Este indicata cand punctia lombara este tehnic imposibila sau cand exista o infectie in regiunea lombara.
Tehnica. Copilul este asezat in decubit lateral sau sezand, cu capul flectat pe torace. Acul de punctie este impins riguros in mijlocul unei linii situate putin sub nivelul inferior al celor doua mastoide si este indreptat usor in jos si inainte. Acul se impiedica de osul occipital. Se trage usor trocarul de punctie, apoi se impinge putin mai jos si inainte. De indata ce rezistenta ligamentului occipitoatloidian esie depasita, se scoate mandrenul si se impinge foarte lent acul pana ce apar primele picaturi de LCR.
Complicatii: sangerare cu hematom compresi
Contraindicatii: angajarea amigdalelor cerebeloase (malformatia Araold-Chiari).
Cuprins:
Puncta fontanelei |
sus |
Ea permite la sugar punerea de urgenţă a diagnosticului de hematom subdural, de a-1 diferenţia de o hidrocefalie şi în acelaşi timp de a-1 şi trata.
Tehnica. Se rade complet părul de pe capul copilului. Operatorul în ţinută chirurgicală se aşează înapoia copilului care este menţinut solid şi drept. Se dezinfectează scalpul. Se aplică un câmp steril, găurit. Cu un ac cu bizou scurt şi calibru larg se puncţionează unghiul lateral al fontanelei anterioare. Dacă fontanela este prea închisă puncţionarea este interzisă pentru a nu risca înţeparea sinusului longitudinal superior. După înţeparea pielii, acul întâlneşte rezistenţa durei mater care, odată depăşită, acul nu va mai fi împins mai departe.
Rezultat. în mod normal prin puncţionarea fontanelei se scot câteva picături de LCR clar din spaţiul intraarahnoidian. Scurgerea de sânge amestecat cu LCR trădează un hematom subdural.
Dacă sângele se coagu-lează imediat este vorba de o înţepătură; sângele nu este amestecat cu LCR. Punând pe o compresă câteva picături, în hematomul subdural se produce o primă pată sanguinolentă înconjurată de aureolă clară. Dacă se scurge o cantitate mare de LCR este vorba, probabil, de o hidrocefalie şi acul de puncţie înseamnă că a pătruns direct în ventricul.
Puncţia ventriculară se efectuează tot prin fontanela, înţepând lateral şi perpendicular cu un ac prevăzut cu mandren, pe o adâncime de 3-5 cm.
Complicaţiile puncţionării fontanelei: înţeparea unui vas şi meningită purulentă prin inoculare septică.
Puncţia articulara |
sus |
Precizează diagnosticul în epanşamentcle articulare seroase, purulente sau hemoragice. în caz de piartroză sau hemartroză abundente se preferă evacuarea lichidului prin artrotomie chirurgicală.
Articulaţiile superficiale sunt uşor de puncţionat. Acul este introdus în fundul de sac articular care apare tumefiat la palpare: pe faţa anterioară a umărului, în şanţul latero-olecranian extern pentru cot; pe dosul pumnului; la unghiul extern sau intern al rotulei pentru genunchi, între tendonul lui Achille şi peroneu pentru gleznă.
Puncţia articulaţiei coxofemurale se efectuează pe cale internă, fără risc şi uşor. Copilul este adormit, culcat pe spate, cu membrele inferioare depărtate; se face dezinfecţia regiunii crurale şi perineale cu alcool iodat. Se izolează cu 4 câmpuri pliul genitocrural. Acul se înfige strict dedesuptul (înapoia) tendonului proeminent al adductorului mijlociu, la 1-2 cm distal de pliul genitocrural. Direcţia lui vizează vârful umărului de aceeaşi parte şi pe acest ax, încrucişând artera femurală (pulsatilă) şi linia iliopubiană. Acul pătrunde fără rezistenţă până la capsulă
pe care o trece cu un mic efort şi se opreşte curând după aceea pe faţa anterioară a colului femural. Se aspiră cu seringa puroi, serozitate şi sânge. Acul va fi de calibru mare şi prevăzut cu mandren.