intelepciunea consta in capacitatea de a descoperi o alternati.
TRAIM intr-un timp de trezire a interesului pentru vcgetarianism cum nu a fost niciodata in trecut. Dar diferenta fata de epocile trecute, cand aparatorii dietei vegetariene erau oameni maturi cu experienta in domeniul filozofiei si al stiintei, este ca astazi tinerii cauta cu entuziasm un stil de viata mai simplu si mai natural
Universitati atat de renumite ca Universitatea Yale din Statele Unite, ofera acum studentilor un meniu pregatit din alimente vegetariene integrale si crescute ecologic. Chiftelele si biftecurile cu cartofi prajiti, care ani si ani au fost felurile preferate de catre tinerii din tarile dezvoltate, acum sunt inlocuite cu produse preparate pe baza de soia , de cereale integrale in rietati diverse, de salate si de zarzaturi provenite din culturi biologice, fara consernti, coloranti si alte adausuri.
Cuprins:
Motivaţii în favoarea sănătăţii |
sus  |
Până către ani şaizeci, experţii în nutriţie erau preocupaţi mai mult de acoperirea carenţelor alimentare şi se îngrijau mai degrabă ca alimentele consumate să aibă suficiente calorii, decât de calitatea acestora. Pe la prima jumătate a secolului nostru s-a trezit şi s-a reafirmat mitul proteinelor; Trebuia să se consume suficiente proteine (mai mult decât era nevoie în realitate), şi se credea că recurgerea la produsele carnate era cea mai bună cale de a le obţine.
Iată că în ultima vreme cercetătorii şi experţii în nutriţie au dovedit că este mai importantă preocuparea pentru calitatea alimentelor decât pentru cantitate. Ei au stabilit că necesităţile de proteine sunt mai mici decât se credea (vezi pag. 54) că problemele ce le ridica nutriţia în ţările dezvoltate erau datorate tocmai consumului excesiv de alimente de origine animală, de grăsimi şi de zahăr ca şi de lipsa de produse vegetale (fructe, cereale şi zarzavaturi).
în ultimul timp apar din ce în ce mai multe declaraţii în favoarea alimentaţiei vegetariene, atât din partea cercetătorilor şi experţilor în medicina preventivă, cât şi din partea insti-tuţilor şi organismelor oficiale, naţionale şi internaţionale. Astăzi prin mijloacele de comunicare nu se mai aud recomandări în favoarea consumului de carne; în schimb insistă asupra necesităţii de a consuma vegetale din abundenţă.
Asociaţia Dietetică Nordamericană, recunoscută prin declaraţiile sale cumpănite, deja din 1980 şi-a dat avizul că; din ce în ce apar mai multe dovezi ştiinţifice în sprijinul unor relaţii pozitive între alimentaţia pe baza de vegetale şi prevenirea unor boli cronice degenerative, ca obezitatea, afecţunile coronariene, hipertensiunea arterială, diabetul, cancerul de colon şi altele.\'
In Spania, profesorul Grande Coviân, una dintre autorităţile cele mai prestigioase în domeniul nutriţiei din aceasă ţară, în ciuda criticilor pe care le aduce vegetarianismului, spune în cartea sa ; "Dieta lactoovovegeta-riană poate fi de fapt, perfect satisfăcătoare din punct de vedere nutritiv". Iar în final recunoaşte că " însăşi dieta vegetariană strictă poate fi indicată pentru adulţi dacă se are în vedere să se corecteze lipsurile sale vădite" De asemenea el zice mai departe: "carnea nu este indispensabil pentru hrana omului"?
Doctorul Miguel Aguilar, membru de onoare al Societăţii Regale Spaniole de fizică şi cercetător în Consiliul Superior de Cercetări Ştiinţifice, în lucrarea sa "Dieta vege-teriană o cale către o alimentaţie echilibrată" (Ediciones Temas de Hoy, 1990) demonstrează cu argumente ştiinţifice că dieta vegetariană este superioară celei omnivore în general şi îndeosebi celei occidentale.
In această interesantă lucrare se demolează cu rigoarea datelor numeroasele banalităţi pe care societatea occidentală la susţine în legătură cu carnea: că proteinele sale sunt de o calitate superioară, sau că ea este cea mai bună sursă pentru necesarul de fier.
Boli cardiovasculare
In interesanta informaţie publicată recent de către Organizaţia Mondală a Sănătăţii (O.M.S.), "Dietă, nutriţie şi prevenirea bolilor cronice" există un capitol dedicat bolilor cardiovasculare, în care un grup internaţional de experţi înmănunchează ultimile cercetări în legătură cu avantajele dietei pe bază de vegetale, într-unui din paragrafe spune astfel:
" Subgrupele de populaţie care folosesc o dietă bogată în alimente de origine vegetală prezintă o rată mai scăzută de cardiopatie coronariană decât restul populaţiei în general. De exemplu, adventiştii de ziua a şaptea din Norvegia şi din Olanda au un indice de cardiopatie coronariană de trei ori mai mic sau până la jumătate faţă de alte populaţii ţinute sub observaţie din restul populaţiei generale. Adventiştii de ziua a şaptea care mănâncă carne, prezintă o rată de mortalitate mai ridicată decât cei care sunt vegetarieni, la fel şi vegetarienii britanici au un indice de mortalitate cauzat de cardiopatie coronariană cu 30% inferior faţă de nevegetarieni, făcând abstacţie de consumul mai mic sau mai mare de ţigări.
Concentraţia de colesterol seric, este considerabil mai scăzută la vegetarieni decât la lactoovovegetarieni şi nevegetarieni" -}
Profesorul Grande Coviân, înglobează în cartea sa4 un studiu realizat în Universitatea din Loma Linda (S.U.A.), cu 27.530 de adventişti, dintre care jumătate erau ovolactovege-tarieni sau vegetarieni stricţi. Rezultatele au arătat că mortalitatea coronariană (infarctul de miocard) la adventiştii era doar de 55% în raport cu restul populaţiei. Mai mult încă: adventiştii care mâncau carne de mai mult de 4 ori pe săptămână , aveau cu 70% mai ridicat riscul de a muri datorită bolilor coronariene (factor 1,7), decât adventiştii vegetarieni (vezi pag. 109). Ştiindu-se că nici unul dintre ei nu fuma şi că toţi urmau un stil de viaţă asemănător, diferenţele în ceea ce priveşte riscul de infarct se datorau doar alimentaţiei.5
In prestigioasa revistă medicală "Lancet" s-a publicat recent un studiu, potrivit căruia la 82% din bolnavii de arteroscleroză care au urmat o dietă vegetariană, cu un conţinut scăzut de grăsimi, pe lângă faptul că s-au abţinut de la fumat şi că au practicat exerciţul fizic, s-a produs o scădere a depozitelor de colesterol care îngustează diametrul arterelor şi îngreunează circulaţia sângelui.
Colesterolul
.
Dieta vegetariană strictă nu conţine colesterol, căci această substanţă se întâlneşte doar în alimentaţia de origine animală. Nici un fruct, nici o cereală sau zarzavat nu conţine colesterol. Organismul este capabil sa-şi fabrice colesterolul propriu de care are nevoie pornind de la acizii graşi din dietă. Dar când mai cu seamă se ingeră cantităţi importante de colesterol odată cu alimentate, nivelul acestuia în sânge urcă îngrijorător (vezi pag. 45).
Vegetarienii au un mai mic nivel de colesterol în sânge, fapt care-i protejează contra aterosclerozei, infarctului de miocard, trom-bozelor cerebrale şi alte afecţiuni cardiovasculare. S-a putut dovedi că adventiştii vegetarieni au un nivel mediu de colesterol de 149 mg/dl, în timp ce neadventiştii care mănâncă carne au un procentaj de 214 mg/dl.7 în Australia s-a realizat un studiu destinat să exemplifice acţiunea dietei asupra nivelului de colesterol. Unui grup de persoane i s-a dat sa mănânce printre altele 150 gr de carne zilnic, în timp ce altui grup i s-a dat aceeaşi dietă înlocuind însă carnea prin proteine de gluten şi de soia. După şase săptămâni vegetarienii au realizat o scădere a colesterolului dublă, faţă de cei care au urmat dieta cu carne slabă.8
O dieta vegetariană protejează împotriva cancerului pentru mai multe motive:
. Este bogată în substanţe protectoare împotriva cancerului, care se găsesc doar în alimente vegetale: carotenul sau pro-vitamina A (în morcovi, ardei şi alte zarzavaturi colorate), enzime care inactivea-ză benzopirenul care este atât de cancerigen (în varză şi în lăptucă),9 inhibator al proteazelor (în leguminoase) şi antioxidante (vitamina C).
. Conţine fibră vegetală din abundeţă a cărei lipsă măreşte riscul de cancer de
colon. Carnea nu conţine deloc fibră vegetală (celuloză). Fibra absoarbe şi
colectează substanţele cancerigene care s-ar putea găsi în intestin şi face acelaşi lucru cu colesterolul şi cu sărurile biliare.IC
. în mod obişnuit vegetarienii consumă mult mai puţine grăsimi decât ncvege-tarienii. în plus, grăsimile vegetale conţin în general acizi graşi mono sau polinesaturaşi cu o acţiune protectoare împotriva cancerului şi favorabilă sănătăţii. S-a demonstrat că proporţional cu consumul de grăsimi animale, este şi rata mortalităţii de cancer de sân."
. Alimentaţia pe bază vegetală este lipsită de substanţe cancerigene care se găsesc în carne ca: bezpiren, netilcolantren, nitriţi ca şi hormoni care sunt folosiţi pentru îngrăşarea animalelor.
In studiul informativ al unui grup de experţi de la O.M.S. "Dietă, nutriţie şi prevenirea bolilor cronice" se spune că: "ratele cele mai scăzute de cancer de colon şi de rect între adventiştii de ziua a şaptea din California (unde s-au realizat numeroase studii despre acest subiect) dintre care jumătate sunt vegetarieni.
sprijinesc ipoteza efectului protector al dietei vegetariene, mai ales că acest grup de populaţie se abţine de la consumul alcoolului".n
Aşa cum am mai spus mai înainte (vezi pag. 96), Codul European împotriva Cancerului, coincizând cu tot ce s-a spus până aici, recomandăm o alimentaţie bazată pe fructe şi zarzavaturi proaspete ca şi pe cereale bogate în fibră, adică, integrale.
Obezitatea
Cea mai mare parte din studiile efectuate, demonstrează că cei care se alimentează pe bază de vegetale cântăresc în medie între 4 şi 10 Kg mai puţin, decât cei care consumă carne cu regularitate.13\'14\'15
Potrivit unui studiu informativ al unui grup de experţi de la O.M.S.,\'6 se adună din ce în ce mai multe dovezi care arată că excesul de grăsimi în dictă favorizează creşterea în greutate. Cu cât este mai mare proporţia de calorii care provin din grăsimi în dietă, cu atât este mai mare riscul obezităţii.
Aceste rezultate statistice şi experimentale publicate în studiile informative ale O.M.S., concordă cu faptul că vegetarienii ingeră o cantitate mai mică de grăsimi, atât în termeni absoluţi (grame de grăsimi zilnic), cât şi relativ (vezi la pag. 44 proporţia de calorii care trebuie să provină din grăsimi).
Tensiunea arterială
Potrivit unei informaţii a experţilor de la O.M.S. "studile epidemiologice arată în mod sistematic, că presiunea arterială în rândul vegeterienilor este mai coborâtă decât între nevegetarieni (...) Desigur, nu este uşor de a
determina cauza precisă a acestor rezultate, pentru că aceste studii semnalează că acolo unde se întâlnesc componente de origine animală, proteine sau grăsimi, acestea pot influenţa presiunea arterială în rândul populaţiei bine hrănite".17
în informaţia amintită se recomandă ca un mijloc de a evita atât hipretensiunca cât şi obezitatea, să se urmeze o dietă cu un conţinut scăzut de grăsimi, dar bogată în hidraţi de carbon complecşi (de exemplu cereale integrale), să se reducă la minimum ingestia alcoolului cât şi reducerea consumului de sare.
Cei care nu consumă carne, riscă mai puţin să se îmbolnăvească de diabet. în special,
există studii care precizează că un consum regulat şi îmbelşugat de carne este în strânsă legătură cu apariţia diabetului. în concordanţă cu aceasta vor trebui revizuite toate dietele care până acuma erau recomandate diabeticilor, în meniul cărora era nelipsită friptura la grătar. Deci putem vedea foarte bine, că se obişnuia să se recomande diabeticilor să mănânce, tocmai acele lucruri care le cauzau sau le agravau boala.
Rezistenţa la oboseală în raport cu dieta
Dietă formată din grăsimi şi proteine
Rezultatul experimentului relatat în pagina 118 indică faptul că atleţii care folosesc o dietă car-nată, bogată în grăsimi şi proteine, sunt primii care obosesc când se realizează un efort susţinut.
Dietă mixtă
Cu o alimentaţie mixtă în care se includeau atât alimente animale cât şi vegetale, rezistenţa la oboseală măsurată prin timpul maxim de pedalare continuă, a crescut până la 114 minute.
Dietă vegetariană bogată în hidraţi de carbon
Cele mai bune rezultate în ceea ce priveşte rezistenţa, le obţin sportivii care se alimentaeză pe bază de vegetale bogate în hidraţi de carbon, în special cereale şi fructe.
Osteoporoza |
sus |
Femeile ovo-lactovegetariene suferă de osteoporoză mai puţin frecvent decât cele care mănâncă carne cu regularitate.18 Osteoporoza a devenit în ultima vreme una
din bolile care preocupă cel mai mult pe femei după apariţia menopauzei.
Osteoporoza se manifestă printr-o pierdere a masei şi a consistenţei oaselor, care le face mai susceptibile la fracturi şi deformaţii (vezi pag. 81).
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că femeile care urmează un regim ovolacto-vegetarian, suferă mai puţin de osteoporoză decât cele care mănâncă carne, deşi în ambele diete consumul de calciu este egal. Dar se socoteşte că datorită unui mecanism, care nu este bine cunoscut, consumul ridicat de proteine de origine animală face ca organismul să elimine mai mult calciu prin urină.19
Rezistenţa fizică
Este un fapt cunoscut că rezistenţa fizică la oboseală la atleţii vegetarieni este superioară faţă de acelora care primesc o alimentaţie carnată. Cei care mănâncă multă carne au mai multă ! "forţa de demaraj" pentru a realiza un efort maxim într- un timp scurt dar ei obosesc mai repede. Acest lucru se întâmplă halterofililor care în general primesc o dictă hiperpro-teică cu foarte multă carne: Ei sunt capabili de a realiza o forţă extraordinară la un moment dat, însă le lipseşte rezistenţa.
Acelaşi lucru îl putem spune şi despre animale: cum este posibil ca un cerb să scape de urmărirea unui leu?
E foarte simplu: leul dezvoltă o mare viteză la începutul alergării sale; dar dacă nu reuşeşte să prindă îndată victima sa ierbivoră, renunţă din cauza oboselii.
Rezistenţa animalelor ierbivore este mult mai mare. Şi nu numai rezistenţa. Rinocerul este unul din animalele care desfăşoară cea mai mare forţă de împingere şi totuşi este ierbivor pur. Elefantul, bivolui şi boul sunt alte exemple de animale ierbivore cu o mare masă musculară şi cu o forţă proverbială.
Cercetătorii suedezi au experimentat o probă de rezistenţă cu atleţi bine antrenaţi, punându-i sa pedaleze pe biciclete ergono-mice (statice). După ce au urmat o dictă bogată timp de trei zile, în produse animale, cu proteine şi grăsimi din abundenţă, au realizat un timp maxim de pedalare, fără a se opri, de 57 de minute (timp mediu). In timpul următoarelor trei zile ei s-au hrănit cu o dietă mixtă (carne, ouă, lapte, cartofi, verdeţuri şi fructe) şi\'media timpului de pedalare a crescut la 114 minute. Insă după ce au urmat o dictă vegeteriană, bogată în cereale integrale şi fructe uscate, la fel ca şi în fructe, leguminoase şi alte zarzavaturi, au realizat un timp mediu de 167 minute de pedalare fără oprire.
Motive etice |
sus |
Există persoane care au ajuns la convingerea că trebuie să se hrănească pe bază de vegetale (fructe, cereale şi zarzavaturi), pe considerente etice. Este clar că acestea nu pot fi măsurate, nici analizate prin criterii ştiinţifice şi că fiecare om este liber să şi le asume sau nu. In acest domeniu cu toţi trebuie să dovedim o mare doză de toleranţă - de care are atâta nevoie omenirea în prezent - respectând părerile şi credinţele celorlalţi.
Respectul pentru viaţă
Consideraţia pentru viaţa animalelor, ca un motiv pentru a nu mai mânca carne, este o idee foarte veche. Religile orientale, ca budismul, arătau o mare bunătate şi înţelegere pentru animale, cu toate că sunt unii care pun aceasta în relaţie mai degrabă cu doctrina reîncarnării (un animal ar putea fi locuinţa unui suflet omenesc), decât cu grija unui animal în sine. în orice caz, adevărul este că multe din popoarele orientului încă din timpuri foarte vechi au evitat să trimită animalele la moarte pentru a se hrăni cu ele. La fel s-a întâmplat în Grecia ca şi în Roma din perioada clasică: Pitagora, Porfiriu şi Ovidiu, printre alţii, socoteau că uciderea animalelor pentru a fi mâncate, întinează şi abrutinează spiritul uman. " Când veţi pune capăt acestor desgustatoare omoruri?" se întreba filozoful grec Empedocle, în secolul V î. Hr.21
De-a lungul istoriei au fost mulţi artişti, filozofi şi oameni de ştiinţă care au împărtăşit aceste sentimente faţă de animale. Leonardo da Vinci, Gandhi, Edison, Bcrnard Shaw, Rabin-dranath Tagore şi Tolstoi erau vegetarieni." E deajuns să vedem pe un copil cum mângâie un puişor sau orice animal domestic, ca să ne dăm seama că a sacrifica un animal pentru a-1 mânca, este contrar naturii umane.
Crescute pentru a suferi
însă nu numai faptul uciderii animalelor a trezit obiecţii morale în rândul diferitelor popoare şi persoane. La fel, forma crudă şi lipsită de consideraţie ca şi halul în care sunt crescute, transportate şi sacrificate animalele trezeşte repulsia multora. Revista profesională "El Medico" spunea într-un articol dedicat tehnicilor moderne de producţie animali-reră: " Viaţa într-o fermă de creştere a animalelor este următoarea: viţeii de îndată ce s-au născut sunt separaţi de mamele lor. Sunt alimentaţi cu lapte degresat şi petrec acele câteva luni din viaţa lor fără mişcare în grajduri unde domneşte o temperatură constantă de 37 de grade Celsius. în acest fel, aceşti viţei, beau mai mult decât ar face un animal normal, (...) şi mănâncă mai ales un piure de proteine care-i face să pună pe ei cât mai repede apreciata carne albă. Obiectivul existenţei lor - măcelăria - îl realizează atunci când sunt îndopaţi de antibiotice, ca măsură preventivă, de factori de blocare beta, împotriva riscului permanent de infarct şi de medicamente sedative".23
Respectul pentru propria viaţă
Motivaţiile etice pentru abţinerea de la consumul de carne, se pot prezenta şi sub alt aspect, în afară de respectul pentru animale: respectul pentru propriu corp. Astfel au înţeles precursorii marei mişcări în favoarea vieţii sănătoase, care a avut loc la jumătatea secolului trecut în Statele Unite (vezi pag. 95). Aceştia urmând principii etice şi religioase, au tras concluzia că trebuia că se abţină de la orice lucru care putea să dăuneze unei bune funcţionări a organismului: droguri, băuturi alcoolice, tutun şi alimente nesănătoase cum ar fi carnea şi derivatele ei. Astăzi sunt foarte mulţi în toată lumea acei care fie din motivaţie religioasă, fie din alte considerente, caută să aplice ei înşişi principile etice de viaţă sănătoasă şi de respect pentru propriul corp.
Considerente ecologice şi economice |
sus |
Creşterea animalelor pentru a fi folosite ca hrană este un lux, o adevărată risipă şi irosire în termeni economici. Dacă marea cantitate de cereale şi leguminoase care se
folosesc ca nutreţ acum, ca şi terenul şi apa care sunt destinate pentru îngrăşarea animalelor de grajd, ar fi dirijate către consumul uman, s-ar putea rezolva cu uşurinţă problema foamei în lume. La fiecare 5.000 de calorii sub formă de porumb (1,4 kg) care se investesc pentru a hrăni o vacă, se recuperează doar 200 de calorii în formă de carne (130 grame). Cu cele 1,4 kg de porumb s-ar putea hrăni un locuitor al lumii a treia timp de câteva zile, în timp ce cele 130 de grame de carne abia dacă oferă un singur biftec pe masa unui occidental. Producţia de carne necesită transformarea a mari cantităţi de cereale, doar pentru a putea hrăni cireada de animale.
Dacă se cultivă 100 m pătraţi de soia, se obţin cea. 5 kg de proteină, cu care se pot acoperi necesităţile proteice a 70 de persoane pe timpul unei zile. Dar dacă aceste proteine sunt folosite în hrana vitelor, se obţine doar o jumătate de kg de carne de bovină, cu care s-ar putea acoperi în mod sărăcăcios necesităţile de proteine zilnice doar a două persoane.
Solidaritate împotriva foamei
Sunt oameni sensibili la dezechilibrul nutritiv care afectează pe locuitorii planetei noastre şi care găsesc în aceste date un prilej temeinic pentru a părăsi consumul alimentelor de origine animală. Ţările mai sărace de pe glob sunt nevoite să vândă celor mai bogate cereale şi soia penru ca acestea să-şi hrănească animalele producătoare de carne, în timp ce aceste ţări aveau trebuinţă de ele pentru a-şi hrăni propriii locuitori. Solidaritatea la care se face atâta apel pentru combaterea foamei în lume, ar putea deveni o realitate, destinând pentru alimentaţia omului miile de tone de cereale şi de soia care sunt folosite ca nutreţ pentru creşterea vitelor. Aceasta ar reclama ca locuitorii ţărilor mai bogate să reducă din consumul de carne (lucru care în plus ar înbunătăţi şi sănătatea lor) şi să mărească consumul de cereale şi de leguminoase. Chiar dacă s-ar renunţa cu totul la consumul de carne, nu ar fi nici o problemă din punct de vedere nutritiv, căci acum un lucru acceptat şi demonstrat de către toţi experţii este faptul că carnea nu este un component indispensabil în alimentaţia umană.
Coşul de cumpărături
Motivele economice pot de asemenea sa fie foarte importante la nivel individual. La o cantitate egală de principii nutritive, carnea revine mai scumpă decât leguminoasele, cerealele sau cartofii. Un studiu efectuat în 1990 în Statele Unite ne-a arătat, prin calcule făcute că o dietă scăzută în grăsimi saturate şi în colesterol cu doar puţină carne şi puţine produse lactate grase, (complete) îl ajută pe consumator să economisească 230 de dolari anual.24 Astfel că în afară de faptul că dieta vegetariană este mai sănătoasă decât cea camătă, are avantajul de a fi şi mai ieftină.
Este omul destinat pentru a mânca carne? |
sus |
încă clin timpul renaşterii, anatomiştii au fost interesaţi în a compara aparatul digestiv al animalelor cu cel al omului. Cărui gen de mamifere îi semăna mai mult fiinţa umană? Era omul mai asemănător cu ierbivorele sau cu carnivorele? Să facem o trecere în revistă, pe scurt, a principalelor caracteristici ale organelor digestive ale omului şi ale animalelor:
Dentiţia
. Carnivore: Caninii proeminenţi care pot tăia şi sfâşia carnea fără a fi nevoie să o mestece.
. Ierbivorele: Molari foarte dezvoltaţi care permit sfărâmarea alimentelor până ce acestea ajung sub formă de pastă.
. Omul: Dinţii umani sunt mici, deosebiţi de ai carnivorelor. Molarii sunt mai asemănători cu ai ierbivorelor, capabili să mestece şi să mărunţească fibra vegetală şi grăunţele cerealelor.
Mandibula
. Carnivorele: La acestea mandibula permite executarea cu uşurinţă a mişcării de deschidere şi de închidere, pentru a sfâşia hrana.
. Ierbivorele: La acestea mandibula permite mişcările laterale pentru a fărâmiţa şi a amesteca cu saliva alimentele, în afară de deschidere şi de închidere.
. Omul: Poate realiza tot felul de mişcări cu mandibula sa, întocmai ca ierbivorele.
Saliva
. Carnivorele: Saliva acestora este de reacţie acidă (pH scăzut), necesară pentru a digera proteinele din carne.
. Ierbivorele: Saliva lor are o reacţie alcalină (pH ridicat), care le permite mai bine să digere hidraţii de carbon.
. Omul: Saliva sa este alcalină, ca şi ca a ierbivorelor. în plus are în conţinutul său ptialină şi amilază, enzime cu care începe digestia amidonurilor, care se găsesc în alimentele de origine vegetală. Saliva sa este ideală pentru consumul alimentelor vegetale.
Intestinul
. Carnivorele: Traiectul lor digestiv este considerabil mai scurt decât al ierbivorelor. Raţiunea acestui lucru constă în faptul că, carnea trebuie să fie digerată şi eliminată în timp scurt, căci altfel descompunerea şi putrefacţia ei în intestin, ar produce substanţe nocive care ar intoxica animalul.
. Ierbivorele: Au un tub digestiv foarte lung, care permite un tranzit al alimentelor relativ lent (în jur de trei zile). Alimentele vegetale au nevoie de un timp mai mult pentru a fi digerate, însă ele nu intră în putrefacţie în intestin nici nu produc substanţe toxice. Dacă un animal ierbivor ar mânca carne, s-ar intoxica, datorită faptului că acesta ar trebui să rămână un timp atât de îndelungat în intestin pentru a străbate toată lungimea sa, căci ar intra în descompunere ducând în consecinţă la eliberare de toxine.
Omul: Are un intestin proporţional mai lung decât al carnivorelor deşi nu este atât de lung ca al ierbivorelor. De aceea el poate mânca carne, cu toate că există riscul ca aceea să sufere un proces de putrefacţie în intestin, îndeosebi când este vorba de constipaţie şi de un tranzit lent. în asemenea cazuri se formează substanţe toxice (cadaverine, indol şi sca-tol, între altele) care trec în sânge şi produc migrene, alergii, erupţii pe piele şi alte simptome.
în ansamblu, vedem că aparatul digestiv al omului se aseamănă mai mult cu al animalelor ierbivore decât cu a\'l carnivorelor. Totuşi măcar că organele digestive ale omului au fost proiectate pentru a muşca, mesteca şi digera vegetalele, au o mare capacitate de adaptare, inexistentă la animale, ceea ce-i permite omului să mănânce de toate. Astfel putem spune că fiinţa umană este din punct de vedere anatomic şi fiziologic vegeteriană, cu toate că are posibilitatea de a se adapta şi la dieta omnivoră.
Motivaţii în favoarea sănătăţii
