Am observat cu totii diferentele care pot exista intre rsta aparenta a unui indid si rsta sa cronologica (determinata cu incepere de la data lui de nastere). intr-adevar, rsta cronologica nu reflecta decit in parte gradul de imbatrinire al persoanei noastre. A devenit deci indispensabil sa fim mai rigurosi si sa precizam mai bine statutul nostru organic real, gasind un alt punct de referinta. Acest aspect a interesat de mult timp numerosi cercetatori, mai ales in Statele Unite si Japonia. Principalele studii asupra rstei biologice au fost facute de Heron si Chown (1967), Dirken (1972), Siegler (1978), Shock (1980), Costa si McCrae (1980) si Dean (1988).
Virsta biologica sau rsta functionala sau rsta fiziologica reflecta starea fiziologica sau functionala exacta a indidului. Aceasta rsta biologica poate corespunde de altfel rstei cronologice a persoanei. Dar se intirnpla des sa intilnim oameni care nu arata deloc rsta pe care o au, aratind fie mai tineri, fie mai batrini, iar uneori chiar mult mai batrini decit rsta lor. Se pare ca acesti oameni sint realmente, biologic, mai batrini decit ar trebui sa fie din punct de vedere cronologic.
Virsta biologica este, de asemenea, un bio-indicator indispensabil pentru masurarea efectelor pe termen scurt sau lung ale unor potentiali agenti benefici procesului de imbatrinire. De altfel, este posibil ca lipsa actuala a unui centru de evaluare a rstei noastre biologice sa fie unul din motivele pentru care industria farmaceutica este aproape absenta din cercetarea prind medicamentele care sa influenteze imba-trinirea umana.
Depistarea si prevenirea reprezinta un alt aspect al masurarii rstei biologice. intr-adevar, identificarea precoce a unei disfunctii organice poate duce la aplicarea unor masuri potrite si eficiente. in masura in care procentul rstnicilor in demografie avanseaza iar cresterea sperantei de ata nu face decit sa consolideze aceasta tendinta, determinarea rstei biologice, cu corolarul corectarii ei, nu poate decit sa contribuie la lupta impotriva pierderii de autonomie, atit de neplacuta pentru indid si de costisitoare pentru societate.
Determinarea rstei biologice trebuie sa dena o prioritate, dat fiind ca medicii specializati in imbatrinire nu au, actualmente, nici un mod de evaluare obiectiva a actiunilor lor pe termen scurt, mediu sau lung.
Ei au facut de altfel obiectul a numeroase critici pe aceasta tema din partea confratilor lor, critici ce zau faptul ca sint singurii oameni de stiinta care nu au mijloace de masurare a rezultatului
actiunilor. in absenta unor asemenea mijloace precise si fiabile, trebuie sa asteptam patruzeci sau cincizeci de ani pentru a determina eficienta sau ineficienta anumitor programe sau a anumitor molecule antiimbatrinire. in aceste conditii, contemporanii nostri nu pot beneficia de informatiile aduse de astfel de programe.
Criteriile de alegere a parametrilor de masurare a rstei biologice sint multiple. Ei trebuie sa se modifice o data cu rsta; sa fie reprezentati pentru una sau mai multe functii fiziologice; sa fie capabili sa detecteze chiar modificarile usoare ale starii functionale; sa nu fie traumatici si sa nu prezinte pericol pentru indid; sa aiba rezultate care sa poata fi reproduse; sa masoare o functie importanta; sa nu fie redundanti; sa fie susceptibili de a influenta ritmul imba-trinirii.
Ansamblul acestor teste trebuie sa furnizeze o imagine globala a starii de sanatate a indidului si sa serveasca drept baza pentru predictia itorului sanatatii, precum si a duratei etii sale. Aceasta evaluare se dovedeste adesea dificila daca se au in vedere costurile si mijloacele disponibile.
Evaluarea rstei biologice trebuie sa permita deci descrierea starii fiziologice a unui indid in fiecare stadiu al imbatrinirii sale cronologice, permitind studiul unor grupuri specifice, verificarea eficientei anumitor tratamente, medicamente, exercitii sau regimuri si predictia mentinerii sau pierderii competentei fiziologice, pentru a determina gradul de incidenta a bolilor si evaluarea sperantei de ata.
Un alt parametru promitator este studiul celulelor prelevate de la organism si cultivarea lor in mediu artificial (in tro). Fibroblastul uman este un bun candidat la acest tip de studiu. Este vorba, in acest caz, de o abordare celulara a imbatrinirii, moment din care se poate vorbi de o rsta celulara.
In cadrul supravegherii sanitare de masa au fost propuse mai multe programe. Toate sint controversate, fie in ceea ce priveste masura, fie in ceea ce priveste periodicitatea. American Medical Association Council on Scientific Affair recomanda oamenilor peste 40 de ani un examen la 1-3 ani, in functie de istoricul medical al pacientului si de factorii sai de risc. Dar ceea ce poate fi adevarat in cazul unei supravegheri sanitare de masa dene prea putin valabil in cazul unui program antiimbatrinire. Un asemenea program necesita intr-adevar un control aproape exhaustiv al indidului in momentul luarii sale sub observatie. Periodicitatea examenelor trebuie sa tina cont apoi de rezultatele bilantului si de evolutia starii de sanatate a pacientului. O periodicitate de 1-3 ani, in functie de rezultatele evaluarii de baza (care permit silirea rstei biologice), este intr-adevar de dorit. Este vorba deci de un proces eminamente indidual.
Pot fi folosite mai multe teste. intr-o prima faza, se pot nota indicii antropometrici (inaltime si greutate). Apoi ne rindul parametrilor curenti (presiune arteriala, acuitate si acomodare zuala, audiometrie, capacitate tala respiratorie fortata, forta de apucare, pliu cutanat tricipital, test de dexteritate, sensibilitate bratila etc). intr-o a doua faza,aceste rezultate trebuie desarsite prin calcularea, cu ajutorul materialului medical adecvat, a tezei conductiei nervoase, a indicelui cardiac in repaus, a volumului maxim de oxigen consumat la efort, a indicilor neuropsihologici etc. Biologia este si ea un instrument pretios, permitind aprecierea formulei sanguine, a tezei de sedimentare, a transaminazelor hepatice, a fosfatazelor alcaline, a glicemiei, a colesterolului total si HDL-colesterolului, a creatinemiei, a ureei, a protidelor totale etc., la care pot fi adaugate teste biologice dinamice si hormonale.
De exemplu, colesterolul total, HDL (high density lipo-protein) si LDL (light density lipoprotein) sint excelenti bio--indicatori ai deprecierii vasculare. Obezitatea este astfel corelata cu cancerul, bolile cardiovasculare si reducerea sperantei de ata. Obezitatea abdominala este cea mai nociva (este un factor de risc considerabil pentru arterioscleroza si diabet). Este suficient sa va masurati circumferinta abdominala si a soldurilor. Daca raportul este mai mare de 1,8 in cazul barbatilor si de 1,1 in cel al femeilor, riscul cardiovascular este crescut. Presiunea arteriala si indeosebi presiunea arteriala sistolica trebuie sa ramina mai mica de 140. Frecventa cardiaca este influentata de antrenamentul fizic. Media este de 72 batai pe minut. O persoana sanatoasa fizic trebuie sa aiba o frecventa de aproximativ 60. Masura consumului maxim de oxigen sau V02 max este un indicator excelent al starii cardiovasculare si respiratorii a corpului nostru. Capacitatea tala fortata este cantitatea de aer pe care o putem inspira si expira rapid dintr-o inspiratie foarte profunda.
Ea se masoara cu ajutorul unui spirometru si reflecta integritatea ansamblului sistemului respirator (muschii pieptului, ai diafragmei, controlul sistemului nervos central si elasticitatea plaminilor). Acest examen s-a dovedit a fi cel mai bun test predictiv pentru speranta de ata in studiul lui Framingham. Auzul incepe sa slabeasca spre rsta de 30 de ani. La 20 de ani, un sunet (8000 Hz) este perceput la 18 dB; la 60 sau 70 de ani, trebuie sa se urce la 50 sau 80 dB. Aparitia autoanticorpilor (factori reumatoizi si anti-ADN) este un element ce actioneaza negativ asupra sperantei de ata. Glicemia este un bun indicator al restrictiei calorice. Un regim bine urmat trebuie sa duca la diminuarea glicemiei plasmatice. Un exces de zahar in singe poate favoriza legaturi intre zaharuri si proteine, intre zaharuri si ADN : glicoliza. Aceasta face obiectul unei teorii a imbatrinirii.
in sfirsit, sprijinul monopodal este un test simplu, care consta in a putea ramine in picioare, intr-un singur picior (celalalt fiind ridicat), cu ochii inchisi: este un text excelent pentru integritatea urechii interne, a sistemelor neurologic central si periferic si a starii musculare si osteotendinoase. Un adult de 20 de ani poate ramine in echilibru aproape la nesfirsit, un adult de 50 de ani in jur de zece secunde, un adult de 30 de ani in jur de douazeci si cinci de secunde, iar o persoana de 80 de ani nu poate sta in echilibru. Rezultatele obtinute prin aceste teste trebuie raportate apoi la ele de referinta, pentru a se determina astfel cu precizie rsta biologica a persoanei.
