inca din 1971. am denumit astfel acest sindrom care apare la sugar in stari gra, septicemii de cele mai multe ori, si care se caracterizeaza clinic printr-o diureza mult crescuta, cu refuzul hidratarii, si colaps hipo-volemic secundar ce pune viata copilului in pericol, iar biologic prin ecuatia hiponatremie-hipernatriurie cu poliurie consecutiva.In privinta etiopatogeniei, SPS tranzitoriu apare, cum am aratat, in septicemii si stari gra toxico-septice, la sugarul mic in special, si nu este legat de nici o cauza clasica si definitiva de sindrom de pierdere de sare (insuficienta suprarenala s.a.). Instigatiile biologice (dozarea cor-tizolului seric, a aldosteronului, a 11- si 17-cetosteroizilor din sange si urina) n-au dodit nimic anormal la acesti copii. in plus, tratamentul de proba cu prednison 1-2 mg/kilocorp/zi sau/si cu DOCA-Mincortid 1/4 fiola la 2 zile s-a dodit total ineficace, dodind, ca si datele de laborator mai susamintite, ca SPS tranzitoriu nu are nici o legatura cu o entuala insuficienta suprarenala castigata sau chiar tranzitorie.
De asemenea tratamentul de proba cu pitresina a exclus si o entuala cauza epi-fizara. Cresterea in perfuzia i.v. a natriului pana la 40 mEq/kilocorp/zi si a apei pana la 500 ml-2 000 ml/kilocorp/zi pe toata durata mentinerii SPS, variind intre 3 zile si 21 zile la copin care s-au vindecat, fara ca acesti copii sa prezinte edeme, fenomene de insuficienta cardiaca sau de edem cerebral, ca si aspectele normale gasite la examenele histopa-tologice si electronooptice ale rinichilor in asemenea cazuri de SPS, ne-au indreptatit sa opinam inca din 1971, cand am descris acest sindrom, ca unicul defect nu poate fi localizat decat in nefrocitul proximal, SPS fiind o boala moleculara probabil secundara toxinelor microbiene care deranjeaza in special marginea "in perie" a nefrocitului proximal, locul de electie al resorbtiei sodiului odala filtrat la nil glomerular. Neresorbtia sodiului asociaza o hiperosmoza cu retentie secundara de apa in tubul renal si cu pierderea mai departe a sodiului si, odata cu acesta, a apei prin urina, ducand la hipovolemie cu soc hipovolemie secundar ce poate omori copilul, daca nu sunt luate, la timp si cu curaj, masurile aratate mai sus, adica cresterea sodiului si a apei pe tot parcursul duratei SPS.
In sectia clinica a IOMC am inregistrat, din 1971 pana in prezent, un numar de peste 300 asemenea cazuri, dintre care, cu procedeele amintite, marea majoritate (85%) s-au vindecat.
Instigatiile de laborator includ obligatoriu monitorizarea zilnica a natremiei care, in SPS, trebuie sa fie
