Index » Dieta nutritie » Regimuri si cure alimentare
» Obezitatea si psihicul uman

Obezitatea si psihicul uman

Cand medicina s-a conns ca procesul complex al nutritiei umane ca si corolarul sau concretizat in silueta, nu jine numai si numai de ce si cat mancam, respectiv de aspectul calitativ si cantitativ al mesei, a facut un considerabil salt inainte, salt ce se aseamana cu cursa aeriana pe care a face schiorul cand acestuia ii apare in mod inopinat o mola semnificativa in faja. si pe care o ia pieptis in loc s-o ocoleasca, fapt ce se va solda cu un castig pretios de timp, dar si cu proiectarea sa, pe aceasta cale, intr-un decor nou. carc-l face pe moment sa creada ca s-a desprins de partia normala de coborare, aflandu-se pe una noua, cu totul inedita.
Cand medicina a efectuat. intr-adevar, acest salt. legand digestia nu numai de factorii mecanici si chimici cunoscuti ai acestui proces, ci si de cei psihici, a aparut deodata un nou fel de a gandi si implicit, de a actiona in special, pe linie de obezitate.
Exista, incontesil, o anume psihologie a alimentatiei ca si a ingrasarii, tinand pe de o parte fie de indid, fie de mediul in care acesta evolueaza. La vechii eleni, notiunea de diaita, de la care prone cuvantul dieta, exterioriza modul de ata al unui indid, cu componentele sale tinand de laturile fizice ale existentei, ca si de cele psihice, de cele zand persoana in sine, ca si colectitatea sociala.

Atotstiutorul Will, cum ii spuneau insularii marelui Shakespeare, a observat cu mare precizie anumite corelatii dintre obezitate si anume caracteristici psihice. Buna dispozitie, joalitatea, optimismul, etc. par a reprezenta caracteristici oarecum definitorii, cel putin in perimetrul anumitor obezitati. De aici se pare ca prone si preferinta lui Iuliu Cezar de a se inconjura de grasani - preferinta scoasa in relief de Shakespeare, in piesa cu acelasi nume, in care eroul principal se exprima undeva astfel: inconjurati-ma de oameni grasi, plesu, si cu somnul bun!". De altfel, nici psihiatriei moderne nu i-a scapat acest aspect al anumitor corelatii dintre boala si ambianta obezitara in care aceasta evolueaza. Ca sa nu dam decat un singur exemplu, vom preciza faptul ca specialistii psihiatri considera ca aceasta boala severa, care este schizofrenia, in multitudinea ei de forme si ipostaze, are un prognostic mai bun atunci cand se constata o tendinta de ingrasare a celui afectat de ea.
Nu stim cu exactitate pana la ora actuala daca foamea propriu-zisa - desigur mai accentuata la obezi -antreneaza o foame generala de ata, o dorinta exuberanta si ardenta de a trai si in special de a trai bine, sau daca este vorba de o situatie exact contrarie.

Stim insa ca sunt mai multe feluri de corelatii psiho-obezitare, dintre care mai importante par urmatoarele: tulburari psihice in relatie cu excesul ponderal si care devenind din acest motiv simptome din loul vast si polimorf al obezitapi; tulburari psihice reprezentand consecinta ingrasarii si, in fine, atitudini nervoase ocazionate numai de obezitate. Cateva din aceste aspecte, dorim a le reliefa in randurile ce urmeaza, aspecte care, spre a fi mai bine intelese, trebuie sa porneasca de la explicitarea asa-numitului comportament alimentar. in felul de a manca al indidului, al colectiia{ii chiar, se poale gasi amprenta traditiei, ca si a diverselor habitudini si ritualuri. Factori multipli concura la silirea si fasonarea profilului psihologic si psihofizio-logic, de care depind caracteristicile si particularitatile comportamentului alimentar. Hipotalamusul, rinencefalul si cortexul, detin majoritatea secretelor, mai mult sau mai putin cunoscute, ale acestui comportament, caruia foamea ii reprezinta caracteristica cea mai definitorie. Foamea insasi reprezinta un impuls complex, la a carui alcatuire participa o multitudine de factori, tinand Fie de sfera constientului cat, si de cea a subconstientului. Au fost izolati pana la ora actuala circa 15 asemenea factori,, cu rol important in structurarea apetitului, dar nu absolut hotaratori.

Exista o mare variabilitate indiduala din punctul de vedere al asamblarii acestor factori, si al ponderii pe care ei il ocupa in ansamblu. Din acest motiv, fiecare dintre noi ne avem propria noastra foame, ca si propria noastra pozitie fata de hrana. Fiecare dintre noi ne avem propriul nostru bagaj genetic, foamea reprezentand in majoritatea cazurilor un obiect de inventar din acest bagaj. Fiecare dintre noi avem propriul nostru Houston » pe linie de ereditate, propriul nostru start, aspect pe care il vom detalia in modulul consacrat ereditatii, si este o grava eroare din a neglija aceasta realitate. Din acest motiv, nu vom putea nicicand aduce la acelasi numitor comun pe oameni din punctul de vedere al apetitului, cat si al siluetei. Este o anomalie de a pretinde ca toti barbatii trebuie sa aiba talia lui Kirk Douglas, iar toate femeile pe cea a lui Claudia Cardinale. Fiecare dintre noi se naste cu propriul sau gabarit, cu propria sa silueta, insa in cadrul acestui gabarit exista un joc ponderal, mai mult sau mai putin noil, care trebuie cunoscut si stapanii. in cadrul acestui joc isi spune cuvantul stiinta alimentatiei si, de asemenea, stiinta manipularii vointei puse in scopul dominarii siluetei.

O, desigur, de o silueta se poate trage" tare, prin perseverenta si pe baza unor regimuri draconice, chiar in perimetrul unor organisme care din start poarta impulsul supraponderabilitatii, iar persoanele in cauza vor dispune in consecinta - mai mult sau mai pupn durabil -de o silueta de indiat. Din nefericire insa, pe aceasta silueta se vor grefa o serie de deteriorari psihice, legate de palirea" bunei dispozitii constituponale, a_memoriei, inteligentei, si chiar a creatitatii insasi. Intr-o ase-mena situatie, merita oare sa ne confectionam o silueta for iata, in detrimentul propriei noastre persona-
litati psihice?
Campania sustinuta pe care stiintele medicale o duc impotriva obezitatii, pe toate caile, este desigur foarte buna, si exista motive judicioase legate de sanatate care o justifica pe aceasta. Dar, a se merge in aceasta direc{ie pe generalizari si pe scheme standard, a se intretine o adevarata psihoza sociala pe linia supravegherii liniei", asa cum se procedeaza adeseori si in unele publicatii cu caracter comercial, este edent o greseala. Exact cum am spus mai sus, fiecare dintre noi ne avem propria noastra foame ca si propria noastra poiiple fala de hrana. in aceeasi masura in care tot fiecare dintre noi avem felul nostru propriu din a fi: mai grasi sau mai slabi.

Absorbtia hranei, ingerarea ei, ca si incorporarea ei in economia organismului, este, fireste, in directa legatura cu foamea care sta la baza acestui proces. Foamea este insa un instinct si, din acest motiv, orice problema ce line de modulul vast al obezitatii, are si implicatii psihologice. F.Bafincr. de exemplu, sustine sus si tare ca obezul este un psihopat al foamei". S-ar putea sa aiba perfecta dreptate dar, in acelasi timp, s-ar putea si sa nu aiba. Se pare ca obezul nu este chinuit -cum dealtfel crede lumea - de o chinuitoare foame gastrica, cat de o stare de agitatie interna, de o nevoie stringenta de actitate motorie, pe care, in mod paradoxal, eta sa o exercite, preferand a o transforma, sau a o sublima" pe aceasta, cum ar spune un adept al conceptiei freudiste, in masticatie si digestie. Multi obezi apoi sunt posesorii unui profil psihologic aparte, exteriorizand in acest fel o anume imaturitatc afectiva, cu continui insatisfactii, si cu tot asa de continui cautari de dragoste, sau macar de protectie. Din cauza acestei structuri aparte, ei sunt in general foarte sensibili la frustrarile inerente si ineile oferite de mediul familial, profesional sau social. Hiperfagia, asadar consumul alimentar excesiv, apare la acestia ca o compensatie, mancarea dobandind in acest caz o valoare simbolica, alta decat aceea ce tine de substratul caloric. Masa, in asemenea situatii, dene un veriil refugiu.

Contextul social, isi spune si el cuvantul in aceasta printa, mai ales in zilele noastre cand se cultiva o veriila _ tiranie pe linia supravegherii taliei si a greutatii. intr-un asemenea context, obezul joaca rolul unui intrus in colectitate, al unui singuratic si adeseori si al unui ridicol. Din acest motiv, el nu mai este joal, optimist si bonom, ca obezii din alte epoci. Contextul psiho-social in care acesta evolueaza, l-au facut iriil, morocanos si apatic. Formulei initiale constand din neliniste - supraconsum alimentar - liniste, i se substituie in zilele noastre o alta, radical modificata, si anume: neliniste - supraconsum alimentar - obezitate - culpabilitate - neliniste. Cel putin aceasta este parerea lui H.Arrato si a lui L. Aubert iar multi nutritionisti si in special psihologi considera ca sus-numitii au perfecta dreptate.
Sunt pe urma situatii cand, barbay sau femei, se dedau in mod deliberat la libatiuni pantagruelice, nu atat de dragul excesului alimentar in sine, cat si in scopul de a se razbuna pe anume deficiente sexuale,, tinand de diminuarea rilitatii sau de frigiditate. Sunt apoi situatii cand aparitia a mai multe kilograme in plus la tineri, de care acestia nu se pot descotorosi cu nici un chip, genereaza uneori grave complexe de inferioritate.

complexe ce se pot solda uneori cu modificarea comportamentului, acesta devenind de tip agresiv. Ambitii nesatisfacute de tot felul, sunt anihilate. in cazul anumitor structuri psihice, pe calea consumului alimentar. Stressul emotional cronic de asemenea, ii poate arunca pe unii in bratele foamei de lup", cu tot ce decurge din aceasta realitate, sau, invers, in bratele anorexiei nervoase. insasi teama exagerata de ingrasare, concre-tizandu-se initial intr-o simpla preocupare, poate parcurge toate etapele alterarii psihice, transformandu-se in final intr-o obsesie si intr-un dezgust, total si patologic pentru orice aliment. Dialogul dintre psihologie si obezitate, este pe cat de variat, pe atat de proteiform.Propria noastra personalitate, joaca un rol absolut decisiv in desfasurarea acestui dialog si a concluziilor sale.
O psihopala a foamei, in sensul psihopatiei de care ne vorbeste F.Bahner, si care este bulimia, este celebra actrita americana Marylin Monroe, si care toata ata s-a luptat corp la corp, ca sa spunem asa, cu realitatea mentionata, pentru a-si mentine silueta.

Prin bulimie, termen provenind de la cuntele grecesti bous insemnand bou si limos insemnand foame, intelegem acea senzatie de foame patologica, persistand adeseori chiar dupa ingerarea unor cantitati masive de alimente. iata ce relateaza textual unui ziarist servanta lui Jane Fonda in legatura cu bulimia de care aceasta suferea si careia din cand in cand ii dadea curs: ,.intr-o zi s-a indopat cu trei oua, trei hamburgheri, trei farfurii cu cartofi prajiti, doua ciocolate cu lapte, o imensa friptura de vaca, doua portii enorme de nete cu parmezan, patru portii de budinca, totul stropit" cu sampanie si serte la pat. Adesea noaptea - adauga tot servanta - Marylin facea ture la bucatarie, agatand tot ce-i iesea in cale si care era bun de maneai".
Iata o marturisire similara a unei alte mari actrite, tot americana, Janc Fonda, marturisire facuta restei Cosmopolitan", si care suna astfel: La internat inghiteam cantitati importante de prajituri, dulciuri si sandciuri. Ma indopam, apoi imi provocam vomis-mente, iar maneam si iar procedam la fel.v imi doream sa fiu slaba, dar bulimia (deci foamea patologica) nu-mi dadea pace.

Ajunsesem sa-mi provoc 15-20 varsaturi pe zi. imi petreceam tot timpul gandidu-ma la mancare. Ca sa raman slaba, la internat, descoperisem vomismen-tele, iar mai tarziu, la colegiu, am apelat la amfetomine (medicamente care taie" pofta de mancare -n.n), iar cand am ajuns manechin, inghiteam diuretice (adica medicamente care sporesc eliminarea apei pe cale renala -n.n.).
La randul ei. Liz Taylor a dus aceeasi acerba lupta corp la corp cu pofta patologica pentru mancare, si asia tot in cursul etii, intocmai ca si predecesoarea sa. Iata cateva spicuiri din declaratiile sale, facute pe aceasta linie: .. Ma ingrasam continuu, fara sa ma preocupe vreun pic acest lucru Constatam ce se intampla si nu facearn decat sa-mi cumpar alte haine Intr-o buna zi mi-am impus sa ma dezbrac in fata unei oglinzi. Mi-am vazut atunci din nou corpul. Declinul s-a produs O data cu pierderea kilogramelor, ata mea a inceput din nou sa se schimbe. Am inteles cum, de teama de a nu fi respinsa, incercam sa-mi inabus sentimentele mancand cu masura."

Ceea ce trebuie retinut este ca biografia acestor mari protagoniste este pur si simplu saturata de stressul emotional cronic, stress intretinut de permanenta competititate profesionala, de tot felul de insatisfactii si nelinisti avute pe linie matrimoniala, de consumul nervos necesitat de grija obsedanta pentru a-si mentine silueta, ca si de faptul de a lupta acerb si in mod continuu cu foamea patologica care le chinuia, ceea ce pledeaza cum nu se poate mai bine pentru ce am sustinut in cateva ini mai in urma si anume ca stressul emotional cronic le-a aruncat pe catesi trei - iar aceste exemple pot fi pur si simplu generalizate - in bratele foamei de lup" de care am vorbit, stres pe care se straduiau sa-l inece" in masticatie si digestie, apeland la acest drog sui-generis, reprezentat de alimentatie.
Ideile care trebuiesc retinute din acest aspect pe cat de important pe atat de necunoscut al comportamentului uman fata de alimentatie si valorificate in practica sunt urmatoarele:

a-  Nu suntem egali in fata foamei, dupa cum nu sunlem^egali in fa{a bolilor si a medicamentelor.
a-  In perimetrul unor anume psihisme, alimentele actioneaza aidoma drogurilor, iar apelul la ele se face in contul acelorasi motivatii la care ne duce apelul la acestea din urma.
a-  Apelul la acest drog reprezentat de hrana in exces este foarte frecvent in perimetrul acelora marcati de rigorile stresului emotional cronic.
a-  Uneori femeile sunt prin definitie mai sensibile si mai anxioase si nu intamplator persoanele cele mai afectate de buumie sunt tocmai femeile, statisticile atestand faptul ca circa 90% dintre ele, den obeze tocmai din aceste cauze.
Majoritatea medicilor si psihologilor care au aprofundat aceste aspecte ale alimentatiei sustin punctul de vedere ca bulimia este in esenta o consecinta a anxietatii. Or, astfel stand lucrurile, nu este nici o exagerare in dictonul care circula deja pe aceasta linie in rtutea caruia daca nu esti impacat cu tine insuti, este greu sa te impaci cu hrana.