Se face in scopul evacuarii unei retentii de lichid si/sau aer, determinate de un obstacol la nivelul tubului digestiv. Ea se executa fie ca un act vital de urgenta pentru a proteja caile aeriene de o inundatie salivara (paralizare a deglutitiei sau obstruare esofagiana), pentru a preveni riscul varsaturilor (coma, peritonita, tuse convulsiva), fie pentru a combate un meteorism abdominal dispneizant sau o dilatatie acuta de stomac.
Material: sonde esofagogastroduodcnalc, semirigide, din polivinil radioopac, cu un borcan (Vygon) sau cu doua (Replogle-Argyl), de 40, 50 si respectiv 125 cm lungime si de 1, 2, 2,5 si respectiv 4 mm, cu orificii distale laterale; de asemenea sonde rectale suple, din silicon sau cauciuc, da calibru 18, 21 si respectiv 24.
Aspirarea se face prin aspirator cu control sau manual fractionat in urgente, fie manometric nedepasind 50 cm apa, sau prin golire decliva ('50 cm apa), realizand un sifonaj prelungit (cel mai eficace).
Tehnica. Sonda oro- sau nazofaringiana Replogle se introduce pe gura sau pe nas pe o lungime egala cu o data si jumatate distanta nas-tragus, in scopul aspirarii continue a secretiilor salivare. O aspirare blanda ('30 pana la '50 cm), apoi prin sonda alba. Se verifica permeabilitatea orificiilor distale la 30 min injectand cativa centimetri cubi de aer prin sonda albastra. Din 6 in 6 ore se r injecta 2'3 ml ser fiziologic pentru lavaj prin sonda albastra.
Sonda nazogastrica are aceeasi lungime cu distanta nas-ombilic. Se introduce fara probleme. Ajungerea in stomac este controlata prin injectarea catorva centimetri cubi de aer urmata de ascultarea epigastru-lui. De asemenea, aspirarea unui lichid cu un pH sub 4 dovedeste ca sonda a ajuns in stomac.
Sonda nazogastroduodenala este bine instalata cand prin ea se aspira un lichid bilios cu pH sub 6. Controlul poate fi facut si radiologie.
Fixarea sondei se face in mustata", pentru cea oronazala, si ui cruce" (pe fese, perineu si sacru), pentru cea rectala.
Complicatiile tehnice ale aspiratiei digestive: perforatia parietala, ulceratia gastrointestinala sau rectosigmoidiana. Drept complicatii meolice, pot surveni: pierderea de apa, sodiu si potasiu, bicarbonat (-Ağaci-doza), dar mai ales de ioni de clor si hidrogen (-Ağalcaloza) in aspiratia inalta cu acidurie paradoxala. Pentru 100 ml pierderi de apa se pierd 10'12 mEq CI", 3'6 mEq IT1" si 10 mEq Na+. Din acest motiv, odata la 3'6 ore, este obligatorie masurarea cantitatii aspirate si un bilant hidroelectrolitic si, la neie, reechilibrare parenterala.
