Terapia intensiva neonatala este o dezvoltare tehnologica a principiilor fundamentale ale primului ajutor - asa-numitul ABC, de la A (ait-ways - cai aeriene), B (fereathing - respiratie) si C (circulation - circulatie). Succesul interventiilor depinde de capacitatea de a controla aceste trei elemente si de a asigura cel mai bun mediu intern care sa permita vindecarea si cresterea fara retardare
mintala si spasticitate. Pe masura ce tot mai multe functii fiziologice sunt preluate de masini, monitorizarea mediului intern capata o importanta vitala. Se vor monitoriza: temperatura, frecventa cardiaca, presiunea sanguina (chiar intra-arteriala in cazul in care acest lucru este necesar), respiratia (cu inregistrare continua), gazele dizolvate in plasma (cu electrozi transcutani sau intra-arteriali), bilirubi-na, electrolitii, greutatea zilnica, circumferinta craniana (saptamanal).
Pacientul este de obicei un copil prematur ai carui dusmani de moarte sunt frigul, hipoglicemia (p.280), sindromul de
insuficienta respiratorie (p.282), infectia (p.280), hemoragia intraventriculara, apneea si entero-colita necrotica (p.286).
Frigul. Avand un volum mic si o suprafata relativ mare acesta este o problema majora pentru copin
prematuri si subponderali. Pentru a evita efectele frigului se folosesc incubatoare care permit controlul temperaturii (ca si al umiditatii si al presiunii partiale a oxigenului), oferind in acelasi timp si o oarecare protectie impotriva infectiei.
Atacurile de apnee neonatala. Cauzele acestor atacuri sunt pre-maturitatea, aspirarea laptelui (in caile aeriene), insuficienta cardiaca, infectia, hipoxia, hipoglicemia si hipocalcemia.
Daca stimularea copilului nu resileste respiratia se va proceda la aspirarea faringiana si la ventilare cu balon de oxigen si masca. Se vor evita concentratiile mari de oxigen pentru a preveni retinopatia de prematuritate care poate sa urmeze unor reanimari repetate.
Teste pentru identificarea cauzelor apneei: RXT, U&E, investigatii pentru depistarea infectiilor, se va determina glicemia si ionii de calciu si magneziu.
Prevenirea si tratamentul apneei. in cazul in care apneea este provocata de aspiratie se vor administra mese mici la fiecare 2 ore sau se va alimenta copilul prin tub. Se va monitoriza permanent presiunea de oxigen, in cazul in care apneea apare chiar in prezenta unei concentratii a oxigenului de 40% in aerul inspirat, vor fi necesare proceduri de ventilare speciale (ca CPAP sau IPPV). Administrarea de aminofilina (0,15mg/kg/h, i.v.) poate fi utila dar trebuie sa se controleze concentratia plasmatica a substantei. in cazul in care se instaleaza o tahicardie persistenta (peste 165/min) se va reduce doza. Suprimarea brusca a aminofi-linei poate determina aparitia unor noi crize de apnee.
Retinopatia de prematuritate1. Vasele retiniene premature sunt sensibile la cresterea presiunii partiale de oxigen in aerul inspirat, lucru care survine adesea in cursul manvrelor de reanimare. Aceasta pohv duce la fibroza retiniana, dezlipirea retinei si pierderea vederii. in cazul voi-ilor cu un grad mai mare de imaturitate pierderea vederii se instale\\ 1 mai tarziu. Prevalenta: copin sub 1000 g - 53%; copin de 1250 g copin de 1500 g - 35%.
Clasificare. Exista cinci tipuri de retinopatie de prematuritate. in functie de locul unde se produce detasarea, de gradul detasarii si de intinderea acesteia (masurata in ore-ceas la fiecare ochi).
Tratament. Crioterapia este eficace.
Screening. Orice copil care la
nastere are o greutate mai mica de 1500 g, sau care se naste la, sau inainte de cea de-a 31-a saptamana de gestatie trebuie examinat. in cazul in care
nasterea a survenit la saptamana a 25-a se va face examen oftalmoscopic cu dilatare pupilara cu ciclopentolat 0,5%, in momentul in care copilul a atins varsta de 6-7 saptamani, apoi la fiecare 2 saptamani pana la implinirea a 36 de saptamani post-menstrual. Adesea un singur examen efectuat la prematurii care se nasc la 26-31 saptamani de
sarcina este suficient. Este preferabil ca examinarea sa fie facuta de un oftalmolog.
Hemoragia intraventriculara. Acest accident survine la peste 40% dintre copin nascuti prematur care au o greutate la nastere mai mica de 1500 g. Hemoragia poate fi subependimala, subarahnoidiana sau direct intr-un ventricul sau in tesutul cerebral. Cauzele posibile sunt: traumatismul obstetrical, hipoxia, o tulburare a coagularii (p.286). Trebuie suspectata o hemoragie intraventriculara la orice nou-nascut care se deterioreaza fara o cauza evidenta. Semne care indica un astfel de accident sunt: opistotonus, iriilitate cerebrala, stare de soc, incapacitatea progresiva de a se alimenta, fontanela proeminenta asociata cu o expansiune rapida a craniului, un reflex Moro exagerat sau absent, conlsii si stare de somnolenta. Cu toate acestea circa 50% din cazuri sunt \"tacute\".
Teste Examenul ecografic si
tomografia computerizata confirma diagnosticul. Complicatiile posibile sunt retardarea mintala si spasticitatea. Multi din acesti copii supravietuiesc fara tulburari, dar nu este sigur ca ulterior nu vor surveni dificultati de scolarizare sau
tulburari de comportament.
Tratamentul consta in repaus, ridicarea capului si controlul conlsiilor (p.280).
