mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  


Regimuri si cure alimentare
Index » Dieta nutritie » Regimuri si cure alimentare
» Exista o psihologie a alimentatiei?

Exista o psihologie a alimentatiei?






De ce mancarurile etichetate cu calificativul ca la mama - acasa" ne cuceresc si ne satisfac in mod plenar, stiut fiind ca Ic putem intalni in multe alte ocazii, ca avand aceleasi calitati organoleptice si nutritive, fara insa ca de data aceasta sa ne atraga atentia in mod special? De ce nu intampinam dificultati in digerarea unor alimente reputate ca fiind indigeste, cand le consumam in compania acelora care ne sunt dragi? De ce un miros sau un gust tinand de o anumita mancare sau bautura, ne readuc in memorie nu numai senzatii, ci si stari de spirit pe care Ie credeam de mult uitate sau numai disimulate de povara anilor1? De ce o anume tulburare fizica sau psihica, declansata de un anume aliment, este sulicienta pentru a evita acest aliment toata viata? De ce unii dintre noi se topesc" in fata unei anumite mancari, a unei anume prajituri, care pe altii ii vor lasa pur si simplu indiferenti? De ce fiecare popor isi are propria sa bucatarie, propriile sale obiceiuri alimentare, si pe care le cultiva cu atata fervoare si convingere, stiut fiind ca sub aspect morfologic si functional, - stomacul si digestia sunt, in conditiuni de sanatate - identice la toti indivizii, indiferent de aria geografica sau culturala carora acestia le apartin?

Aceasta simpla enumerare de intrebari, care poate fi prelungita, este suficienta, sper, spre a sublinia interferentele, corelatiile, ca si conditionarile reciproce care exista intre hrana si psihologie, respectiv intre senzatiile gustative ca si cele de alt gen, declansate de alimente si de starile de spirit.
Pentru a realiza ca exista, intr-adevar, o psihologie a alimentatiei, sa schitam in continuare, pe scurt, dimensiunile psihologice ale catorva din principalele alimente. incepand cu painea, vom preciza faptul ca ea este considerata, si pe buna dreptate, ca fiind un simbol al hranei esentiale. In acelasi timp, ea mai este considerata ca tinand de domeniul vietii active, dupa cum vinul. la randul sau, este considerat ca tinand de domeniul vietii pasive, contemplative. Cucerirea sau mai bine zis insusirea gramineelor in general, si a graului in particular, asadar insusirea painii, reprezinta, indiscuil, cea mai mare aventura alimentara a lui Homo sapiens.
Mitologiile si traditiile popoarelor abunda pur si simplu in ritualuri si credinte arhaice, dedicate acestei te a telor, care este graul. Peste o suta de ini sunt dedicate acestor ritualuri si credinte.

in volumul al III-lea al celebrei carti a antropologului James George Frazer, tradusa si in limba romana, cu denumirea de Creanga de aur". Acest savant etnolog, care a calatorit extrem de putin, a elaborat aceasta sectiune in circa 60 de ani petrecuti prin biblioteci, pentru a darama - dupa cum afirma unii - bazele literale ale Bibliei, si, mai ales. pentru a face cunoscute publicului larg, ideile religioase ca si superstitiile popoarelor primitive, fiind - dupa aprecierea filozofului american William James - cea mai mare autoritate a timpului sau in Anglia, dupa Tylor, in aceasta materie. Iata ce ne precizeaza in legatura cu Creanga de aur, cel mai de seama antropolog al epocii noastre, Bronislaw Malinowski: Creanga de aur este o lucrare cunoscuta oricarui om cult, o lucrare care a avut o influenta uriasa asupra multor ramuri ale stiintei, si care a creat noi linii de cercetare stiintifica". Precizam faptul ca aceasta sectiune contine o multitudine de date extrase din experienta colectivitatilor umane pe linie de psihologie a alimentatiei. Si tot apropos de Creanga de aur, Mircea Eliade precizeaza undeva, negru pe alb, urmatoarele: Pentru a citi operele complete ale lui Frazer. am inceput sa invat englezeste".

Si acum, apropos de dimensiunile psihologice si simbolistice ce decurg din experientele mentionate in legatura cu graul, in Creanga de aur este comentata o anume ceremonie a misterelor, care avea loc in orasul anticei Elade, Eleusis, ceremonie in cadrul careia se sarbatorea uniunea dintre Demeter - zeita culturii
cerealelor - si Zeus, si asta pe calea insolita a contemplarii, in conditiuni de profunda liniste si concentrare, asupra unui mic bob de grau, oferit zeilor in chip de ofranda sacra. Acest ritual evoca, printre altele, si perenitatea anotimpurilor, apoi revenirea si succesiunea lor ciclica, ca si resuscitarea, si toate acestea prin simplul act al germinarii bobului de grau. Mai mult decat atat: acest bob de grau mai semnifica si sentimentul armoniei ca si al perenei solidaritati dintre om si te, dintre viata umana si cea vegetala - ambele fiind supuse acelorasi vicisitudini si acelorasi efemeritati.
Bineinteles ca toate aceste credinte s-au infiltrat adanc in gandirea umana, ceea ce contribuie la faptul ca fainoasele in general si painea in particular, fac parte organica din alimentxitia umana.

Cum sarea reprezinta prin definitie un corolar al painii, sa spunem cateva cuvinte tot de pe pozitii psiho-simbolisticc. si despre acest aliment. Daca despre paine putem preciza faptul ca ea intruchipeaza simbolul alimentelor in general, in aceeasi masura putem preciza ca sarea se identifica cu simbolul condimentelor iot in general, de unde si aceasta habituala cuplare, respectiv alaturarea acestor doua elemente, in ritualul de primire al oaspetilor importanti, ritual adanc inradacinat mai ales in traditiile de ospitalitate ale poporului roman.
Prin faptul ca sarea se extrage in majoritatea cazurilor din apa marii, pe calea evaporarii, consti-tuindu-se in acest fel intr-o chintesenta a acestui mediu vital primordial, care este apa. ea reprezinta, din aceasta cauza. in multe mitologii si traditii, focul eliberat de ape, respectiv esenta lor. in aceeasi masura insa, grauntele de sare dizolvat in apa, este privit si ca sugerand disolutia. mai precis dispersia Eulului in Univers, respectiv in materie. In traditiile nipone, de exemplu, sarea este investita in aceeasi masura cu virtuti protectoare si purificatoare.

Si astazi chiar, in unele case din arhipelagul nipon, se mai practica obiceiul arhaic, de a presara sare pe pragul casei, in chip de protecfie a ei, si chiar in incaperi, spre a sterge urmele unor persoane indezirabile sau detesile. Asta in chip de purificare a casei.
Homer, la randul sau, subliniaza caracterul divin al sarii, motiv pentru care aceasta substanta minerala este practic nelipsita din recuzita obiectelor de ritual. Consumata impreuna cu painea, sarea simbolizeaza si incoruptibilitate. Prin faptul apoi ca sarea este rezultanta' chimica a combinatiei a doua elemente, clorul si sodiul. care se mentin impreuna in stare de echilibru, acest produs mai sugereaza pe cale psihica si ideea, popularizata de altfel de alchimisti, cum ca acest element primordial din inventarul vietii, reprezinta in esenta un simbol al cristalizarii, al solidificarii, ca si al silitatii.
Cateva cuvinte, in continuare, despre psihologia si simbolistica altui element important al alimentatiei -grasimile. Interesant este ca in majoritatea traditiilor si mitologiilor umane, grasimea este privita ca un simbol al abundentei. Din acest motiv, la ceremoniile indienilor din America de Nord, invocand abundenta, se aruncau in foc bucati de grasime animala, inhalandu-se apoi fumul emanat de topirea si prajirea lor.
In diverse triburi din Africa, grasimile simbolizeaza in plus si fertilitatea, motiv pentru care, pana de curand, tinerii casatoriti din triburile Bantu, erau unsi pe corp cu ulei de palmier. Pe de alta parte, la vechii tatari din Altai, exista obiceiul ca in timp ce se prezenta pretendentului la casatorie trusoul logodnicii, sa se arunce pe foc grasime de cal, considerandu-se astfel ca aceasta va atrage dupa sine noroc si bogatie, pentru tanara pereche. Tot apropos de variata psihologie si simbolistica a grasimilor, mai precizam faptul ca la diverse triburi din Noua Guinee, puterea supranaturala a ajitorilor si magilor era legata de faptul ca acestia se hranesc printre altele si cu grasimea unei anume pasari. La vechii Celti, grasimea reprezenta materializarea sau suportul material al insasi puterii.
Trecand la un alt aliment, oul, vom preciza ca pe cat de interesanta si importanta este bucataria si nutritia sa, pe atat de interesanta si importanta este si psihologia ca si filozofia care stau la baza acestui aliment. Oul reprezinta, din acest punct de vedere, o realitate primordiala, cu valori simbolice, continand in germene multiplicitatea fiintelor vii, ca si continuitatea viepi, motiv pentru care este considerat in gandirea mai tuturor popoarelor, drept un autentic simbol al vietii.

Iata cum ne relateaza, de exemplu, Peter Neagoe, acest fin exeget al operei brancusiene, in volumul sau intitulat Sfantul din Montparnasse" (Editura Dacia, 1977), revelatia oului - acest leitmotiv obsedant din Creatia lui Constantin Brancusi: Intr-o dimineata, statea singur in fata micului dejun O cana cu lapte, niste paine, solnita cu sare, si cateva oua fierte, era tot ce se gasea pe masa. Constantin ridica un ou si il privi, de parca l-ar fi vazut pentru prima oara in viata, tinandu-l cu gingasie in dreptul luminii. Mama vietii", repeta el cuvintele bunicii. Mama formei". Mama tuturor formelor" - striga el deodata. Cu lacrimi in ochi saruta oul Gasise, in sfarsit, secretul Naturii. Oul era cu adevarat mama a vietii. Se facuse lumina. Acum stia secretul sculpturii. Forma primari Numai el cunostea importanta descoperirii sale. Nimeni nu putea sa ghiceasca zbuciumul frenetic al minpi sale. Azi va incepe noua arta. Se intoarse in atelier, alergand aproape tot drumul".

De altfel, insasi nasterea lumii, plecand de la un ou - oul cosmic - reprezinta un alt leitmotiv obsedant din mitologia mai tuturor popoarelor: la greci, egipteni, fenicieni, cananeeni. tibetani, hindusi, chinezi, japonezi, ca si in multe colectivitati siberiene si indoneziene. Un mare carturar al Antichitati arabe, si anume Ibn-al Walid. isi imagineaza totul ca provenind din oul cosmic primordial, care s-a scindat in doua: o' parte densa, reprezentata de galbenus, si o alta fluida reprezentata de cer, de invelisul vital, atmosferic. Toate aceste consideratii si exegeze, statuiaza faptul ca oul este mai mult decat un simplu aliment; el este un aliment-mit
Este o eroare asadar din a reduce valoarea mesei si implicit a alimentelor doar la dimensiunea lor nutritionala, din a le conditiona, asadar pe acestea doar de necesitatea supravietuirii. Subliniind faptul ca omul nu mananca pentru a trai, dorim in realitate a-l sublinia si pe acela ca alimentele trebuie privite din mai multe puncte de vedere, cele mai multe dintre ele fiind urmatoarele cinci:
a-  alimentul privit ca hrana;
a-  alimentul privit ca medicament;
a-  alimentul privit ca modalitate de comunicare;
a-  alimentul privit ca element grevat de numeroase valori simbolistice si, in sfarsit,
- alimentul privit ca reglator si stimulator al tonului afectiv

Un prim aspect este indeobste cunoscut, ca urmare* a popularizarii sale de catre medici in general si de catre nutritionisti in particular. In cele ce urmeaza vom zabovi asupra celorlalte. Referindu-se asupra valentelor farmacologice ce revin alimentelor, sa ne limitam cu exemplificarile doar la cateva zarzavaturi si fructe. in acest sens vom preciza ca telina si cicoarea, de exemplu, sunt aperitive, adica sporesc apetitul; ridichile si salata sunt depurative, deci contribuie la curatirea interna a organismului; sparanghelul, prazul, pepenii si fructele in general sunt diuretice, respectiv favorizeaza eliminarea urinii; usturoiul si ceapa sunt, la randul lor » vermifuge, adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; varza rosie este expectoranta in timp ce, cea alba, gratie vitaminei U pe care o contine, este cicatri-zanta pentru ulcerele tubului digestiv: anghinarea, ca sa mai citam inca un exemplu, este colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei si, pe aceasta cale, favorizeaza procesele digestive intestinale.
Implicatiile alimentelor si a unora din constituientii lor minerali in aparitia diverselor boli reprezinta un alt aspect.

ea tine de faptul ca alimentele nu sunt numai alimente.
Daca despre rolul iodului in aparitia gusei endemice, se stie de multa eme, alte roluri de acest gen au fost dezvaluite abia de curand. Astfel, se stie acum ca un deficit de fluor este implicat in aparitia cariei dentare, ca excesul de cadmiu in apa este implicat in aparitia infarctului de miocard, ca alte microelemcnte din unele alimente, de pilda cromul si cobaltul, sunt implicate in aparitia si consolidarea aterosclerozei. Tot pe aceasta linie s-a demonstrat, relativ recent, ca anumite boli carentiale grave, care au creat probleme serioase de sanatate publica, in Egipt si Iran de exemplu, nu sunt straine de continutul in zinc al unor alimente.
Trecand de la o alta trasatura definitorie a alimentelor-si anume ca acestea se constituie si in mijloace sui-generis de comunicare intre oameni, vom preciza ca masa nu trebuie privita numai ca o modalitate de satisfacere a foamei si de asigurare a suportului energetic organismului, ci si ca un pretext de a ne relaxa, de a ne simti bine, de a ne intrefine, mancarea dupa cum foarte bine a subliniat celebrul gastronom A. Brillat-Savarin, reprezentand placerea tuturor varstelor, tuturor conditiilor, tuturor tarilor si tuturor zilelor, care se poate asocia cu toate placerile, si care ne ramane ultima ca penau a ne consola de pierderea celorlalte.

Din anumite puncte de vedere ce tin de nivelul structural masa reprezinta si o modalitate de a tine in sah pe acest cormoran care devoreaza totul, cum eticheteaza W. Shakespeare Timpul.
Repetam, asadar, ca este o profunda eroare din a reduce valoarea mesei doar la dimensiunea sa nutritionala, de care se ocupa medicii, iar dintre ei in mod special nutritionistii. Masa, prin bucatele pe care le servim cu acest prilej, reprezinta intr-adevar o modalitate de subzistenta si de supravietuire. Masa apoi, prin anume alimente, se constituie si intr-un arsenal terapeutic. Referindu-ne din acest punct de vedere numai la lumea legumelor, vom preciza ca (elina si cicoarea dupa cum am mai spus, sunt aperitive; ca salata si ridichile de luna sunt depurative; ca sparanghelul, prazul, pepenii ca si majoritatea fructelor sunt diuretice; ca usturoiul si ceapa sunt vermifuge, adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; ca anghinarea este colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei; ca varza rosie este expectoranta, in eme ce cea alba cicatrizan-ta, motiv pentru care se recomanda in tratamentul ulcerelor gastro-duodenale etc, etc.

Dar tot masa mai reprezinta si o modalitate de comunicare intre oameni, ca si o modalitate de relaxare spirituala, si asta gratie valorii simbolistice a numeroaselor alimente si, in sfarsit, o modalitate de reglare si de stimulare a tonusului psihic. in primul rand, masa nu trebuie privita numai ca o modalitate de asigurare a suportului energetic al organismului, ci si ca un pretext de a ne intretine, de a comunica intre noi. Sa nu uitam apoi, ca masa inainte de a fi o necesitate biologica, este si o placere. Pentru magistratul si gastronomul francez, Brillat-Savarin, devenit celebru prin lucrarea sa intitulata La physiologie du gout". respectiv Fiziologia gustului, sectiune privita cu reticenta de unii medici din
timpul sau, iar aceasta pentru faptul ca acest magistrat se baga pe nepusa masa in borsul lor", dupa cum s-a exprimat in scris unul dintre acestia, ei bine, pentru acest magistrat, dar si om de stiinta, masa este, dupa cum am specificat mai sus si in Motto-ul acestui modul o placere a tuturor varstelor, tuturor conditiilor, a tuturor tarilor si a tuturor zilelor, care se poate asocia cu toate placerile, si care ne ramane ultima parte a ne consola de pierderea celorlalte.
Pentru un alt mare gastronom, de data aceasta roman, si anume scriitorul Al. O. Teodoreanu, cunoscut mai ales sub pseudonimul de Pastorel, masa este in primul rand comunicare.

Celebrele sale scrieri din acest domeniu, De re culinaria" si Gastronomice", pledeaza cat se poate de convingator pentru aceasta realitate. Pe buna dreptate criticul, scriitorul si omul de cultura. George Muntean, precizeaza in postfata ultimei lucrari mentionate ca pe meleagurile noastre, nimeni nu mananca singur decat de nevoie Oamenii sunt bucurosi - adauga tot el - sa imparta, sa fie mai multi, sa deguste si sa comenteze sporind astfel dimensiunile unui fapt obisnuit, creandu-i acestuia o metafizica a sa, si facand dintr-un moment al ospetiei, prilej de fermecatoare pedagogie sociala".
Si tot apropos de aceasta pedagogie sociala. Pastorel dege in De re culinaria", graba pernicioasa a omului modern. in contextul careia isi consuma steril functiile de comunicare proprii mesei, mancand pripit, pe la autoserviri, sau pe un colt al biroului sau atelierului la care lucreaza. intr-adevar, in zilele noastre se mananca grabit, cel mai adeseori singur, si in picioare. Familia a incetat in multe cazuri de a mai reprezenta cadrul unic si traditional de luare a mesei. O statistica a lui J.KUeping, efectuata in Franta, in anul 1961, ne indica ca numai in jur de 30% din numarul celor anchetati au luat toate cele trei mese in cadrul familiei, 22% dintre acestia luandu-le pe unde apucau, in timp ce 30-40% luau masa principala la restaurant sau la o cantina.

Din aceasta realitate a rezultat o alta, si anume insingurarea omului modern, si retragerea in sine. Tot din aceasta realitate a mai rezultat si o anume tristete a sa, si, din acest punct de vedere, pe buna dreptate afirma acelasi Brillat-Savarin, ca masa este singurul loc unde - cel putin in primul ceas - nu te plictisesti niciodata.
Tot pentru a sublinia ca mesei ii mai este proprie o anume psihologie, vom mai deschide inca o paranteza.
Omul este. si stim foarte bine aceasta, cel mai omnivor dintre toate animalele. Cu toate acestea insa, el nu mananca - cel putin cu placere - absolut tot ce-i cade in cale. El alege, asadar, selectioneaza alimentele pe care le consuma, ignorand insa cel mai adesea cu desavarsire calitatile biochimice, calorice si nutritionale ale acestora ca si necesitatile organismului pe aceasta linie. Aceasta alegere, respectiv aceasta selectare, este guvernata si conditionata cel mai adesea de tonusul hedonic, adica de placerea proprie ce revine fiecarei mancari in parte, apoi de tonusul emotional propriu consumarii respectivei mancari, ca si de valoarea simbolistica proprie mancarilor sau alimentelor in cauza.
Dar. indiferent de aceste aspecte, pe linie de alimentatie omul este mai mult crea[ia placerii decat a necesitatii.

Da, este perfect adevarat ca creierul este informat in mod precis si continuu, si asta grajie nenumaratelor sale filete ce tin de anume nervi senzitivi, si grajie numerosilor analizatori, deci organe de simt. despre alimentele pe care le consumam, aceasta informatie venindu-ne in plus si pe cale umorala. Numai ca, in aceeasi masura, ingerarea alimentelor si meolizarea lor. este controlata si prin confruntarea in memorie a amintirilor referitoare la volumul, consistenta, culoarea, gustul si mirosul diverselor alimente si mancaruri, ca si a emotiilor si senzatiilor de tot felul, pe care aceste alimente si mancaruri le-au generat. De altfel, aceasta este si motivatia si fundalul asa-num itei memorii afective, memorie intrutotul deosebita de cea obisnuita. Acest fin exeget al lui Marcel Proust. care este Mircea Berindei, comentand celebrul roman in cautarea timpului pierdut", ne relateaza urmatoarele in legatura cu memoria afectiva: intr-o zi de iarna intorcandu-se acasa, infrigurat, (este vorba despre Marcel Proust, n.n.) roaga sa i se faca un ceai. Ca sa nu-l bea ca pe apa, isi ia langa el niste mici prajituri, dolofane si in forma de cochilie, numite in Franta madeleines. in mod mecanic, moaie o astfel de prajitura in infuzia fierbinte, o pune pe buze si, in clipa in care bucatica moale si calda atinge cerul gurii tresare; simtind ca ceva neobisnuit se petrece intr-insul.

Toata fiinta ii e cuprinsa de o senzatie placuta si in aparenta nejustificata, de o neasteptata bucurie si de o stare de siguranta ce depasesc efectul gustului agreabil al unei prajituri de bacanie. Soarbe atunci din nou putin ceai, mai inghite o bucatica de prajitura, cautand cu atentie cauza starii ciudate in care e transpus. Deodata isi aminteste, de o prajitura similara, pe care o manca in copilarie, duminica dimineata, in casa unchiului Louis Weil, de la Auteil. O data cu asta, ca prin farmec, ii apar in minte gradina, odaile, urile familiare, vorbele ce se rosteau, simtamintele lui de atunci, luminate puternic si tarand dupa ele nenumarate detalii la care n-a mai reflectat, pana acum niciodata. O lume, pe care habar nu avea ca o poarta in el, tasneste in memorie, prin capriciul unei senzatii, ce intamplator se asemana leit cu o alta din trecut". Nenumarate alte asemenea senzatii sau de alt gen produc efecte similare.In alta ordine de idei, este bine de a sti ca oamenii de stiinta descriu in jur de 15 factori, care conditioneaza apetitul si care, in consecinta, ne fasoneaza comportamentul alimentar. Retineti insa faptul ca nici unul din acesti factori nu este absolut determinant. Hipotalamusul, rinencefalul si cortexul - portiuni bine delimitate din creier - detin desigur majoritatea secretelor in ce priveste acest comportament, caruia apetitul ii constituie motorul, iar senzatia de satietate, de saturare deci, frana. Majoritatea deci. dar nu pe toate, si subliniem acest lucru.

Merita a sti, din acest punct de vedere, ca fiecarui aliment si implicit fiecarei mancari, le sunt proprii in anumite situain, ca si fiecarui medicament, de altfel, o anume incarcatura afectiva. Stim foarte bine tot din acest punct de vedere, ca mancarea gatita sau numai servita de persoana care ne iubeste, este purtatoarea unor forte care. potentand in primul rand asa-numita digestie psihica, o vor potenta in mod obligator si pe aceea fiziologica, respectiv somatica, corporala. Din acest punct de vedere dictonul dragostea trece prin stomac", vehiculat in cultura si tradiuile mai tuturor colectivitatilor umane, corespunde unei realitati psiho-fiziologice de fapt, cat se poate de concreta.
De altfel, o serie de intrebari pe care o sa vi le pun in continuare, rugandu-va sa raspundeti la ele, o sa ateste cum nu se poate mai bine aceasta realitate. Astfel: De ce mancarile etichetate cu calificativul ca la mama acasa", sau ca la sotia acasa" ne satisfac pe deplin, in schimb ce aceleasi mancaruri, preparate in alta parte, dar posedand exact aceleasi calitati organoleptice si nutritionale, nu ne impresioneaza si nu ne atrag in aceeasi masura? De ce nu intampinam dificultati in digerarea unor alimente sau mancaruri reputate ca fiind indigeste sau greu digerabile, cand le consumam in compania celor dragi?

De ce unii dintre noi pur si simplu se topesc" in fata unor anume mancaruri, care insa pe altii ii lasa cu totul indiferenti? De ce un
anume miros sau gust. tinand de o anume mancare sau bautura, ne pot readuce in memorie nu numai simple senzatii gustative sau olfactive pe care le-am simtit candva, ci si anume stari de spirit, cat se poate de complexe care au insopt aceste senzatii? De ce, in sfarsit, fiecare popor isi are practic propria sa bucatarie, propriile sale obiceiuri alimentare, pe care le cultiva cu fervoare, stiut fiind ca, sub raport morfologic si functional stomacul si tubul digestiv sunt practic identice la toti oamenii?
Daca ar fi ca, in continuare, asa cum am procedat si la celelalte module, sa extragem pe scurt principalele idei exprimate pe marginea psihologiei alimentatiei si care ar trebui in consecinta retinute, acestea ar fi cam urmatoarele:

a-  Este o eroare din a reduce valoarea alimentelor si in special a mesei doar la dimensiunile lor nutriUonale.
a-  Masa reprezinta si un pretext de comunicare, de relaxare, ca si de angrenare in buna dispozitie.
a-  Familia a incetat, din nefericire, de a mai fi in multe cazuri cadrul unic si traditional de luare a mesei, fapt ce adeseori se rasfrange asupra comportamentului nostru.
a-  Omul este, din punct de vedere nutritional, mai mult creatia placerii decat a necesitatii.
a-  Apetitul poate fi identificat din punct de vedere alimentar cu motorul masinii umane, in eme ce satietatea, cu frana acestui motor.




Tipareste Trimite prin email






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor