandelor, determinând îndeplinirea corectă sau incorectă a funcţiilor necesare pentru care au fost concepute de la bun început. Spre exemplu, dacă aţi moştenit o insuficienţă tiroidiană, o debilitate a suprarenalelor sau a ficatului, misiunea pe care trebuie să o îndeplinească aceste ţesuturi va fi compromisă, iar capacitatea lor de a produce enzime digestive, steroizi, sau orice alte elemente, va fi serios diminuată.
Iar la acest nivel trebuie căutată cauza care va produce tulburări funcţionale la nivelul întregului organism. Efectul va fi instalarea unui tip sau a altuia de boală. Dacă doriţi să ştiţi mai mult pe această temă, consultaţi secţiunea "Despre starea de a fi conştient şi boală", care va fi tratată în continuare.
Ca societate, noi avem obligaţia să începem repararea deficienţelor şi reconstrucţia celulelor din organism, dacă vrem ca generaţiile viitoare să supravieţuiască. Nu uitaţi, natura nu perpetuează niciodată exemplarele slabe. Cei slabi sunt întotdeauna devoraţi, fiindcă în acest fel natura va reuşi să menţină sănătoase toate celelalte specii existente, iar această lege este valabilă şi în cazul fiecărei celule din organism.
Vă propun să studiem în continuare celelalte două cauze principale care duc la apariţia bolilor şi motivele pentru care ţesuturile nu reuşesc să îşi îndeplinească funcţiile: Toxicitatea şi hiperaciditatea (acidoza). Ambele ceează obstrucţii în corpul dumneavoastră!
Cea de-a doua cauză majoră: toxicitatea |
sus |
Toxicitatea (adică otrăvirea) este un termen cu spectru larg de acoperire şi se referă la numeroase aspecte, de la acumularea de mucozităţi cauzată de consumul de produse lactate, substanţe iritante şi zaharuri complexe, până la depunerile de substanţe chimice artificiale, metale toxice şi minerale. Toxicitatea (care este de natură în special acidă, acumulându-se sub această formă în organism) provine din alimente, atmosferă, produse pentru igiena personală, produse pentru igiena locuinţei, materiale de construcţie... iar lista ar putea continua la nesfârşit. în zilele noastre, majoritatea alimentelor pe care le consumă şi lichidelor pe care le beau oamenii sunt acide, determină acumulări de mucozităţi, privează organismul de energie şi conţin toxine proteinice. Amidonul rafinat pe care îl consumăm sub diverse forme acţionează asemenea unui adeziv asupra ţesuturilor, provocând formarea unei plăci, conform prezentării anterioare. Această acumulare de toxine, fiind de natură acidă, poate provoca inflamaţii şi congestionări ale ţesutului, într-o asemenea măsură încât va produce moartea ţesutului respectiv.
Toxinele şi mucozităţile se fixează şi formează depuneri la nivelul tuturor ţesuturilor organice, cu precădere la nivelul sinusurilor, gâtului, tiroidei, plămânilor, muşchilor, ficatului, rinichilor şi pielii.
Acesta este motivul pentru care sunt afectate în special aceste zone atunci când organismul manifestă simptome de răceală sau de gripă. Fiindcă organismul încearcă să se cureţe de toate aceste toxine, sau de o cantitate cât mai mare, prin intermediul unui proces natural care se numeşte .boală". Numeroase .boli" nu reprezintă altceva decât eforturile pe care le depune organismul de a elimina toxinele şi/sau celulele muribunde sau moarte.
Conform afirmaţiilor anterioare, toxicitatea se formează la nivel intracelular sau interstiţial (în jurul celulelor) în sistemul vascular, în organe şi în glande, în intestine şi în cavităţile din organism. Combinând starea de intoxicare cu o dietă intens acidă, veţi avea parte de inflamaţii, ulceraţii, tumori, iar, în cele din urmă, de moarte celulară (degenerare). Acumulările de toxine şi de mucozităţi vor genera obstrucţii, blocând circulaţia sanguină şi limfatică către şi dinspre celule. Iar această stare va reduce semnificativ capacitatea celulei de a funcţiona corect şi de a se menţine sănătoasă.
Răcelile, gripa, afecţiunile limfatice, tulburările gastrointestinale, infecţiile, pentru a enumera doar câteva dintre numeroasele probleme care pot apărea, sunt tot atâtea simptome ale acumulării de toxine în organism. Sistemul imunitar al organismului şi/sau paraziţii vor interveni pe cale naturală asupra acestei toxicităţi. Din păcate, reacţia naturală a sistemului imunitar faţă de această acumulare toxică şi, fireşte, împotriva paraziţilor care se hrănesc de pe urma toxinelor, este adeseori interpretată în mod eronat drept tulburări de imunitate. Activitatea paraziţilor şi răspunsul imun intervin întotdeauna dintr-o anumită cauză, adică sunt efecte secundare ale simptomului.
Cea de-a treia cauză majoră: hiperaciditatea - acidoza |
sus |
Organismul îndeplineşte funcţiile de digestie, asimilare, utilizare, reproducere şi eliminare în prezenţa unor lichide. Printre aceste lichide se numără sucurile digestive, sângele, lichide extracelulare şi intracelulare, lichide limfatice şi urina. Pentru a înţelege corect şi complet efectele pe care le produc alimentele şi toxinele asupra organismului, este necesar să înţelegem mai întâi ce sunt principiile antagonice sau contrariile.
Creaţia este posibilă datorită interacţiunii dinamice a contrariilor, în lipsa cărora toate lucrurile ar fi identice. (Desigur, deoarece Dumnezeu este Unul, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât diferenţa dintre contrarii se va dilua.) Interacţiunea dintre contrarii creează mişcarea, acţiunea, activitatea, dimensiunile, culorile şi temperaturile diferite. Oricât de complexă este chimia, ea se întemeiază pe doi piloni principali sau două contrarii: cald şi rece, sau yin şi yang, numele celor două principii dinamice opuse din filosofia şi din medicina chineză. Cald mai este denumit acid, iar rece, alcalin. Acizii iniţiază schimbarea, iar alcalii, echilibrul. De fapt, aceasta este temelia oricărei forme de materie.
Elementele din care este compusă materia sunt fie de natură acidă, fie de natură alcalină. Printre elementele care provoacă aciditate se numără azotul, fosforul şi sulful. Oxigenul, calciul, magneziul, sodiul şi potasiul sunt elemente alcaline. Majoritatea elementelor alcaline sunt cunoscute sub denumirea de electroliţi, datorită capacităţii lor de a purta şi de a descărca sarcini electrice. în cazul elementelor alcaline, oxigenul şi carbonul sunt predominante prin comparaţie cu hidrogenul, iar în cazul acizilor, predomină azotul şi hidrogenul.
Pentru a menţine starea de sănătate şi vitalitatea organismului, toate lichidele din organism ar trebui să fie alcaline, cu excepţia sucurilor gastrice, a acidului clorhidric şi a pepsinei, care sunt acide şi au un rol esenţial în scindarea iniţială a proteinelor. Nivelul acidităţii sau alcalinităţii organismului este clasificat în funqie de ceea ce se numeşte factor pH. pH are semnificaţia de "potenţial de hidrogen". Scala de măsurare a factorului pH este de la 0 la 14, unde 0 indică cel mai ridicat nivel de aciditate, 7 indică echilibrul natural, iar 14 este indiciul celui mai ridicat nivel de alcalinitate. Deoarece numerele de pe această scară reprezintă logaritmi, fiecare număr este de 10 ori mai mare decât următorul.
Acest fapt poate fi extrem de important dacă veţi înţelege că nivelul pH-ului sanguin trebuie să fie de 7,4, adică uşor alcalin. Dacă nivelul atomilor de hidrogen din sânge scade pH-ul la 6,95 (prin creşterea numărului atomilor de hidrogen), atunci poate surveni coma sau moartea. Şi opusul este valabil. Convulsiile şi spasmele se pot instala dacă pH-ul devine prea alcalin (adică dacă scade numărul atomilor de hidrogen), deşi situaţia este extrem de rar întâlnită. Este important de menţionat faptul că, în majoritatea cazurilor, convulsiile şi spasmele sunt provocate de carenţele de utilizare a mineralelor.
Practic toate alimentele pe care le consumă oamenii pot fi împărţite în cele două categorii amintite anterior: alimentele care pot produce fie aciditate, fie alcalinitate. Rezultatul depinde de .cenuşa" care rămâne în urma digestiei şi în funcţie de elementul mineral anorganic dominant din alimentele respective, care vor afecta nivelul pH din lichide organice. Alimentele acide vor lăsa în organism mai mulţi compuşi de fosfor, fier şi sulf, care vor expulza mineralele alcaline de genul calciului, magneziului, sodiului şi potasiului. Acizii cristalizează, iritând astfel şi inflamând ţesuturile.
Aceste cristale se depun oriunde în organism producând inflamaţii, iritaţii şi stimulare sau agitaţie funcţională. Spre exemplu, acidul uric este un produs derivat prin metabolizarea şi/sau dezvoltarea mico-zelor în organism. Acumularea de acid uric va provoca guta şi alte stări inflamatoare în întregul organism.
Pe parcursul digestiei hranei se formează numeroşi alţi acizi. Printre aceştia se numără acidul sulfuric, acidul fosforic, acidul butiric, acidul lactic, acidul acetic şi acidul piroracemic. Dacă aceşti acizi nu sunt convertiţi în electroliţi prin intervenţia sărurilor, ţesuturile vor fi afectate. Cu cât creşte aciditatea din organism, cu atât va face mai multe ravagii.
în zilele noastre, bărbaţii şi femeile consumă hrană care produce în special aciditate, şi anume carne şi produse din carne, cereale, produse lactate pasteurizate, ouă şi tomate gătite. Cum aciditatea este asociată cu căldura, aceşti acizi şi compuşii lor vor produce inflamaţii ale ţesuturilor. Inflamaţiile provoacă slăbiciune la nivel celular şi incapacitatea celulelor de a transporta substanţele nutritive şi de a le transfera prin pereţii membranelor prin intermediul respiraţiei celulare, ceea ce va conduce în final la degradarea ireversibilă a celulei.
Conform afirmaţiilor anterioare, singura cameră acidă de care dispune homo sapiens este stomacul, adică locul în care este iniţiat procesul de digestie a proteinelor. Remarcă: Imediat după ce conţinutul stomacului este transferat în intestinul subţire, începe secretarea bilei şi a bicarbonatului de sodiu, cu rolul de a alcaliniza acest amestec denumit chim. Celelalte faze ale procesului digestiv sunt de natură alcalină.
Acumularea de acizi şi de proteine toxice străine la nivel tisular este cauza declanşării răspunsului imun, denumit inflamaţie- Din acest moment, inflamaţia este diagnosticată ca un tip de "ită", adică gastrită, colită, cistită, nefrită, bursită şi artrită. De fapt, afecţiunile citate mai sus nu sunt boli, ci reacţii inflamatorii, ca răspuns la acidoză. Din acest motiv, abordarea terapeutică a acestor tulburări cu o medicaţie care va spori şi mai mult aciditatea sau cu steroizi este de-a dreptul absurdă, conducând la degenerarea accentuată a ţesutului. Mult mai logic este să încercăm alcalinizarea şi detoxificarea ţesutului, cu alte cuvinte, eliminarea acizilor şi a proteinelor străine care au provocat tulburarea de la bun început. CNN a prezentat recent un raport conform căruia cercetători de la diverse universităţi au demonstrat că tiparul genetic al celulelor (ADN şi cromozomi) poate fi şi este modificat de acidoză, al cărei efect direct este epuizarea celulei, provocând numeroase transformări ale structurii ADN şi cromozomilor.
Despre starea de a fi conştient şl boală |
sus |
Celulele reacţionează la stările de a fi conştient aşa cum o facem şi noi. Cu alte cuvinte, dacă o persoană furioasă se îndreaptă spre tine, probabil îţi va transmite starea sa de furie; dacă vă petreceţi timpul în preajma unor persoane bolnave, s-ar putea să vă îmbolnăviţi. Totul este energie şi tot ce ne înconjoară emite energie.
Nivelurile de energie sunt nelimitate. Dintr-o perspectivă spirituală, mânia este un nivel de energie inferior, în timp ce iubirea se află la un nivel superior. în cercurile spirituale, energia este denumită .stare de a fi conştient" sau "conştientizare". Dumnezeu, sau .conştiinţa absolută", este comparat cu o oglindă uriaşă, în timp ce creaţia sa este înţeleasă în sensul că această oglindă este împărţită într-un număr infinit de elemente componente sau stări diferite de a fi conştient sau conştientizare. Aşa cum înţeleg eu lucrurile, o formă de viaţă, indiferent care ar fi ea, este o frântură din această oglindă, care exprimă într-o formă personală propria stare de conştiinţă sau putere de conştientizare. O dată cu naşterea creaţiei, accedem la viaţă inconştienţi sau în lipsa conştiinţei de sine, căpătând treptat conştientizare tot mai mare, ca reacţie directă la viaţa din jurul nostru.
Asemenea unui computer care este programat prin instalarea succesivă de programe, adică pe măsură ce este programat prin introducerea de tot mai multe date în memoria sa, având astfel capacitatea de a fi mai performant şi de a îndeplini mai multe funcţii, fiecare fragment individual al acestei "oglinzi a creaţiei" îşi va dezvolta capacitatea de exprimare pe măsură ce devine tot mai conştient de adevărata sa natură. Iar cum noi, oamenii, suntem părţi din acea oglindă, ne vom comporta asemenea unui calculator, cu alte cuvinte, cu cât vom acumula mai multă experienţă, cu atât vom conştientiza mai mult sau dobândi un nivel superior de conştiinţă.
Deşi fenomenul este greu de exprimat în cuvinte, dacă priviţi atent în interiorul dumneavoastră şi contemplaţi natura, veţi constata că toate lucrurile sunt practic reflectări ale unei esenţe unice. Cu alte cuvinte, fiecare lucru este, în felul său, o reflexie a lui Dumnezeu, şi toate reflectă lucrurile pe care Ie-a creat Dumnezeu. Şi celulele respectă această lege. Celulele dispun de conştiinţă. Ele se supun legii cauzei şi efectului, tot aşa cum o facem şi noi.
Ceea ce introduci în organism este ceea ce vei scoate din organism. ADN-ul şi cromozomii din celule posedă tipare de memorie care depăşesc tiparele genetice simple. Ele poartă urmele "experienţelor" cotidiene prin care trec celulele, într-o manieră foarte asemănătoare celei în care şi memoria umană înregistrează experienţele zilnice.
Viruşii sunt proteine care afectează conştiinţa sau viaţa unei celule. Ei slăbesc celula, pregătind terenul pentru răspunsul imun şi declanşându-l. După cum afirmam anterior, natura nu perpetuează niciodată specimene neputincioase, ci îi elimină pe cei slabi. Numeroase proteine (asemenea viruşilor şi altora) au valoare de stimuli ce declanşează mecanismul care îi permite organismului să elimine slăbiciunea, astfel încât celulele slăbite să poată fi înlocuite cu celule rezistente.
Pentru celule, problema este că materialele de construcţie şi combustibilii obişnuiţi - alimentele pe care le consumă majoritatea oamenilor - nu mai pot susţine un nivel deosebit de conştiinţă sau conştientizare. Majoritatea alimentelor pe care le consumăm în prezent dispune de un nivel inferior de energie şi vibraţii, sau conştiinţă, ceea ce diminuează energia care ajunge la celule, prin urmare şi energia întregului organism, ducând astfel la boală şi moarte.
Acest stil de viaţă sărac în energie, diminuează puterea de conştientizare a oamenilor în general, motiv care explică de ce pe lume există mai multă ură, răutate, bârfă şi minciună decât iubire.
Trebuie amintit în acest punct şi rolul pe care îl joacă paraziţii în procesele maladive. {Vezi modulul 5.2, intitulat "Sunt paraziţii buni sau răi?") Chiar dacă paraziţii sunt cea de-a doua cauză de declanşare a unei boli, ei sunt factori importanţi care contribuie la conştiinţa şi vibraţia energetică a celulei, afectând astfel memoria ADN. Prostia omenească de a introduce prin "vaccinare" agenţi patogeni (paraziţi) vii sau chiar şi morţi într-un organism intoxicat a condus treptat la degradarea genetică dezastruoasă a celulelor, care s-au slăbit şi au devenit mutante. (Pentru o dezbatere mai amplă pe tema vaccinurilor, vezi capitolul 4, "Obiceiuri nocive".) Numeroase "boli" sunt induse sau declanşate de vaccinuri, inclusiv ADD (maladia deficitului de atenţie), SIDA, dar mai ales, cancerul. Noi am permis ştiinţei să ne facă rău, să ne mutileze sau să ne ucidă, lăsându-ne condiţionaţi de o propagandă mincinoasă care ne indică pe noi ca principali vinovaţi, şi nu ştiinţa. Oamenii de ştiinţă joacă ruleta rusească cu vieţile oamenilor, în numele "progresului" şi sub masca înşelătoare a grijii faţă de om. Trebuie să depăşim acest ev întunecat al medicinei şi chimiei, în care s-au produs atâtea dezastre şi distrugerea unor specii întregi.
Soluţia este simplă |
sus |
Este momentul să ne trezim şi să revenim la simplitate şi la căile pe care ni le oferă Dumnezeu şi natura. Natura ne pune la dispoziţie toate plantele şi hrana de care avem nevoie pentru a ne purifica, regenera şi revitaliza corpul fizic şi corpul spiritual.
Sănătatea este un lucru foarte simplu: mănâncă în conformitate cu scopul speciei din care faci parte; mănâncă hrană proaspătă, pârguită, în stare crudă şi neprocesată, aşa cum fac şi animalele; odihneşte-te şi stai cât mai mult la soare; curăţă organismul de toxine inclusiv de chimicale, metale grele, antibiotice, cantităţi excesive de hormoni, mucus inutil, paraziţi ucigaşi, pesticide şi altele de acest gen. în principiu, organismul trebuie alcalinizat prin intermediul dietei. Dintre toate speciile vii, noi, oamenii, am ajuns pe o treaptă superioară de dezvoltare neurologică, iar fructele au cea mai mare încărcătură de electricitate şi alcalinitate dintre toate tipurile de hrană de pe această planetă. Am asistat la cazuri de recuperare şi regenerare a sistemului nervos uman cu ajutorul fructelor, nu al legumelor, care nu au această capacitate.
Folosiţi plantele medicinale pentru a reconstitui ţesuturile distruse şi a restabili şi stimula buna funcţionare a acestora. Includeţi în dietă sucuri proaspete din fructe şi legume ca suplimente nutritive "de forţă".
Suplimentaţi dieta cu un complex de super-hrană sau combinaţi-l cu dieta obişnuită pentru a susţine aportul nutritiv în cazul alimentelor deficitare. După cum sugerează şi denumirea sa, un complex de hrană superioară este acel complex care conţine câteva dintre alimentele cele mai hrănitoare şi încărcate de energie pe care ni le furnizează natura, cum ar fi lăptişorul de matcă, pulberea de grâu şi pulberea de lucerna în capsule, pilule sau, pur şi simplu, sub formă de pudră.
Dacă veţi face toate aceste lucruri, veţi constata cum corpul trece rapid la acţiune. Organismul se va curăţa şi se va regenera, indiferent de maladia de care suferă. Ca specialist în probleme de sănătate, nu am văzut niciodată vreo boală care să nu răspundă la acest program. Fiecare persoană cu care am lucrat a făcut progrese remarcabile, iar în majoritatea cazurilor, starea maladivă a fost complet eliminată.
Nu vă fie teamă să încercaţi. Nu contează cât de avansat este stadiul bolii, nici dacă sunteţi imobilizaţi la pat. Am asistat la recuperarea totală a unor traumatisme de coloană vertebrală, după ce bolnavul fusese aproape complet imobilizat timp de câţiva ani.
Am asistat la realinierea poziţiei corpului şi remodelarea lui prin dispariţia unor deformaţii. Dacă respectaţi legile naturii, veţi descoperi că puterea lui Dumnezeu şi a naturii este nelimitată.
Nu uitaţi, orice lucru se petrece dintr-o cauză, inclusiv sănătatea şi boala. Totul se reduce la legea cauzei şi efectului: deciziile pe care le luăm şi acţiunile pe care le întreprindem creează condiţiile de apariţie a cauzei, iar, în cele din urmă, vom suporta consecinţele prin efectele pe care le produce această cauză asupra noastră. Nu vă lăsaţi atraşi în capcana fără de sfârşit a noţiunilor "terapeutice". Străduiţi-vă neîncetat să înţelegeţi din ce cauză se produc anumite lucruri. Puneţi-vă permanent întrebarea ce efecte secundare vor avea faptele dumneavoastră, sau ceea ce mâncaţi, beţi, inhalaţi, simţiţi sau gândiţi. Toate aceste acţiuni se transformă în experienţe personale - de natură fizică, afectivă, mentală şi spirituală.
"Boala" este doar un cuvânt utilizat de comunitatea medicală şi asociată cu o serie de simptome pe care le manifestă corpul fizic. Când un medic de medicină alopată se referă la o anumită boală, el nu înţelege natura autentică a corpului şi nici reacţia acestuia la informaţia genetică, nivelul de toxicitate şi aciditate.
Medicii nu înţeleg fenomenele chimice şi fizice care se produc în natură, nici nevoia fiinţei umane de a exista şi a se hrăni în armonie cu natura.
Uitaţi de boală! Purificaţi şi fortificaţi organismul (celulele) şi nu vor mai exista probleme pe care să nu le puteţi depăşi (prin cură). Viaţa conţine viaţă, iar moartea conţine moarte. Cei puternici şi rezistenţi supravieţuiesc, iar cei slabi şi neputincioşi pier. Acest adevăr este valabil mai ales la nivel celular. Fortificaţi din nou organismul (şi celulele care îl ajută să funcţioneze) şi veţi trece prin experienţa vitalităţii şi a sănătăţii robuste, o viaţă din care boala a dispărut.
Aproape orice tulburare a activităţii la nivel tisular debutează din cauza acidozei şi a toxicităţii. Din momentul în care ţesutul nu mai funcţionează corect, sau se congestionează, se manifestă şi primele simptome de boală, atât la nivel local, cât şi prin act reflex. Prin "act reflex" se înţelege că de multe ori simţim durere într-o anumită regiune, deşi problema sau slăbiciunea îşi are originea în altă parte a corpului. Un exemplu în acest sens îl constituie situaţia în care, deşi colecistul este inflamat, puteţi resimţi dureri sau slăbiciune în genunchiul drept. Şi nu veţi reuşi niciodată să faceţi legătura între cauză şi simptome din cauza distanţei dintre cele două.
Aplicăm în mod curent şi eronat simptomelor prin care se manifestă aci-doza sau toxicitatea denumirea de ,boală" şi încercăm să tratăm aceste simptome cu medicamente supresoare. Nu numai că este o prostie să procedăm astfel, ci şi periculos, fiindcă vom sfârşi prin a provoca epuizarea ţesutului şi degradarea sa ireversibilă. Nu trebuie niciodată să trataţi simptomele, ci să rezolvaţi cauza. Tratând numai simptomele, nu veţi vindeca niciodată ceea ce a declanşat simptomele respective.
Asta înseamnă că ceea ce a provocat simptomele bolii, vă va obliga să plătiţi, uneori punând capăt vieţii.
Tratamentul nu vindecă niciodată. Şi nici nu trebuie să trataţi boala - ci să vă regeneraţi organismul. Este singura noastră şansă de supravieţuire. Trebuie să eliminaţi inflamaţiile fixate la nivelul întregului organism, apelând la detoxificare. Dezintoxicaţi organismul de toate chimicalele, de mucusul inutil, de metalele grele care sunt nocive, de paraziţii şi de acizii inutili. Un organism curat şi alcalin este un organism puternic şi sănătos.
Când veţi înţelege adevărul care se ascunde în spatele acestei afirmaţii, veţi constata că nu este vorba de nimic misterios. Boala este un proces natural, adică efectul unei experienţe prin care trece organismul când celulele sale încep să se degradeze din cauza toxicităţii prezente sub forma excesului de mucozităti, a vaccinurilor, metalelor, chimicalelor şi a altor factori poluanţi, şi din cauza aci-dozei, care nu este altceva decât inflamaţie. Purificarea organismului şi fortificarea celulelor sunt singurele c<1i prin care se produce vindecarea autentică.
Prima cauză majoră: epuizare inerentă (genetică)
