La sfarsitul anului 2001, o noua stire a creat valuri in mass-me-dia internationala: un nou pas in donarea celulelor umane. O echipa de cercetatori din Massachussets, SUA, a anuntat donarea cu succes a unui embrion uman. Mai mult decat oricand, stirea a produs vii dezbateri, cu argumente pro si contra, luari de pozitii din partea multor organizatii sau guverne. Congresul SUA a declarat donarea umana in afara legii, iar presedintele Bush a numit procedura ca fiind o greseala de ordin moral". Ceea ce parea nu de mult doar o idee SF se pare ca, de la o zi la alta, devine un fapt implinit. Cu toate protestele existente, cercetatorii lucreaza in laboratoarele lor pe aceasta tema controversata. Avem noi oare ceva de castigat sau de pierdut, daca eforturile lor r continua?Inainte de a decide unde v-ati putea situa intr-o asemenea dezbatere, este neie sa intelegeti unde se gaseste stiinta astazi si cum anume este definita corect o clona, respectiv procesul de donare.
Clonele sunt organisme sau celule identice din punct de vedere genetic. Un exemplu usor de inteles este nasterea unor gemeni. Primul organism obtinut prin donare a fost celebra oaie Dolly, creata in Scotia, in anul 1997. Ce se intampla de fapt? Spermatozoidul se intalneste cu ovulul, iar celula fertilizata (oul format) incepe sa se divida. Ramanand in aceeasi structura, dintr-o celula apar doua, din doua apar patru, din patru apar opt, apoi saisprezece si asa mai departe. Pe masura ce cresc, aceste celule se specializeaza spre o anumita functie particulara, se organizeaza in organe si sisteme si formeaza in final corpul copilului care se naste.
Cateodata insa, dupa prima diviziune, cele doua celule se scindeaza intr-un mod aparte, in doua structuri diferite. Ele continua apoi sa se dezlte intr-un mod separat, cresc si duc, intr-un final, la doua organisme identice, cu aceeasi zestre genetica: gemenii identici sau clonele. Acest fenomen, care nu este inca pe deplin explicat, nu este chiar atat de rar. Toti cunoastem persoane gemene.
Termenul de donare se refera la embrionul scindat in mod artificial in laborator si imtat apoi in organismul unei femele, pentru a crea gemeni identici. Acest procedeu a fost efectuat pana acum doar pe animale, dar se considera ca, din punct de vedere tehnic, poate fi efectuat si pe om.
Cand rbim astazi insa de donare, ne referim nu atat la separarea embrionului, cat mai ales la asa-numitul transfer nuclear. Iar aici apare problema majora de etica, atat de mult controversata: transferul informatiei genetice din nucleul celulei unui individ permite realizarea unei copii (multiplicari) a acelui individ. in acest proces de transfer se inlocuieste ADN-ul dintr-un ou nefertilizat cu ADN-ul din celula unui adult (de exemplu, dintr-o celula a pielii). Aceasta celula cu ADN-ul inlocuit se va multiplica pana va forma o replica identica cu cea a organismului donor. Procesul poate produce astfel un nou individ, identic cu primul.
Oaia Dolly, de care rbeam mai sus, a fost donata utilizand transferul nuclear cu ADN luat din ugerul unei oi. Ulterior, multe alte animale au fost donate: de la soareci pana la maimute. Mergand mai departe, oamenii de stiinta au incercat posibilitatea de tratament prin manipularea codului genetic al celulei, inainte de a incepe procesul donarii. Astfel, ei au creat clone de oaie cu gene umane, dar doar pe animale, nu si pe oameni.
Stirea venita de la laboratoarele din Massachussets a fost spectaculoasa, pentru ca, de aceasta data, a fost folosit procesul de transfer nuclear pe celulele umane. De ce? Pentru a crea asa-numitele celule stern care, teoretic, pot fi utilizate pentru a repara sau inlocui celulele distruse ale donatorului bolnav, fara tratamentul de inhibitie imu-nitara, utilizat in cazul transtului de organe, atat de costisitor si cu atatea efecte adverse. Dupa aceasta inlocuire, celulele respective, atunci cand sunt suficient de dezltate, r redeveni proprietatea donorului. Acest procedeu se numeste donare terapeutica. Ideea vizionara este aceea de a crea celule personalizate pentru pacient, din tipul de care este neie - de exemplu, celule pancreatice pentru un bolnav de diabet -, care apoi sa fie transferate acestuia printr-un embrion.
Trebuie insa de stiut ca primele unsprezece incercari ale acestor cercetatori au fost fara succes. Urmatoarele opt incercari au avut un succes partial, in sensul ca in trei cazuri celulele s-au multiplicat o data sau de doua ori, apoi au murit. Nu s-a putut sili cu claritate daca ADN-ul transferat s-a regasit sau nu in acele celule. Prin urmare, inca sunt multe lucruri de pus la punct. De fapt, si donarea animala a necesitat sute de experimente, de incercari, pana la reusita cu oita Dolly.
Unul dintre marii specialisti in domeniu, prof. Steven Stice, a spus: Cu perseverenta, donarea umana s-ar putea realiza. Dar, din punct de vedere etic, exista obstacole enorme. Daca r fi suficiente femei dispuse sa-si doneze ovulele si destule fonduri pentru cercetare, sunt convins ca aceasta donare umana se va realiza. Noi insa recoltam zilnic sute de ovule de la animalele de experienta, pentru a realiza testele. Nu ne putem astepta sa obtinem acelasi numar mare de ovule umane. Din punct de vedere tehnic, este foarte greu realizabil. Nu va fi deloc usor." Acest lucru este demonstrat de faptul ca acel grup de cercetatori nu a putut sa obtina decat nouasprezece ovule umane.
Problemele majore care raman, dincolo de cea etica, sunt urmatoarele:
a- procurarea ovulelor fara de care experimentele nu se pot realiza; s-a incercat si cumpararea acestora de la femei, insa retinerea din partea acestora este inca mare;
a- procedeul de recoltare este prea neplacut pentru femeia donatoare, asemanandu-se procedeului de transt medular;
a- costul producerii de linii celulare din ovulul recoltat este in prezent de cateva sute de mii de dolari pentru fiecare procedura. Aceasta suma ridicata face procedeul destul de greu accesibil pentru a fi imediat aplicabil.
Multi experti sustin ca aceasta donare terapeutica nu este, din punct de vedere medical, intr-adevar absolut necesara. Atunci, de ce se continua? Din cauza bogatiei mari de informatii pe care aceasta tehnica le poate oferi. Fiecare celula din organism, cu exceptia globulelor rosii, contine aceleasi 30.000-40.000 de gene. Multe dintre ele sunt inactive, iar cele active determina daca o celula va deveni parte componenta a ficatului, a plamanilor, a inimii sau a altui organ. Aceasta este un fel de programare. Desi se sustinea pana de curand ca aceasta programare este specifica doar celulelor mature, donarea demonstreaza ca nu este asa.
Pentru unii insa donarea are si o alta perspectiva. Ea nu este numai o sursa de celule inlocuitoare, pentru a trata o boala, ci mai ales o speranta pentru a avea un urmas biologic sau pentru a corecta o tragedie prin aducerea inapoi, sub o alta forma, a persoanei dragi, pierdute intr-o anumita circumstanta tragica.
Este interesant de stiut ca doar 1-2% dintre clonele animale reusesc sa se dezlte si sa fie nascute. Iar acest numar nu poate fi extrapolat la oameni, stiut fiind ca vitele sau oile raman mult mai usor insarcinate decat femeile.
Mai mult decat atat, multe animaleclonate au murit in perioada sarcinii sau imediat dupa nastere. Dar chiar daca tehnologia va avansa astfel incat reproducerea umana prin donare va deveni o alternativa viabila, ea nu va putea produce duplicate perfecte. Chiar gemenii identici sunt doua persoane diferite. Ei au amprente diferite, chiar daca au acelasi ADN. Astfel, chiar o fiinta donata va avea propria individualitate.In concluzie, daca veti dori vreodata sa va donati, fiti convinsi ca duplicatul dumneaastra va fi inferior unui frate geaman pe care l-ati putea avea. Multi gemeni cresc in conditii de mediu similare, pe cand clona ar urma sa creasca in conditii cu totul diferite, care ii r influenta dezltarea.
Oricate progrese ar face stiinta, oricat de departe ar merge tehnologia, un lucru ramane sigur: oamenii sunt unici si de neinlocuit.
