Mentinerea in limite normale a lichidelor organismului presupune inlocuirea permanenta a pierderilor de apa si electroliti prin tractul gas-troiniestinal, urinar, prin respiratie si prin piele. Este ceea ce se numeste pierdere fecala, urinara si respectiv insensibila (pulmonara si cutanata) care ajunge la 100 ml/kilocorp/24 ore la copilul sub 5 ani, scazand treptat la copilul mare.
Pierderile insensibile (prin piele si tractul respirator) sunt apreciate la 30 ml/kilocorp/24 ore. Ele pot fi influentate de umiditatea si temperatura mediului, de temperatura corporala si de frecventa respiratorie. Febra creste pierderea insensibila de apa cu cate 7 ml/kilocorp/24 ore pentru fiecare grad de temperatura ce depaseste 37A°C. La copilul mic, pierderile urinare se cifreaza la 60 ml/kilocorp/24 ore, iar cele fecale la 10 ml/kilocorp/24 ore. La copilul mare, aceste pierderi sunt si mai scazute.
Nevoile de apa ale copilului se pot sili si dupa urmatoarea schema reprodusa dupa Barkin si colab. (1984):
' 20 kg: 1 500 ml plus 20 ml/kilocorp/24 ore pentru fiecare kg peste 20 kg.
La nou-nascut apa totala corporala cuprinde aproximativ 60% din greutatea corpului, din care 40% lichid intracelular si 20% lichid extracelular.
La adult, volumul intrascular reprezinta 5% din lichidul extracelular, in timp ce la copil acest volum reprezinta aproximativ 8% (80 ml/kilocorp).
» Nevoile de electroli\i sunt pentru sodiu 3 mEq/kilocorp/24 ore, pentru potasiu 2 mEq/kilocorp/24 ore si pentru calciu 1 mEq/kilocorp/24 ore.
Echilibrul acidobazic Mecanisme compensatorii. Legatura dintre pH
si concentrata acid carbonic-bicarbonat este, precum se stie, exprimata de ecuatia lui Henderson si Hasselbach: pH = pK + log S^ , (rena]) ,A» iar C03H2 = H20 + C02 dizolt. C03H2 (respirator)
Echilibrul acidobazic este mentinut de catre sistemul compensator
respirator si renal astfel:
' Sistemul respirator poate produce o alterare rapida a pH-ului prin modificarea frecventei respiratorii si a volumului curent.
' Rinichii reactioneaza mai lent echilibrind excretia de bicarbonat si secretand ioni de hidrogen, in primul rind, la nivelul nefronului distal.
Golul (diferenta, pierderea) de anioni se calculeaza dupa formula: Na+ + K+ - (CI" + CO3H") = golul de anioni. in mod normal el este de 8-l2 mEq/1 si este format in principal din fosfati, sulfati si acizi organici.
Golul de anioni este putin influentat in acidoza meolica secundara diareei, dar el creste foarte mult in starile patologice in care se produc excesiv acizi, cum sunt cele cuprinse in formula nemotehnica Mudpfes: uremie, diabet zaharat, intoxicatie cu metanol paraldehida, izo-niazida, fier, etanol, etilenglicol si salicilati.
Dereglarile electrolitice. Sodiul si potasiul, cei doi cationi majori, sunt principalii factori ai impartirii apei intre spatiile intra- si extracclu-lare. Aceste spatii depind de transportul activ al potasiului in celula si al sodiului in afara acesteia sub influenta proceselor consumatoare de energie.
» Sodiul este mentinut in echilibru de catre aportul digestiv si excretia lui prin urina, transpiratie si fecale. Dezechilibrul sodic se exprima prin hipo- sau hipernatremie, stari care afecteaza osmolaritatea plasmatica.
Hiponatremia se intalneste in urmatoarele stari de dezechilibru ale raportului apa/sodiu:
' sodiul corporal total scazut si apa corporala totala normala sau scazuta, ca de exemplu in deshidratarea hipotona, acidocetoza diabetica (poate fi si o pseudohiponatremie), tratamentul cu diuretice, fibroza chis-tica;
' apa corporala totala crescuta si sodiul corporal total normal, ca de exemplu in retentia postoperatorie de apa, secundara cresterii hormonului antidiuretic, in setea patologica, in excesul de sopresina;
' cresterea apei corporale totale in raport cu sodiul corporal total, ca de exemplu in nefroza, ciroza, insuficienta cardiaca dreapta;
' pseudohiponatremia se intalneste in hiperlipidemie, hiperpro-teinemie, hiperglicemie (sodiul seric scade cu 1,6 mEq/1 pentru fiecare crestere cu 100 mg% a glucozei sanguine).
Hipernatremia se intalneste in urmatoarele situatii:
' deshidratare cu sodiul corporal total normal si apa corporala scazuta, ca de exemplu in pierderea renala sau insensibila de apa, pierderea de apa prin administrare excesi de solutii diuretic-osmotice (manitol, uree), pierderea anormala de apa, ca in diareue grave si diabetul insipid;
' sodiul corporal total crescut cu pierderea corporala totala de apa normala, ca in intoxicatia cu sare, rehidratarea cu lapte fiert si in unele afectiuni ale hipotalamusului.
» Potasiu) este ionul prin excelenta intracelular si care mentine osmolaritatea LIC. Doar l,5%-2% din potasiul corporal total se afla in lichidul extracei ular.In acidoza meolica, excretia renala a ionilor de hidrogen creste, in timp ce a potasiului scade. Pentru fiecare scadere a pH-ului cu 0,1, potasiul seric creste cu 0,5 mEq/l si, invers, pentru fiecare crestere a pH-ului cu 0,1, asistam la scaderea potasiului seric cu 0,5 mEq/l.
Pentru alcalinizarea urinii, necesara in tratamentul cu barbiturice sau cu salicilati, vor fi administrate cantitati adecte de potasiu, pentru usurarea excretiei renale de bicarbonat.
Hipokaliemia rezulta din pierderea excesi de potasiu, ca de exemplu in pierderi gastrointestinaie (diaree), renale (datorita diureticelor sau acidozei tubulare renale) sau in tratamentul cu insulina sau glucoza.
Hiperkaliemia apare in unele boli meolice sau renale in care excretia renala este diminuata, exista acidoza si un aport excesiv de potasiu. Hemoliza poate creste artificial lorile potasiului pe probele sanguine de laborator.
Compozitia electrolitica a lichidelor corporale este redata in elul 4.5.
