Americanii nu au fost niciodata mai supraponderali ca in prezent. Statisticile recente arata ca un numar surprinzator de mare de adulti - 120 de milioane de oameni, adica 64% din populatie - cantareste prea mult. Este cel mai mare numar inregistrat vreodata, reprezentand o crestere de peste 60% fata de cifrele din 1991. Dintre persoanele cu varsta peste douazeci de ani, 31% sunt obeze (cu 13 kilograme sau mai mult peste greutatea sanatoasa, calculata in raport cu inaltimea, cu sau peste 20% peste greutatea ideala), iar restul, adica aproape unul din trei americani, sunt "doar" supraponderali (cu 5 pana la 13 kilograme peste greutatea normala). Un procent de 5% dintre adulti este extrem de obez, adica au peste 22 kg in plus fata de greutatea normala, in crestere fata de procentul de 3% de acum zece ani. Iar cercetatorii care au efectuat unul dintre cele mai ample studii care a identificat aceste statistici au conngerea ca cifrele obtinute de ei sunt, de fapt, subestimate.
Cuprins:
Ne aflăm în toiul unei epidemii de obezitate.
Femeile obeze sunt mai numeroase decât bărbaţii (33% faţă de 28%). Iar femeile de culoare alcătuiesc un grup unde se înregistrează cele mai dramatice statistici în această privinţă: 50% dintre ele sunt obeze (15% extrem de obeze), faţă de 40% din femeile americane de origine mexicană şi 30% din femeile albe. (în cazul bărbaţilor nu există practic nicio diferenţă a ratei obezităţii în raport cu rasa.) Incidenţa obezităţii creşte mai rapid decât media la persoanele de la treizeci de ani în sus (cu o creştere de peste 70% faţă de anii \'90) şi în rândul celor cu studii universitare sau postuniversitare.
Şi mai grav este faptul că aceste cifre vor continua să crească în viitor: între 13-14% dintre copiii şi adolescenţii americani sunt deja supraponderali - asta înseamnă nouă milioane de copii -, iar alte şapte milioane sunt considerate "supuse riscului" de a intra în această categorie. Frecvenţa obezităţii la copii a crescut rapid în ultimii ani - s-a triplat, de fapt, în ultimii douăzeci de ani - şi, foarte probabil, va continua să crească.
Rata obezităţii în rândul adolescenţilor a crescut chiar mai rapid ca la adulţii de vârstă mijlocie. Copiii supraponderali sunt mai predispuşi să devină adulţi supraponderali şi să se confrunte cu aceeaşi creştere a riscurilor la adresa sănătăţii.
Obezitatea ajunge deja din urmă fumatul în topul celor mai mari ameninţări la adresa sănătăţii în această ţară, conform cifrelor recalculate recent de CDC privind cauzele de deces în SUA.
Toate acestea sunt de rău-augur în ceea ce priveşte frecvenţa - deja copleşitoare - a bolilor cardiace şi a diabetului în această ţară, precum şi în privinţa unei serii de alte afecţiuni grave, influenţate direct de greutate. Riscurile pentru sănătate, inlcusiv riscul de apariţie a diabetului şi a tuturor problemelor asociate cu acesta, cresc odată cu greutatea.
Copiii supraponderali sunt expuşi unui risc crescut de apariţie a unei game largi de probleme de sănătate, inclusiv diabetul de tip 2, care, în urmă cu vreo treizeci de ani, era aproape necunoscut la copii. Peste jumătate dintre decesele femeilor americane pot fi atribuite obezităţii. Anual, excesul de greutate este cauza a peste 325 000 de morţi premature în această ţară, cifra fiind depăşită doar de morţile cauzate de fumat (430 000 de cazuri anual), dar cel puţin numărul fumătorilor începe să scadă.
în cazul obezităţii, frecvenţa cazurilor s-a triplat, obezitatea fiind pe cale să devină cu repeziciune principala cauză de deces în America. Şi, totuşi, americanii se îngraşă tot mai mult, părând să ignore cei peste patruzeci de ani de sfaturi medicale de a slăbi, mâncând mai puţin şi făcând mai multă mişcare.
S-ar putea ca grăsimea să vă fi salvat viaţa |
sus  |
S-ar părea că grăsimea ne omoară. Departe de mine să pledez în favoarea excesului de greutate, dar adevărul este că, în momentul de faţă, probabil că grăsimea vă salvează viaţa. Aceasta, deoarece organismul se foloseşte de grăsimi pentru a lega acizii în exces şi a-i neutraliza, protejând astfel toate ţesuturile şi organele vitale de vătămările produse de acizi. Molecula de acid legată de grăsime poate fi eliminată sau - asta e şmecheria - poate fi depozitată. Depozitarea acizilor în grăsime face ca aceştia să nu ajungă la organele vitale, dar aceste depozite de grăsime provoacă la rândul lor probleme de sănătate pe termen lung. Chiar şi aşa, ne putem explica astfel de ce persoanele slabe nu sunt neapărat mai sănătoase decât cele grase: grăsimea oferă un loc de depozitare a acizilor, care, la persoanele slabe, liberi să descompună ţesuturi din organism, cauzând o gamă largă de simptome. Data viitoare când le veţi privi cu invidie pe persoanele slabe, care pot să mănânce orice şi oricât, fără a pune un gram pe ele, gândiţi-vă mai bine: ele se confruntă de fapt cu o problemă serioasă, pentru că sistemul de stocare a grăsimilor, cu rol de tampon în organism, nu funcţionează corect.
Astfel, supraponderalitatea şi subponderalitatea (frecventă în diabetul de tip 1) sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede. Dar, în general, cu cât sunt mai acide alimentaţia şi stilul de viaţă, cu atât e mai grasă persoana. Confruntat în fiecare zi cu avalanşa de zaharuri şi de acizi, organismul are o singură modalitate de a se proteja: grăsimea. Pe de altă parte, vestea bună este că, cu cât alimentaţia şi stilul de viaţă sunt mai puţin acide, cu atât veţi fi mai suplu, deoarece organismul nu mai are nevoie de grăsimea acumulată pentru a vă proteja de aciditate. La origine, problemele dumneavoastră nu vin din faptul că sunteţi supraponderali, ci din faptul că sunteţi hiperacizi.
Există o listă lungă a celorlalte rolurilor benefice ale grăsimii în organism. în primul rând şi cel mai important, grăsimea este cea mai bună sursă de energie curată a organismului. (în capitole le următoare veţi afla cum să mâncaţi corect pentru a determina organismul să ardă grăsimile, şi nu glucidele, ca să-şi obţină energia).
Grăsimea depozitată sub piele ne izolează corpul şi-i menţine temperatura optimă. Stratul de grăsime din jurul articulaţiilor, din jurul nervilor şi dintre fibrele musculare protejează aceste structuri de traumatisme. Unele organe, precum rinichii, sunt susţinute de grăsime în poziţia adecvată. Grăsimea stă la baza producerii tuturor hormonilor.
Toate acestea arată că grăsimea este cu adevărat prietenul dumneavoastră. Dar trebuie să fie tipul adecvat de grăsime. Şi, la fel ca în cazul oricărui lucru bun, e de dorit să evitaţi excesele.
Colesterolul vă poate salva viaţa |
sus |
Ne temem de colesterolul crescut aproape tot atât de mult ca de grăsime. Totuşi, colesterolul este o altă moleculă care leagă acizii din organism. Metoda de autoconservare a organismului în cazul excesului de acizi implică producerea, din grăsimi, a aşa-numitului "colestrol rău", LDL (lipoproteine cu densitate mică), pentru a scăpa de acizi. Excesul de colesterol LDL se acumulează la nivelul arterelor, contribuind la bolile cardiovasculare. Ideea esenţială în această privinţă o să vă pară familiară: eliminaţi dieta şi stilul de viaţă dătătoare de aciditate, şi colesterolul va scădea.
(Colesterolul are, de fapt, multe funcţii importante în organism; colesterolul de la nivelul pielii, de exemplu, poate fi transformat în vitamina D prin expunerea la soare. Sărurile biliare derivă din colesterol. Colesterolul este implicat în producerea de hormoni sexuali şi hormoni steroizi de către glandele suprarenale, mai ales în perioadele de stres puternic. Pe scurt: oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că această substanţă - colesterolul -este necesară pentru sănătatea optimă a întregului organism - şi aceasta, înainte de a fi recunoscută acţiunea sa de protecţie împotriva acizilor).
Riscurile obezităţii |
sus |
Această secţiune ar fi putut fi denumită şi "Riscurile acidităţii". După mine, este unul şi acelaşi lucru. N-ar trebui să daţi vina pe grăsime greutatea pentru problemele dumneavoastră de sănătate - fără depozitele de grăsime, ele ar fi fost şi mai grave. Scăderea în greutate ar putea reduce unele riscuri, dar până nu vă ocupaţi de problema subiacentă - adică până nu scăpaţi de aciditate -, nu veţi găsi calea către sănătatea adevărată, durabilă. Unele dintre riscurile majore asociate cu obezitatea, totodată strâns legate de aciditate, sunt hiperglicemia, hipoglicemia, afecţiunile cardiace, artrita, bolile hepatice, bolile renale, afecţiunile cutanate şi, bineînţeles, diabetul.
Am aflat deja legătura dintre aciditate şi hipoglicemie, hiperglicemia şi bolile cardiace. Desigur, aceste afecţiuni nu sunt singurele. Artrita, de pildă, apare atunci când organismul foloseşte calciul pentru a lega acizii.
Microcalcifierile ce rezultă de aici se acumulează la nivelul articulaţiilor, pe care le rigidizează, făcând ca mişcările să fie dureroase. Ficatul este un filtru major al toxinelor din organism, inclusiv al acizilor, şi are limita lui de rezistenţă, dincolo de care cedează. Atunci când ficatul nu mai poate gestiona acizii, rinichii devin următoarea linie de apărare, până când ajung şi ei să fie copleşiţi şi să cedeze. Când ficatul şi rinichii nu mai pot filtra acizii din organism în acelaşi ritm în care sunt produşi, aceştia ies la suprafaţă prin cel de-al "treilea rinichi" - pielea -, ducând la acnee, pete, urticarie, eczemă, psoriazis şi multe altele.
POVESTEA LUI PAT
Am diabet de tip 2, pe care-l controlez numai prin dietă, mulţumită băuturii verzi cu picături alcaline şi alimentaţiei alcaline. Doctorii mi-au recomandat medicajie orală, dar îmi ţin glicemia sub control pe cont propriu în acest fel şi mi-am scăzut şi tensiunea. Plus că am slăbit 13 kilograme. Ca să nu mai vor-besc despre energia şi starea de bine pe care mi le dă băutura verde.
Cetonele şl cetoacidoza |
sus |
Pentru bolnavii de diabet de tip 1, un motiv important de îngrijorare este complicaţia severă numită cetoacidoză, adică glicemia foarte crescută cu cantităţi mari de corpi cetonici în sânge. Cetonele sunt acizi produşi prin metabolismul grăsimilor atunci când organismul nu are suficientă insulina şi deja este hiperacid. Dar, atunci când te alimentezi corect, corpii cetonici sunt de fapt un lucru bun.
Fără insulina sau fără suficient crom, necesar pentru a lega insulina de glucoza, glucoza nu poate pătrunde în celule. Astfel, organismul nu-şi poate produce din glucide energia necesară şi are nevoie de o sursă alternativă. Aşa că începe să ardă grăsimi -ceea ce determină formarea corpilor cetonici. Este o veste bună, din moment ce metabolizarea grăsimilor este cel mai sănătos mod de a obţine energie pentru organism şi produce de aproape două ori mai multă energie decât prin metabolizarea glucidelor sau a proteinelor şi o cantitate de două ori mai mică de deşeuri. Dacă alegeţi alimentaţia care vă menţine echilibrul pH-ului, cantitatea mică de deşeuri rezultată va fi eliminată din organism repede şi uşor.
însă, dacă organismul este deja acid, cetonele rezultate nu mai sunt eliminate (cu ajutorul colesterolului, calciului şi a altor substanţe-tampon) şi se pot acumula în sânge, compromiţând echilibrul delicat al pH-ului şi făcând ca organismul să intre în cetoacidoză. Iar acesta nu este un lucru bun. Organismul intră într-o stare de apărare, utilizându-şi lichidele pentru a dilua şi neutraliza acizii, făcând astfel să apară greaţa, vărsăturile, deshidratarea, respiraţia accelerată şi durerile musculare. Dacă nu trataţi corect cetoacidoză, ea poate să ducă la comă diabetică şi, în final, la moarte.
în starea de cetoacidoză, nivelul glicemiei trece de 300 mg/dl sau 16,6 mmol/l, iar urina va avea peste 2% glucide. Puteţi cumpăra de la farmacie, fără reţetă, produse pentru testarea cetonelor în urină - de exemplu Ketostix. Există şi un instrument comercializat sub denumirea de Precision Xtra, care măsoară concentraţia
de cetone din sânge. Măsuraţi concentraţia de cetone dimineaţa sau seara, înainte de culcare, urmând instrucţiunile ce însoţesc produsul pe care l-aţi cumpărat, pentru a avea rezultate corecte.
Dacă nu apare o schimbare de culoare pe bandeletă, asta înseamnă că nu obţineţi energie prin arderea cetonelor sau a grăsimilor, ci folosiţi în continuare metabolismul glucidic. Va trebui să introduceţi în alimentaţie mai multe grăsimi "bune" pentru a ajuta organismul să renunţe la arderea glucidelor. Dacă bandeletă începe să-şi modifice culoarea spre bej sau maro, înseamnă că ardeţi grăsimi, şi nu glucide.
Dacă testele vă indică prezenţa cetonelor în urină şi aveţi glicemia peste 300 mg/dl sau crescută în ultimele 12 ore şi/sau aveţi greţuri sau vărsături, chemaţi neapărat medicul, începeţi să vă suprahidrataţi cu lichide alcaline (vezi capitolul 7) şi măsuraţi-vă din nou nivelul glicemiei şi al cetonelor după o jumătate de oră.
Pe termen lung, desigur, puteţi preveni cetoacidoză alimen-tându-vă corect, luând suplimente de crom şi vanadiu pentru a stimula legarea glucozei de insulina şi ajutând pancreasul şi glandele suprarenale cu suplimente alimentare (vezi capitolul 8).
Povestea Ericăi
începusem de câţiva ani să mă îngraş încontinuu şi inexplicabil şi în cele din
. urmă am fost diagnosticată cu rezistenţă la insulina. Am început să consum o băutură verde cu picături alcaline şi am observat că nivelul de energie îmi creşte pronunţat; ba chiar am slăbit câteva kilograme. în plus, am observat că
. nu mai am simptomele premenstruale neplăcute obişnuite şi nici alergia la
planta numită rugină. Dându-mi seama că aş putea obţine rezultate şi mai bune, am început să mănânc legume crude, proaspete în cantităţi mari. Aproape fără să-mi dau seama, kilogramele în plus dispăreau, iar glicemia îmi scăzuse cu 15 puncte. Acum eram cu adevărat motivată şi m-am decis să fac şi mai mult, aşa că am ţinut un post de patru zile cu lichide. M-am simţit mult mai bine după aceea (mi-am dat seama că nu mai am nevoie de medicamente an-ti inflamatorii după o zi obositoare la birou) şi am slăbit şi mai mult. După şap- te săptămâni în care am urmat acest program, am slăbit peste 5 kilograme şi, cel mai important, glicemia mea a ajuns la 80! în plus, am putut să renunţ (sub supravegherea medicului) la medicamentele antidepresive pe care le luam de aproape cinci ani. Mi s-a confirmat oficial că nu mai am rezistenţă la insulina şi sunt cum nu se poate mai fericită.
Grăsimea şl diabetul |
sus |
Chiar dacă încă nu am găsit legătura cauzală dintre obezitate şi diabet, este clar că ele merg mână-n mână. Un studiu de foarte mari proporţii publicat în Journal of the American Medical Asso-ciation (Revista Asociaţiei Medicilor Americani) care a urmărit frecvenţa tot mai mare a obezităţii în această ţară - constatând o creştere de peste 5% a numărului de cazuri doar în 2001 faţă de 2000 - a constatat totodată o creştere de peste 8% a cazurilor de diabet în aceeaşi perioadă. (Şi alte probleme de sănătate corelate cu supraponderalitatea, între care afecţiunile cardiovasculare, accidentele cerebrale vasculare şi cancerul, ca să enumerăm câteva, cunosc o creştere a incidenţei, ceea ce nu constituie o surpriză. Kilogramele în plus determină cel puţin 300 000 de decese anual, ca să nu mai amintesc cele peste 117 miliarde dolari reprezentând costurile îngrijirilor medicale.)
Putem vedea şi la copii asocierea clară între suprapon-deralitate şi diabet. Pe măsură ce obezitatea la copii a devenit tot mai frecventă, medicii au observat şi o creştere a incidenţei diabetului de tip 2 - care debuta în medie, până nu de mult, la vârsta de şaizeci de ani. Acum, peste 300 000 de copii americani au diabet de tip 2, însoţit de toate riscurile de apariţie a unor complicaţii severe între care orbirea, insuficienţa renală şi accidentul vascular cerebral. Un sfert dintre copiii obezi cu vârsta sub zece ani şi o cincime dintre adolescenţii obezi au toleranţă scăzută la glucoza, primul pas către diabet. în mod clar, această boală este denumită diabet de tip 2, deoarece denumirea diabet cu debut la vârsta adultă nu mai este valabilă.
în 2001, New England Journal of Medicine (Revista de medicină din New England) a publicat un studiu care a monitorizat peste 84 000 de femei pe parcursul a şaisprezece ani, urmărin-du-le greutatea corporală, alimentaţia, programul de exerciţii fizice, fumatul şi consumul de alcool.
Pe parcursul desfăşurării studiului, 3 300 de femei au făcut diabet de tip 2, iar faptul că erau supraponderale a fost cel mai important factor de predicţie al apariţiei diabetului, urmat de lipsa exerciţiilor fizice, alimentaţia proastă şi fumatul. Rezultatele finale ale studiului sugerează că peste 90% dintre cazurile cu diabet de tip 2 ar putea fi preîntâmpinate dacă toată lumea ar adopta un stil de viaţă sănătos, care să includă o alimentaţie corectă (vezi capitolul 7), exerciţii fizice regulate (vezi capitolul 9), menţinerea greutăţii adecvate şi evitarea fumatului.
în 80% dintre cazuri, diabeticii sunt prea graşi. Toţi au un organism hiperacid. în mod ironic, de cele mai multe ori au nevoie de mai multă grăsime, de tipul adecvat şi în locurile adecvate. Soluţia pentru aceasta este descrisă în capitolul 7: adăugarea de grăsimi bune în alimentaţie, eliminarea excesul de zahăr, deprinderea organismului să ardă grăsimile, şi nu glucidele. Această remaniere a metabolismului permite organismului să vindece pancreasul, ceea ce duce la stoparea şi chiar vindecarea diabetului. Alegerea vă aparţine: grăsimea vă va omorî sau vă va salva viaţa?
Obezitatea
