Este cunoscuta ca eruptie herpe-tica riceliforma Kaposi. La copin cu leziuni de eczema diatezica, virusul herpetic poate da nastere la una din formele riceliforme ale eruptiei Kaposi-Juliusberg. Boala reprezinta o forma gra a infectiei herpetice primare, realizata fie prin autoinoculare, fie adesea prin contactul cu persoane din mediul familial sau cu personalul de spital care prezinta leziuni herpetice cutaneomucoase deschise.
Cuprins:
Date generale |
sus  |
Debutul este caracterizat prin febră ridicată şi leucopenie. Erupţia este constituită din leziuni eritematoveziculopustuloase grupate şi diseminate pe zone īntinse. Elementele eruptive, īn stadii diferite de evoluţie, au un aspect polimorf, cu eroziuni, ulceraţii, cruste, pustulc. Erupţia poate interesa mucoasa bucală şi faringiană. Pot apărea şi leziuni palpebrale şi conjunctivalc purulente, hemoragice, cu edem intens; mai rar este interesată corneea şi irisul. Uneori erupţia īmbracă o formă gangrenoasă. La distrofici, evoluţia bolii este gravă, prin alterarea stării generale datorită sindromului infecţios şi uneori a unei deshidratări acute prin vărsături şi diaree, ducānd nu rareori īn asemenea situaţii la exitus. Diseminarea virusului se face pe cale hematogenă şi limfatică, uneori cu afectarea viscerelor şi cu fenomene de encefalită.
Diagnosticul clinic |
sus |
Se pune relativ uşor, diagnosticul de precizie se pune īnsă prin izolarea virusului herpetic. Căutarea se face cu ajutorul microscopului optic, care arată, plecānd de la froliuri, prezenţa incluziunilor intranucleare acidofile; microscopia electronică permite afirmarea directă a prezenţei virusului.
Izolarea necesită inocularea la animal, cultura pe membrana corioalantoidă de ou de pasăre embrionat. O metodă valoroasă de diagnostic rapid a infecţiei herpetice, īn special la nivelul leziunilor superficiale cutaneomucoase, o reprezintă tehnica anticorpilor imunofluo-rescenţi.
Diagnosticul diferenţial se face cu pustuloza varioliformă Kaposi-Juliusberg, care este o complicaţie a vaccinării jenneriene.
Chimioterapia specifică antivirală se administrează cu succes īn herpesui cutaneomucos generalizat; dintre medicamentele antivirus herpetic utilizate mai frecvent cităm: idoxuridina, Iduviran, Dendrid, citarabina şi vidarabina.
Alte substanţe antiherpetice sunt xenolamina şi xenolazona. Idoxuridina este cel mai mult utilizată la copil, īn doză totală de 300 mg, administrată intravenos īn perfuzii continue timp de 4-5 zile.
Imunoprofilaxia pasivă cu imunoglobuline umane specifice antiher-pes se indică īn herpesui generalizat īn doză de 0,1 ml/kg, īn injecţie i.m. Administrarea acestui produs dă o imunitate specifică imediată printr-un aport pasiv de anticorpi.
Corticosteroizii sunt de obicei contraindicaţi, putānd agrava ulceraţiile.
Date generale
