Arsurile electrice, de fapt LEZIUNILE produse de CURETUL ELECTRIC asupra organismului reprezinta agresiuni cu incidenta în crestere odata cu dezvoltarea cilizatiei umane.
DEFINITIE: Leziunile cauzate de curentul electric asupra organismului uman reprezeinta traumatisme extrem de grave, cu prognostic tal rezervat, prognostic functional sumbru, depinzând în mare masura de precocitatea si calitatea tratamentului aplicat.
CLASIFICARE: În functie de mecanismul patogenic se pot deosebi:
- arsuri prin flama electrica,
- arsuri prin curent electric (electrocutia)
- socul electric (electrocutarea).
ARSURILE PRIN FLAMA ELECTRICA reprezinta arsuri termice adevarate produse prin „flama electrica”, arc volatic. Valorile termice pot atinge nivele extreme de 2-40000C. Leziunile aparute sunt de obicei grave, cu aspect clinic, evolutie si necesitati terapeutice, ce permite includerea lor în categoria arsurilor termice clasice.
ARSURILE PRIN CURENT ELECTRIC (ELECTROCUTIA) reprezinta leziuni generate de pasajul curentului electric prin tesuturile umane, care den o parte componenta a unui circuit electric. Pasajul de electroni între poarta de intrare si cea de iesire din organism, datorita mecanismelor fiziopatologice complexe, determina o forma unica de traumatism, cu evolutie specifica si extrem de grava
Gratatea leziunilor depinde de:
CARACTERISTICILE CURENTULUI:
- intensitatea curentului (amperaj), care se defineste ca fiind raportul dintre tensiune si rezistenta. Cu cât rezistenta este mai mica la intrarea curentului (tegumente umede) leziunile locale sunt mai mici, dar curentul îsi conserva potentialul letal, prin modificarea functiilor organelor tale („amperii ucid”).
- tipul curentului: curentul alterantiv este de 3 ori mai agresiv decât cel continuu (de la 11 mA, 50 Hz) poate fi mortal prin efectul tetanizant (între 15-l50 Hz) fixând ctima de sursa de curent.
- potentialul curentului, care reprezinta diferenta de tensiune între generator si capatul opus al conductorului, exprimat în „VOLTI”, practic reprezentând cantitatea de energie termica cedata tesuturilor („voltii ard”). Accidentele apar de la potential peste 40V.
ORGANISMUL AGRESIONAT
- rezistenta electrica a tesuturilor afectate (exprimat în Ohmi), cu cât rezistenta „conductorului biologic” este mai mare (efectul termoelectric – JOULE), cu atât degajarea termica este mai importanta si leziunile tisulare vor fi mai grave. Rezistenta electric a tesuturilor este direct proportionala cu cantitatea de colagen si invers proportionala cu continutul de apa.(rezistenta mare: pielea, osul, cartilagiile si „rezistenta mica au muschii, vasele sanguine si mai ales neri)
- diametrul „conductorului biologic”, la membre rezistenta este mai mare decât la trunchi, deci leziunile cauzate sunt mai mari.
CIRCUMSTANTELE ACCIDENTULUI
- suprafata de contact – dimensiunile ariei de contact sunt invers proportionale cu rezistenta,
- durata contactului cu sursa de curent, fiind direct proportionala cu gratatea leziunilor,
- traseul parcurs de curentul electric în organism. Se descriu multiple circuite standard (mâna-mâna, mâna-picior, etc).
În concluzie, se poate afirma ca gratatea leziunior cauzate de „agresiunea electrica” este modulata de multiplii factori, ceea ce imprima „particularitatea” fiecarui traumatizat.
FIZIOPATOLOGIA
Pasajul curentului electric prin tesuturile umane declanseaza multiple mecanisme fiziopatologice, definind complexitatea leziunilor:
- leziunea locala (la locul de intrare, traseu si locul de iesire) este consecinta efectului Joule (transformarea energiei electrice în energie termica). Efectul încalzirii excesive a tesuturilor este necroza de coagulare („marca electrica” la locul de intrare si iesire, miozita necrozanta, necroza peretilor vasculari, necroza de coagulare a nerlor, etc.)
- distructia tisulara induce multiple reactii în lant, cu interventia PgE2 si PgF2, cu tromboze vasculare, ischemii periferice si tulburari ale echilibrului de membrana,
- afectarea functiei membranei celulare, mai ales încarcatura electrica, poate induce tulburari ireversibile ale unor organe tale (fibrilatie ventriculara, moarte prin apnee la afectarea trunchiului cerebral).
ANATOMIE PATOLOGICA
Leziunile locale specifice ELECTROCUTIEI sunt „MARCILE ELECTRICE”, la locul de intrare si iesire a curentului. Este o escara de culoare galben-bruna, chiar neagra, mai extinsa la locul de iesire, retractata, înconjurata de edem sau tegumente deprimate.
Pe traiectul în interiorul organismului se pot constata:
- tromboze vasculare cu fenomene de ischemie teritoriala,
- miozita necrozanta,
- necroze de coagulare ale tesuturilor.
SIMPTOMATOLOGIE
Tabloul clinic al traumatizatului prin electrocutie este polimorf, prezentând multiple leziuni locale si generale, de gratate diferita, realizând un sindrom complex caracteristic.
Leziunile LOCALE caracteristice sunt reprezentate de „MARCILE ELECTRICE”, mai grave la locul de iesire, chiar exulcerate.
Semne clinice de ischemie sunt consecinta trombozelor vasculare. Necroza musculara, chiar sub tegument intact se reflecta clinic prin impotenta functionala.
Semnele GENERALE corespund simptomatologiei unei stari de soc cu posibilitati de evolutie spre:
- insufieienta renala acuta,
- tulburari de ritm cardiac,
- disfunctii ale sistemului nervos central.
COMPLICATII
Traumatizatul suferind o electrocutie, prin distructiile tisulare extinse, este expus multiplelor complicatii ca:
- insuficienta renala acuta,
- hemoragii diverse (hemoragie digestiva superioara)
- insuficienta hepato-renala,
- abdomen acut,
- ischemii periferice,
- complicatii infectioase.
TRATAMENT
Electrocutiile necesita o terapie prompta, complexa, sustinuta, de la producerea accidentului, influentând deseori evolutia si prognosticul cazului.
PRIMUL AJUTOR la locul accidentului are ca obiective:
- deconectarea în conditii de securitate de la sursa de curent (a se eta alte accidentari „în lant”),
- la nevoie resuscitare cerebro-cardio-pulmonara
- analgezic
- începerea rehidratarii (prevenirea socului)
TRANSPORT:
- continuarea masurilor terapeutice în timpul transportului
TRATAMENT DE SPECIALITATE:
- evaluarea leziunilor (clinica si paraclinica – EKG, CT, Rx)
- toaleta leziunilor de arsura (necrectomie)
- incizii de decompresiune (pentru prevenirea ischemiei)
- amputatii de necesitate
- prevenirea si combaterea socului prin reechilibrare hidro-electrolitica, acido-bazica si meolica
- tromboprofilaxie (antiagregante si anticoagulante)
- profilaxia infectiei,
- grefare tegumentara.
PROGNOSTIC. Traumatizatii prin electorcutie sunt pacienti „mari mutilati”, necesita o terapie complexa si multiple interventii chirurgicale reconstructive, urmarind:
- refacerea structurilor lezate,
- ameliorarea functionala a tegumentului afectat,
- corectarea aspectului estetic.
Cu toata terapia instituita rapid si complexa, prognosticul tal al traumatizatilor prin electrocutie ramâne rezervat, iar prognosticul functional este sumbru.
SOCUL ELECTRIC (ELECTROCUTAREA)
Socul electric reprezinta o forma grava a traumatismelor prin curent electric, atunci când sunt afectate organe tale (cord, sistemul nervos central, etc.)
De obicei se produce prin „curent tetanizant”. Se manifesta clinic prin:
- pierderea constientei,
- contractii musculare tonico-clonice, chiar tetaniforme,
- paralizia centrului respirator,
- fibrilatie ventriculara.
Decesul se produce rapid, daca nu sunt luate masuri terapeutice eficiente. Terapia consta în:
- scoaterea ctimei de sub influenta curentului (în maxima siguranta pentru a eta „accidentarile în lant”) si
- masurile specifice resuscitarii cerebro-cardio-pulmonare.
