Plodermitele sunt maladii provocate de piococii banali, care traiesc pe pielea normala a copilului in stare saprofita, intr-un continuu echilibru dinamic. Ei sunt frecventi la nivelul orificiilor naturale si foliculilor pilosi, unde iritatiile mecanice si conditiile de caldura, umiditate si pil le favorizeaza inmultirea si dezvoltarea.
Infectia poate fi de origine exogena, patrunzand printr-o solutie de continuitate creata la un moment dat, sau, mai rar, de origine endogena prin vehicularea germenilor pe cale hematogena de la un focar sceral. Sunt predispusi copin distrofici, diabetici si cei cu deficite imune congenitale sau castigate.
Cuprins:
Stafilococii cutanate grave |
sus |
Foliculita este o infecţie peripapilară intraepidermică, formată din pustulc cu conţinut galben-verzui, perforate de firu! de păr, cu halou roşu în jur şi însoţită de prurit şi usturime.
Când este profundă realizează veritabile abcese cu un focar superficial şi unul mai profund.
Furunculul este o foliculită profundă necrozantă care interesează atât ţesutul conjunctiv perifolicular, cât şi ţesutul adipos subcutanat. Se întovărăşeşte frecvent de limfangită regională cu limfadenită dureroasă şi febră.
Poate apărea în orice teritoriu cutanat, cu frecvenţă crescută la nivelul feţei dorsale a mâinilor, antebraţe, coapse, faţă, ceafă etc.
Furunculul antracoid este constituit dintr-un aglomerat de furuncule, de dimensiuni mari, localizate de preferinţă la ceafă şi pe spate, unde tegumentul gros, inextensibil, duce la difuzarea laterală a infecţiei, cu formarea unei zone indurate, eritematoase, foarte dureroase, cu mai multe orificii prin care se scurge un puroi galben. Bolnavul este febril, face frisoane, are starea generală alterată.
Stafilococia malignă |
sus |
Stafilococia malignă a feţei se localizează de obicei la buza superioară sau la nas, evoluând ca o infecţie gravă, caracterizată prin febră,
frisoane, stare generală alterată şi un conglomerat de leziuni supurative situate la diferite profunzimi şi aflate în variate stadii de evoluţie (induraţie, pustulizare, necrozare, abcedare).
Frecvent se asociază limfangită şi deseori tromboflebită septică adiacentă care se poate extinde la sinusul cavernos (proptoză, chemoză, edem orbitar roşu, suspendarea motilităţii oculare), sau poate determina septicemii cu diverse metastaze, în special pulmonare (stafilococia pulmonară).
Erizipelul stafilococic |
sus |
Erizipelul stafilococic, mult mai rar decât cel streptococic, apare mai ales la copiii debilitaţi sub forma unui placard roşu-violaceu supradenivclat, cu evoluţie subtorpidă, uneori cu tromboflebite în jur.
Abcesele multiple ale glandelor sudoripare ecrine (porita sau mili-aria roşie stafilococică) se întâlnesc la nou-născuţi şi sugari. Terenul debilitat prin distrofie, anemie sau boli anergizante joacă rol favorizant. Evoluează sub forma unor noduli inflamatori, situaţi la nivelul dermului, şi care treptat abcedează.
Fără tratament corespunzător, se poate produce o septicemie stafilococică, care poate pune viaţa copilului în pericol.
Piodermita vegetantă generalizată |
sus |
Piodermita vegetantă generalizată, descrisă de Hallopeau, se manifestă prin placarde, rotund-ovalare, papilomatoase, vegetante şi supurative, diseminate pe trunchi şi membre, izolate sau confluente. Copiii au stare generală alterată, febră şi inapetenţâ. Leziunile cutanate pot să se extindă şi să pericliteze viaţa bolnavului.
Diagnosticul stafilocociilor cutanate este de obicei uşor de pus clinic, în scopul precizării diagnosticului, se practică o serie de examene de laborator specifice şi nespecifice. Frotiurile şi culturile din puroi, hemoculturile şi antibiograma stafilococilor izolaţi precizează etiologia şi ghidează antibioterapia, când aceasta este necesară.
Tratamentul stafilocociilor |
sus |
Tratamentul stafilocociilor cutanate depinde de forma clinică a bolii. Stafilocociile superficiale se tratează de cele mai multe ori exclusiv local, nespecific, prin degresarea pielii cu apă şi săpun sau cu alcool, urmată de dezinfecţie cu hexaclorfen 3%, care are acţiune antistafilococică remanentă. Pustulele, furunculele mai mari, abcesele se deschid chirurgical, fără a stoarce (!) şi se pansează. Formele grave necesită tratament cu antibiotice antislafilococice alese după antibiograma (de obicei oxacilină, cloxacilină, eritromicină sau - pentru tulpinile sensibile - penicilina G), administrate pe cale generală, în doze mari şi prelungite (aproximativ o săptămână după vindecare locală). In tromboflebitele de sinus cavernos se asociază terapia anticoagulantă.