Stenoza pilorica congenitala hipertroficaIn ciuda numelui sau aceasta nu se manifesta de la nastere, ci se dezvolta in cursul primei luni de viata extrauterina. Afectiunea este de patru ori mai frecventa la baieti decat la fete.
Pacientul prezinta vomismente dupa alimentare, vomismente care sunt proiectate peste marginea leaganului. Stenoza pilorica congenitala se deosebeste de alte cauze care pot determina vomismente (de ex. gas-troenterita) prin 3 aspecte importante:
» Vomismentele nu contin bila, deoarece
obstructia se produce la un nivel inalt.
» Nu exista
diaree (dar
constipatia este posibila, fiind insotita de asa-numite \"scaune de foame\").
» Desi pacientul este bolnav, doar rareori este in stare de prostratie. Copilul este vioi si anxios, malnutrit si deshidratat, permanent infometat.
Diagnostic. Se pot observa in cursul alimentarii copilului unde peristaltice care se proa de la stanga la dreapta in hipocondrul stang. Se poate palpa masa pilorica de dimensiunea unei masline. Pentru aceasta medicul se va aseza de partea stanga a copilului si va palpa cu mana stanga, in hipocondrul drept, marginea laterala a muschiului drept abdominal din partea dreapta a corpului in timpul alimentarii. in acest caz se va prefera alimentarea de la sanul stang. Copilul poate prezenta o stare de deshidratare grava, precum si o lipsa de clorura de sodiu. Din acest motiv determinarea debitului urinar si a concentratiei plasmatice a ionilor de clor (ca si a celor de potasiu si de HCO3) sunt vitale deoarece pot ghida pediatrul in desfasurarea procedurilor de resuscitare, si vor permite sa se determine momentul in care se poate efectua interventia chirurgicala cu minimum de riscuri (pentru aceasta ionii de clor trebuie sa depaseasca o concentratie de 90 milimoli/l de plasma).
Cu ajutorul ultrasunetelor se pot determina precoce
tumori pilorice1 care nu se pot palpa (-l4% din cazuri).
Tratament. inainte de interventia chirurgicala (care va consta in piloromiotomie tip Ramstedt) se va introduce un tub naso-gastric cu diametru mare.
Invaginatia intestinala la copil. Intestinul subtire sufera o \"tele-scopare\", ca si cum s-ar auto-inghiti. Pacientul poate sa aiba orice varsta (de obicei intre 5 si 12 luni), si se prezinta cu s intermitent, imposibil de linistit, si flectarea coapselor (din cauza colicilor). Scaunele pot sa fie sanguinolente (dar aceasta nu este obligatoriu). Se poate palpa o masa abdominala cu forma unui carnat. Pacientul intra repede in soc si devine muribund. O
clisma cu bariu poate sili diagnosticul (bariul nu poate curge proximal fata de nivelul invaginatiei, si in acel punct se poate vedea o incovoiere a intestinului). in cursul examenului, invaginarile precoce (mai putin de 24 de ore) pot fi reduse de radiolog. Majoritatea cazurilor necesita interventie chirurgicala. Succesul tratamentului depinde de precocitatea diagnosticului si de echipa de chirurgi si pediatri, de o anestezie bine efectuata si de o monitorizare stricta, atat pre- cat si postoperatorie. La laparotomie se va exciza orice portiune de
intestin necrotic.
Tratamentul va consta in aplicarea procedurilor de resuscitare, pregatirea sangelui pentru transfuzie si introducerea unui cateter naso-gastric.
Copin de varsta scolara au manifestari diferite de cele ale sugarilor. Sangerarile rectale sunt mai putin obisnuite, si cel mai adesea durata suferintei este mai lunga (peste 3 saptamani). Uneori se descrie asocierea cu o alta manifestare patologica (purpura Henoch-SchSnlein, sindromul Peutz-Jeghers, fibroza chistica, ascaridoza, sindrom nefrotic sau tumori, ca de exemplu limfoame - in acest din urma caz simptomele determinate de invaginarea
intestinului subtire sunt cel mai frecvent mod de debut al bolii).2
Fimoza este provocata de cicatricele determinate la nivelul preputului prin circumcizie, ceea ce face imposibila rasfrangerea acestuia peste gland. in unele cazuri fenomenul poate impiedica scurgerea urinei, ceea ce va duce la
balonarea preputului. in cazul in care curgerea urinei este impiedicata, sau daca exista balanita recurenta se indica circumcizia. (Nota: un preput non-retractil este normal pana la varsta de 4 ani).
Tratamentul durerilor postoperatorii. Se administreaza morfina i.v.; doza de incarcare a copilului este de 100 Mg/kg intr-un interval de 30 de min, apoi 10-30 ug/ora (la nou-nascut 5-7ug/ora, dar aceiasi doza de incarcare). Se poate administra diclofenac - 0,5-l,5 mg/kg/lih, cu conditia ca pacientul sa aiba peste 1 an (de ex., un supozitor de 12,5 mg la fiecare 12 ore). Se mai poate folosi Ibuprofen 5 mg/kg/6h, pe cale orala (siropul contine 100 mg/5 ml).3
Alte probleme chirurgicale: apendicita, hernia, vollus, torsionarea testiculelor, abdomenul acut.
