Se efectueaza in situatii alarmante si cu o tehnica precisa, foarte rapida, fie pentru a evacua un revarsat pericardic compresiv, fie pentru a injecta in cavitatea ventriculara un medicament (in stopul cardiac).
Material: vata, alcool iodat, seringi etanse, ace lungi de cel putin 5-6 cm (Ia copilul mare se pot folosi ace de punctie lombara) si ace de calibru mic (0,2 mm). in scopul evacuarii pericardice, se folosesc ace la fel de lungi ca cele de mai sus, dar mai groase (1-1,2 mm). Mai sunt necesare: un robinet cu trei cai sau un racord din latex si o pensa Kocher.
Tehnica este diferita, dupa cum este rba de injectie sau de punctie.
Cuprins:
Injecţia intracardiacă |
sus  |
Se face cel mai bine pe cale subxifoidiană. Se dezinfectează pielea cu alcool iodat, se montează acul la seringă, se înţeapă sub apendicele xifoid trecând perpendicular prin planurile superficiale, se înclină apoi seringa în jos făcând un unghi de 20° cu peretele abdominal, se înfundă acul mai mulţi centimetri urcând apoi înapoia sternului şi aspirând blând până ce apare un reflux masiv de sânge în seringă. Se injectează conţinutul seringii şi se scoate repede acul cu seringa.
Dacă nu se reuşeşte injectarea pe cale subxifoidiană, se încearcă calea laterosternală stângă, înţepând perpendicular peretele la 2 cm în afara marginii sternale stângi în spaţiul 4 sau 5 intercostal. Se înfundă acul, aspirând blând cu seringa până ce apare refluxul de sânge. Se procedează apoi ca mai sus.
Funcţia pericardicâ |
sus |
Se efectuează în caz de tamponadă, bolnavul fiind ventilat artificial. în alte cazuri mai puţin dramatice, se pune bolnavul pe monitor, având o cale venoasă deschisă, se oxigenează şi. Ia nevoie, se ţine gata de intubat. Tehnica este aceeaşi ca la injecţia intracardiacă, cu trei precizări suplimentare: să se folosească numai calea subxifoidiană (cea laterosternală poate leza arterele cardiace); să se inter-pună între ac şi seringă un robinet cu trei căi sau un racord din latex care va fi pensat între două umpleri ale seringii pentru a o goli; să nu se înţepe inima (se va avansa lent cu acul, sub aspiraţie continuă).
Controlul se face prin radiografie toracică după manevră, pentru a depista un eventual hemopericard sau pneumotorax.
Injecţia intracardiacă 
