Cele mai multe dintre nasterile premature presupun o serie de complicatii ce necesita ingrijiri pe termen scurt sau pe termen lung. Se considera ca un bebelus este nascut prematur intre saptamanile 32-37 de sarcina, iar cei care vin pe lume inainte de 32 de saptamani sunt nascuti ser prematur.
Cuprins:
Asfixia inlraparlum |
sus  |
- Se datorează īn ultimă instanţă, scăderii schimbului transplacen-tar de gaze ceea ce duce la hipoxemie, acidoză şi ischemie la nou-năs-cut.
Semne clinice: cianoză sau paloare, bradicardie, crize de apnee şi scăderea tonusului muscular.
Tratamentul este cel arătat la subcapitolul "Reanimarea īn sala de naşteri".
Aspira rea de meconiu |
sus |
Apare la 10% din nou-născuţii la care lichidul amniptic fusese colorat cu meconiu datorită asfixiei intrapartum a fătului. Asfixia, prin gas-pingul pe care-1 promovează, permite infiltrarea meconiului sub corzile vocale, īn timpul şi īn primele clipe după expulzie. Diagnosticul īl face prezenţa meconiului īn gură şi faringe, īnsoţită de īntregul cortegiu de semne ale asfixiei neonatale.
Tratamentul constă īn aspirarea meconiului din gură şi faringe şi eliberarea căilor respiratorii superioare chiar īnaintea expulziei toracelui prin perineu sau prin porţiunea histerotomizată īn caz de cezariană.
După expulzie, se va face imediat laringoscopie şi, dacă meconiul este prezent la nivelul corzilor vocale sau dacă nou-născutul este sever asfixiat, se va face intubaţie endotraheală şi se va aspira īn continuu meconiul aflat īn gură. Numai după aceea se vor īncepe manevrele de reanimare de tipul ventilaţiei asistate şi a masajului cardiac extern.
medicamentele administrate parturientei |
sus |
Anumite substanţe, de tipul narcoticelor şi a sulfatului de magneziu, pot şi ele genera deprimarea sistemului nervos central sau a tonusului neuromuscular a fătului, ştiut fiind că aceste substanţe traversează bariera placentară. Ca semne clinice se notează apneea şi scăderea tonusului muscular al fătului.
Tratamentul īn intoxicaţia cu narcotice constă īn administrarea i.m. sau i.v. de Naloxone (Narcan), 0,01 mg/kilocorp/doză, repetat la 3-5 minute+susţinerea respiraţiei şi circulaţiei. Uneori īn intoxicaţii mai profunde pot fi necesare doze mult mai mari. īn cazul intoxicaţiei cu sulfat de magneziu, se va administra calciu gluconic 1 ml (=100 mg)/kilo-corp doză, i.v. īncet, sub monitorizare cardiacă. La nou-născutul prematur este adeseori necesară concomitent ventilaţia asistată.
Anomaliile congenitale ale căilor respiratorii superioare şi/sau inferioare |
sus |
. Pot deveni cauză de detresă a copilului la naştere. Dintre acestea, anomaliile căilor respiratorii superioare mai frecvent īntālnite sunt atrezia choanală, micrognatismul, macroglosia şi, mai rar, atrezia laringiană, inelul vascular sau costal şi higroma chistică.
Simptomele clinice constau īn tiraj costal, cianoză, apnee şi stridor respirator. In atrezia choanală, imposibilitatea trecerii prin nazofaringe a sondei de alimentare sau a cateterului de aspiraţie sugerează diagnosticul.
Tratamentul constă īn administrarea de oxigen pe cale orală. In micrognatism, copilul va fi ţinut īn poziţie ventrală. īn caz de apnee, bolnavul va fi intubat. Laringoscopia va tranşa diagnosticul obstrucţiei după care tratamentul chirurgical va fi instituit de urgenţă.
. Unele malformaţii ale căilor aeriene inferioare şi ale plămānului (hernia diafragmatică, fistula esofago-traheală şi sindromul Potter) sau, mai rar, bolile congenitale pulmonare cum sunt: chilotoraxul neonatal, pneumonia congenitală, malformaţia adenomatoidă chistică a plmānului şi enfizemul lobar obstructiv congenital, pot fi cauză de detresă la naştere.
Semnele diagnostice sunt: īn hernia diafragmatică detresă respiratorie gravă, cu limitarea pătrunderii aerului, cianoză şi abdomen scafoid; īn fistula esofagotraheală, producere excesivă de mucus, ţipăt răguşit, stridulos şi imposibilitatea penetrării sondei nazo-gastrice īn stomac. De obicei, acest tip de fistulă se asociază cu atrezie esofagiană. Pentru sindromul Potter, semnele diagnostice sunt: hipoplazia pulmonară, pneumo-toraxul precoce, faciesul aplatizat, faldurile cutanate suplimentare, dis-genezia renală şi oligohidramniosul. Radiografia toracică prezintă şi ea semne caracteristice. In hernia diafragmatică: hipoplazie pulmonară unilaterală, cu multiple bucle intestinale īn torace, prezenţa bariului īn cavitatea toracică (la prīnzul baritat); īn fistula esofagotraheală: tubul nazo-gastric īncolăcit īn punga esofagiană plină cu aer sau pătrunderea tubului īn trahee; īn sindromul Potter: plămān hipoplazie īnsoţit adeseori de pneumotorace.
Tratamentul constă īn oxigenoterapie, intubaţie şi cānd există indicaţie, ventilaţie asistată. īn hernia diafragmatică, oxigenoterapia pe mască umflă stomacul herniat, ceea ce poate compromite ulterior şi mai rău ventilaţia, īn acest caz se impune instalarea de urgenţă a unei sonde nazo-gastrice pentru aspirare şi decompresie. Consultul şi tratamentul chirurgical sunt īnsă imediat obligatorii.
Asfixia inlraparlum
