Aceasta a fost descrisa pentru prima data in 1967, fiind definita ca un sindrom pulmonar cronic la copii
prematuri care fusesera ventilati mecanic pentru
insuficienta respiratorie. Pacientul are hipoxemie persistenta si nu poate fi scos de pe ventilator.
Examenul
radiologie va pune in edenta hiperinflatie pulmonara, zone rotunde de translucenta alternand cu fascicule radiodense subtiri.
Din punct de vedere histologic se constata bronsiolita necrotica si fibroza alveolara.
Mortalitatea in acest sindrom este de circa 40% din cazuri.1
Manifestarile initiale constau in reducerea starii de constienta,
paralizie cerebrala, probleme de alimentare si desaturare in O2 in timpul alimentarii.2
Efectele tardive se observa in adolescenta sau la adultul tanar si includ
obstructia cailor aeriene, hiperreactitate cailor respiratorii si hiperinflatie pulmonara.
