Urticaria este o eruptie de elemente compuse din papule sau placi policiclice, rotunde sau neregulate, bine delimitate, de culoare roz-palida, sau alb-opalina cu areola rozata, de consistenta ferma, catifelate. Aceasta eruptie este precedata, intovarasita sau urmata de un pru-rit olent, uneori cu caracter de arsura sau de tensiune foarte dureroasa.
Cuprins:
Etiopatogenie |
sus  |
La baza procesului urticarian se află, īn general, un mecanism alergic. Există īnsă şi urticarii care nu pot fi explicate printr-o sensibilizare la alergene. Astfel, se cunosc cazuri de urticarie provocate de agenţi eliberatori de bistamină, degranulānd mastocitele, fără intervenţia unui conflict antigen-anticorp. Se găsesc asemenea agenţi īn alimente (peşte, căpşuni) şi īn unele medicamente, care pot declanşa un puseu acut urticarian, prin mecanism fie alergic, fie nealergic. Toxinele anumitor plante sau insecte pot, de asemenea, determina apariţia urticariei neal-ergice prin proprietăţile lor farmacologice histaminoeliberatoare. In urticaria alergică, ca urmare a conflictului dintre antigene şi anticorpii reaginici, rezultă o degradare a mastocitelor şi eliberarea brutală īn derni a histaminei şi a altor mediatori chimici cu consecinţe asupra endoteliu-lui vascular (permeabilizare a peretelui capilar etc).
Antigenele care provoacă urticaria alergică sunt foarte numeroase şi pătrunderea lor īn organism se poate face pe cale digestivă, prin injecţii, prin inhalare sau prin piele.
Urticaria de origine alimentară este cel mai des provocată de căpşuni, fragi, ouă, nuci, ciocolată, peşte şi unele produse de patiserie.
Urticaria provocată de medicamente se īntālneşte şi la copii. Ea poate fi produsă de aspirină, piramidon, fcuobarbital, salicilafi sau novo-caină. Calea cutanată este mai puţin frecventă. Substanţele iritante vegetale (perii de urzică, prim uleie, iedera etc.) sau de origine animală (īnţepăturile de ţānţari, ploşniţe, viespi, furnici) provoacă papule urti-cariene localizate la locul īnţepăturilor.
Polenul diferitelor flori, lāna, penele, parfumurile şi mucegaiurile pot, cāteodată, să determine apariţia de erupţii urticariene. Urticaria de cauză fizică (solară sau la frig) este relativ frecventă la copil. Mecanismul rezidă īn liberarea intradermică de histamină, care poate provoca stări de şoc, cu hipotensiune şi colaps.
Urticaria acută are următorul tablou clinic: reacţia se produce īn cāteva secunde sau minute de la expunerea la factorul etiologic, putānd avea episoade zgomotoase, dar fugace; reacţia se produce după ore sau zile de la o anumită expunere.
īn prima formă reacţia este aproape cu certitudine mediată de anticorpi, de reagine, iar probele cutanate de transfer şi reexpunere sunt pozitive. Cei mai mulţi pacienţi sunt atopici, adică persoane genetic deosebit de susceptibile a se sensibiliza, mecanismul imunologic avānd la bază conflictul antigen IgE. īn cazurile de urticarie acută īn care leziunile apar după ore sau zile de la expunere, interpretarea cea mai probabilă, dată de diverşi autori, este că această reacţie cutanată nu ar fi provocată prir,tr-un mecanism de sensibilizare imunologică, ci ar fi datorită unei eliberări directe de histamină de către o serie de alimente care produc după ingestia enzimatică, polipeptide, puternici liberatori de histamină.
Diagnosticul |
sus |
Diagnosticul clinic al urticariei nu constituie nici o dificultate. Adevărata problemă o constituie īnsă diagnosticul etiologic. īn primul rānd, se va cerceta printr-un istoric amănunţit posibilitatea unei etiologii alimentare, succesul tratamentului depinzānd adesea de perseverenţa cu care se face anamneză. īnregistrarea atentă a alimentelor consumate şi notarea exactă a orei apariţiei elementelor urticariene sunt de multe ori utile, dar derutant este faptul că alimentul nociv nu provoacă erupţia īntotdeauna cānd este ingerat. Asocierea cu tulburări digestive sau cu un trecut atopic este un argument īn favoarea naturii alergice a urticariei. Testele cutanate nu sunt īn general concludente. Dozarea imunoglobulinelor, īndeosebi a IgE, nu aduce o contribuţie utilă, bolnavii cu urticarie neprezentānd titruri crescute semnificativ.
Testul de transfer pasiv Prausnitz-Kiistner are valoare diagnostică şi este considerat specific pentru evidenţierea reaginelor.
Testul de degranulare a bazofilclor este utilizat īndeosebi īn alergia medicamentoasă. Testul de transformare a limfocitclor (TTL) pozitiv are o marc valoare diagnostică, avānd īn vedere că nu s-au semnalat teste fals pozitive; pot apărea īnsă teste fals negative, explicabile prin multitudinea factorilor care pot influenţa reacţia limfocitelor: imunosupresive, corticoizi, antiinflamatoare, tulburări de imunitate celulară.
Etiopatogenie
