Difteria este o boala contagioasa produsa de catre un bacii gram-pozitiv, Corynebacterium diphteriae. a carui exotoxina defineste caracterul sislemic al bolii si complicatiile ei.
Diagnostic. Sunt descrise patru forme clinice:
- faringoamigdaliana, cu: dureri in gat, febra, varsaturi, disfagie, stare toxica asociata cu pseudomembrana cenusie foarte aderenta de mucoasa faringoamigdaliana si care poate duce la obstruarea respiratiei;
- laringiana (mai rara). incepe cu raguseala in afonie si se poate extinde la faringe si trahee;
- nazala, cu secretii serosanguinolente ce persista cateva saptamani;
- cutanata, cu ulceratie bine demarcata, cu baza membranoasa. Se semnaleaza mai ales in tarile calde.
Complicatiile reprezinta efectele exotoxinei la nivelul altor organe, in afara aparatului respirator, si anume: miocardita, endocardita, aritmii (bloc atrio-ventricular, bloc de ramura principala stanga); obstuctie cu insuficienta respiratorie; paralizie palatina si oculomotoare: polinevrita periferica; moarte, de obicei prin complicatii cardiace si respiratoare.
Examene paraclinice: frotiu si culturi din exudatul faringian pe mediu Loeffler si agar telurit, lou sanguin, determinarea trombocitelor (scad), enzimelor cardiace (TGO, TGP, LDH), ECG si, la neie, a rezervei alcaline.
Diagnosticul diferential este prezentat in cadrul modulului 10.2 ("Urgente respiratorii").
Tratamentul vizeaza in primul rand asigurarea permeabilitatii cailor aeriene si prevenirea complicatiilor cardiace.
Se administreaza i.m. sau i.v. ser antidifteric in doza de 20 000 u. in formele usoare sau in cele la care pseudomembrana nu a depasit amigdalele. in forma extensiva se dau i.v. 80 000-100 000 u.
Penicilina G 100 000 u./kilocorp/24 h la 4 ore i.v. timp de 7- 10 zile, dupa care se va mai da inca 10 zile penicilina V in doza de 25 000-50 000 u./kilocorp/24 h in 4 prize orale sau, la cei alergici, eritromicina 30-50 mg/kilocorp/24 h la 6 ore p.o. Toti bolnavii r fi internati in spitalul de boli contagioase.
