Pretul platit pentru cresterea in productitate prin intermediul folosirii computerului nu este de loc de neglijat. Numarul tot mai mare al problemelor legate de sanatate, datorate folosirii coputerului sta marturie pentru efectele secundare negative ale utilizarii sale prelungite. Totusi, avand in vedere valoarea de netagaduit a acestor "unelte" este putin probabil ca folosirea lor va intra in declin. In schimb, trebuie gasite modalitatile pentru a face fata dezavantajelor implicate de aceasta tehnologie noua.
Disconfortul zual reprezinta cea mai des intalnita problema a lucratorilor pe terminale deo, el putand fi factorul determinant al scaderii productitatii.
De o importanta deosebita pentru dezvoltarea intelectuala a majoritatii indizilor sunt miscarile ochiului, focalizarea si vederea bioculara (ambii ochi lucreaza in tandem). Datorita importantei acordate de oameni invatatului, stresul zual poate a-fecta concentrarea si capacitatea de a intelege lucrarea sau materialul educativ. in prezent exisa mai multe feluri in care operatorii pe terminale deo reactioneaza la stresul zual indus de computer (. 5). Una din modalitati consta pur si simplu in etarea oricarei munci ce necesita vedere de aproape.
Un alt caz este cel al lucratorilor care isi desfasoara munca dar cu un nivel redus de intelegere suferind in acelasi timp de disconfort fizic.In cele din urma, operatorii pot activa intr-un mediu stresant pentru vaz, acesta conducand la adaptari defectuoase la stres, cum ar fi miopia sau pierderea vederii unui ochi (suprimarea vederii).Bineinteles ca nici unul din modelele prezentate, nu este abil, unele dintre ele dovedindu-se chiar daunatoare pentru sanatatea pe termen lung a indidului. Oamenii trebuie sa dena mai constienti de efectele folosirii de lunga durata a terminalelor deo-display si sa gaseasca modalitati de a face fata stresului asociat folosirii computerului.
Semnele directe ale stresului zual includ simptome cum ar fi: tensiunea la nivelul ochilor, dureri de cap, dificultati de focalizare, miopie, dublarea imaginii si modificari in perceptia culorilor. Simptomele indirecte ale stresului zual pot include: dureri la nivelul muschilor si oaselor (gat, umeri, spate, incheietura mainii), oboseala fizica excesiva si eficienta zuala scazuta in desfasurarea actitatii.
Cuprins:
TENSIUNEA (ÎNCORDAREA LA NIVELUL OCHILOR) Şl PROBLEME DE VEDERE ÎNRUDITE |
sus  |
S-a discutat mult, în ultima vreme, dacă utilizarea terminalului video este sau nu dăunătoare ochilor. Conform unui raport întocmit de o comisie de experţi, convocată de U.S. National Research Council nu există urmări negative permanente asupra ochilor celor ce lucrează cu terminale video.
în raportul din 1983, preşedintele comisiei, Edward Rinalducci spune: "Concluzia noastră generală este că disconfortul la nivelul ochilor, vederea înceţoşată şi alte defecţiuni ale văzului, durerile musculare în stresul raportat printre utilizatorii terminalelor video nu sunt, probabil, datorate vreunui efect al tehnologiei terminalelor. Lucrul cu terminalul video nu determină probleme vizuale dacă sunt proiectate corespunzător caracteristicile displayului, iluminarea locului de muncă şi staţiile de lucru cu activităţile lor specifice". Un alt membru al comisiei, neurologul Lawrence Stark a declarat: "Toate reclamaţiile privind arsuri, tensiune la nivelul ochilor, dureri de cap, înţepături, ochi umezi în legătură cu utilizarea TVD sunt îndreptăţite. Faptul că oboseala vizuală nu poate fi măsurată nu înseamnă că aceasta nu există".
Acest citat arată că, chiar şi printre membrii Comisiei au existat disensiuni cu privire la concluziile raportului, în general, toţi membrii Comisiei au fost de acord asupra necesităţii unor studii mai aprofundate şi corespunzător întocmite. Aceste studii vor permite determinarea existenţei unei legături cauzale între utilizarea computerelor şi problemele ochilor.
Rezultatele unui studiu recent (1990) al Dr. Herschel Leibowitz şi Richard Tyrell, ambii de la Pennsylvania State University, vin în sprijinul explicării apariţiei oboselii vizuale a indivizilor. In studiul lor, oboseala vizuală este legată de limita întunecării, punctul la care converge limita vederii ochiului măsurată în întuneric. Oamenii cu aceeaşi limită pentru vederea la distanţă sunt mai expuşi tensiunii la nivelul ochiului, oboselii mentale şi durerii de spate şi gât datorate folosirii computerului. O explicaţie posibilă a acestui fapt o constituie nevoia acestor persoane de a face un efort mai mare de "apropiere" în momentul desfăşurării activităţii lor la distanţa necesară lucrului cu terminalul video.
Mai există un alt grup de specialişti în optometrie comportamentală, care neagă validitatea concluziilor Consiliului Comitetului Naţional de Cercetare asupra Văzului, din 1983. Aceşti specialişti cred că numeroase erori de refracţie (necesitatea de lentile corective) sunt o consecinţă a stresului vizual de apropiere. Stresul vizual constituie un dezechilibru intern pe care fiecare individ încearcă să îl rezolve într-un anumit fel (adică prin evitarea cauzelor, disconfort sau adoptare incorectă). O cauză majoră a stresului vizual este neconcordanţa între coordonarea focalizării şi sistemele de aliniere a ochiului.
Ca urmare a stresului vizual, individul se află în imposibilitatea prelucrării confortabile a informaţiei luminoase într-un mod eficient. Pentru marea majoritate a utilizatorilor de TVD, stresul vizual a devenit a problemă reală, importantă ce afectează în mod direct comportamentul în muncă. Utilizarea terminalului video, solicită foarte mult capacitatea de acomodare a ochiului (focalizarea), motilitatea oculară (capacitatea de mişcare a ochiului), convergenţa (aducerea ambilor ochi în acelaşi punct din imediata apropiere) şi biocularitatea (folosirea în tandem, în "echipă", a ambilor ochi).
Optometria clinică a dovedit că aceste caracteristici ale vederii sunt dinamice şi pot claca în. cazul suprasolicitării şi stresului datorat mediului înconjurător. Modelele vederii din cadrul optometriei comportamentale arată un lucru: capacităţile vizuale ale operatorilor pe terminale video reprezintă în fapt abilităţi vizuale învăţate şi dezvoltate. Aceste abilităţi pot fi îmbunătăţite printr-un antrenament corespunzător al vederii.
Mulţi dintre cei care folosesc continuu computerul pentru perioade lungi (mai mult de două ore pe zi) se plâng de probleme cu vederea. Dovezile vin în sprijinul afirmaţiei că folosirea terminalului video reprezintă cauza principală a acestor probleme.
Tabelul nr. 3 extras dintr-un studiu al reclamaţiilor cu privire la afecţiunile induse de utilizarea terminalului video face comparaţia între simptomele de stres vizual apărute la utilizatori şi non-utilizatori ai terminalelor video.
Informaţiile cuprinse în acest tabel indică un număr mai mare al problemelor de stres vizual în cazul utilizatorilor de TVD.
Şi alte studii au făcut legătura între problemele de vedere şi folosirea terminalelor video. Persoanele care utilizează zilnic terminalele video pot dezvolta afecţiuni cronice ale vederii. Un studiu efectuat asupra funcţionarilor (Tabelul nr. 4) a demonstrat o corelaţie clară între numărul orelor petrecute în faţa computerului şi numărul simptomelor de stres apărute. S-a dovedit de asemenea existenţa unei legături între numărul simptomelor de stres vizual, bazate pe timpul petrecut în faţa displayului, fără pauză.
PROBLEME DE FOCALIZARE |
sus |
Pentru asigurarea confortului optim, ecranul terminalului video ar trebui să afişeze informaţii la o distanţă Ia care ochiul uman să îşi poată menţine focalizarea pentru o perioadă mai mare de timp. Cercetările asupra modului în care afecteză utilizarea computerului capacitatea de focalizare a ochilor au condus la descoperirea fenomenului denumit "LAG" (rămânere în urmă). Cu toate că nu este un concept nou pentru optometrie, acest fenomen a căpătat o nouă insemnătate ca urmare a influenţei sale asupra utilizatorilor de teminale video. O definiţie simplistă a acestui termen ar fi că "LAG" - reprezintă "diferenţa între distanţa la care se află obiectul privit şi distanţa normală, naturală de focalizare a privitorului".
Un alt concept înrudit este "punctul de relaxare şi acomodare" (RPA). Acest punct reprezintă "punctul în care îşi focalizează privirea o persoană atunci când priveşte într-un câmp vizual gol, lipsit de elemente care să concentreze atenţia". Optometria teoretică susţine că punctul de relaxare şi acomodare apare atunci când ochiul focalizează spre infinit (la orizont). Informaţii mai recente sugerează că punctul de relaxare variază de la un individ la altul.
RPA reprezintă un indice al oboselii vederii. In condiţii subop-timale de vedere ochiul are tendinţa de a-şi muta punctul de focalizare de la distanţa focală ideală corespunzătoare obiectului vizat spre punctul de relaxare. In acest moment, imaginile de pe ecran devin mai dificil de văzut.
Un cercetător în domeniul ergonomiei, Gerald Murch a folosit tehnologia laser pentru investigarea oboselii vederii utilizatorilor de computere în timp. Distanţa focală a ochilor ce privesc ecranul displayului a fost măsurată cu ajutorul laserului. Din compararea distanţei focale a ochiului determinată clinic cu distanţa reală a obiectului vizat s-a putut determina valoarea distanţei definite ca "LAG". Descoperirile lui Murch indică faptul că ochiul nu se poate focaliza asupra informaţiilor de pe ecranul displayului cu aceeaşi precizie cu care se focalizează asupra unei pagini tipărite. In schimb, în cazul folosirii terminalului video pentru o perioadă mai lungă punctul de focalizare al ochiului trece dincolo\'de ecran şi se apropie de punctul de relaxare. Creşterea distanţei între cele două puncte, duce în timp la degradarea imaginii percepute pe ecran.
Privitorul trebuie în acest moment să facă un efort suplimentar atât pentru focalizare cât şi pentru procesarea imaginii, a informaţiei vizuale primite. Rezultatele studiului arată că imaginile de pe ecranul terminalului video nu furnizează destui stimuli pentru a permite acomodarea ochiului. Rezultatele măsurării RPA pot indica necesitatea Unei acţiuni corective. Ochelarii special pres-crişi pentru terminalul video şi/sau formarea, antrenarea vizuală pot permite o focalizare mai precisă asupra ecranului.
Nevoia schimbării focalizării între ecran, materialele cu care se lucrează şi mediul înconjurător duce la intensificarea problemei. Acest comportament solicită foarte puternic capacităţile de focalizare ale ochilor şi muşchilor asociaţi.
Optometriştii clinici au raportat, de asemenea, faptul că diverşi indivizi răspund diferit la acţiunea ecranului terminalului prin supra-focalizare; ca şi cum distanţa până la ecran ar fi mai mică decât cea reală. Acest gen de supra-focalizare persistentă (numită în termeni clinici - spasme de acomodare) poate duce la degradarea imaginilor percepute pe ecran, ce are ca rezultat adaptarea incorectă a văzului. Aceasta va avea drept consecinţă reducerea vitezei şi a capacităţii de înţelegere în timpul lucrului cu terminalul video.
Miopia reprezintă o problemă frecventă în societatea noastră. De obicei, indivizii miopi văd bine în apropiere dar au vederea înceţoşată atunci când privesc la distanţă mare. Aproximativ 36% din americani au nevoie de lentie corespunzătoare pentru corectarea miopiei şi obţin astfel claritatea imaginii la distanţă sau aşa numita vedere 20/20.
Se discută astăzi dacă miopia este o moştenire genetică a individului sau se dezvoltă ca urmare a stresului determinat de mediu şi care afectează ochii. Condiţiile improprii de desfăşurare a activităţii (lumină insuficientă, poziţie incorectă, cititul la distanţe prea mici ce determină apariţia stresului) reprezintă factori ce pot contribui la apariţia miopiei.
Optometria comportamentală susţine puternic părerea conform căreia cele mai multe cazuri de miopie apar şi se dezvoltă datorită necesităţii de adaptare la stresul vederii de aproape. Cercetările sugerează că sistemul vizual uman a fost dezvoltat iniţial pentru vederea la distanţă. De abia în ultimii 200 de ani au avut nevoie oamenii să îşi folosească ochii pentru distanţe mici şi în special în epoca informaţiilor generate de computer.
Modificările, în sensul evoluţiei sistemului vizual, trebuie să compenseze toate cerinţele lucrului la distanţe mici. Astfel, miopia, ca formă de adaptare la dificultăţile=vederii de aproape, se dezvoltă anume pentru a reduce cerinţele vederii la distanţe mici.
Există dovezi ale faptului că miopia temporară poate conduce, după folosirea terminalului video, la mopie permanentă. Dr. Alfred Owens, un profesor de psihologie la Colegiul Franklin şi Marshall a studiat felul în care se schimbă vederea ca urmare a diverselor cerinţe ale vederii de aproape. El a urmărit un grup de studenţi pe o perioadă de câţiva ani şi a observat că miopia lor a crescut pe parcursul anului şcolar şi a scăzut pe perioada verii.
Owens a observat, de asemenea, schimbări în focalizarea ochiului într-o stare de repaus, măsurată pe întuneric (aşa numita focalizare întunecată). Distanţa de focalizare pe întuneric se deplasează spre distanţa de citire pe parcursul anului universitar pentru ca să se modifice din nou pe perioada verii.
Studiul lui Owens arată corelaţia dintre folosirea vederii de a-proape pentru o perioadă îndelungată şi miopie. Rezultatele studiului său arată că indivizii care au punctul de focalizare în întuneric "departe" trebuie să se adapteze la activitatea ce necesită vedere de aproape. Modificările în sistemul vizual al acestor indivizi, datorate necesităţii adaptării la vederea "de aproape" conduc la micşorarea capacităţii de a vedea la distanţă.
Probabil că singurul avantaj al miopiei este capacitatea ochiului de a funcţiona fără probleme în cazul vederii de aproape.
Dezavantajele, cum ar fi vederea înceţoşată la distanţă, creşterea frecvenţei de apariţie a anumitor boli ale ochilor (în special desprinderea de retină) şi necesitatea purtări unor ochelari special prescrişi pentru conducere, pilotarea avionului ş.a. depăşesc cu mult ponderea acestui unic avantaj. Pentru a evita dezvoltarea miopiei trebuie să acordăm atenţie igienei corespunzătoare a vederii atunci când citim, studiem sau privim ecranul computerului. Igiena vederii va fi discutată pe larg în capitolul 5.
SCHIMBĂRI ÎN PERCEPŢIA CULORILOR |
sus |
Unii dintre utilizatiorii terminalelor video s-au plâns de modificări ale percepţiei culorilor după folosirea prelungită a computerului. Urmărirea ecranului în mod constant, pentru perioade lungi de timp, alternând cu mutarea privirii asupra fundalului, poate conduce la anumite fenomene secundare. Privitorul poate percepe culori opuse sau complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran. De exemplu, urmărirea constantă a unui ecran verde al monitorului conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării privirii. Cu toate că acest fenomen poate fi alarmant el nu este periculos şi dispare după puţin timp.
DUBLAREA IMAGINII |
sus |
Anumiţi utilizatori ai terminalelor video s-au plâns de dublarea imaginii după perioade prelungie de lucru cu computerul. Di-plopia (vederea dublă) se datorează unei scăderi a capacităţii de coordonare a ochilor. Această afecţiune este, de obicei, temporară, vederea normală revenind după o perioadă de odihnă a ochilor. Totuşi, apariţia bruscă şi persistentă a acestui fenomen
trebuie adusă la cunoştinţa unui medic oftalmolog pentru a îndepărta posibilitatea existenţei unei disfuncţionalităţi neurologice serioase.
SINDROMUL "OCHILOR USCAŢI" |
sus |
Mulţi utilizatori ai computerelor poartă lentile de contact şi sunt astfel predispuşi la o acţiune cunoscută sub denumirea de sindrom al "ochilor uscaţi". Tendinţa de concentrare asupra ecranului computerului suprimă reflexul normal de clipire.
Aceasta contribuie la uscarea lentilelor de contact. Umiditatea scăzută ce caracterizează mediul în care se află amplasate staţiile de lucru cu computerul precum şi atracţia statică a prafului spre zona ecranului pot accentua această indispoziţie. Pentru corectarea acestei probleme optometriştii sugerează umezirea frecventă a ochilor în cazul purtătorilor de lentine de contact. Aceştia vor consulta un medic specialist oftalmolog în cazul în care simptomele persistă.
VEDEREA Şl POZIŢIA DE LUCRU |
sus |
Stresul vizual este de foarte multe ori legat de problemele de poziţie. Dacă un individ are probleme cu vederea, având capacitate scăzută de focalizare asupra unei imagini sau de a urmări rândurile textului, corpul poate compensa toate acestea înlocuind mişcările ochilor cu mişcări ale capului. Condiţiile improprii de vedere ce însoţesc de multe ori folosirea terminalului video duc la intensificarea problemelor de acest tip. Utilizatorii terminalelor video-display acuză în mod curent dureri de cap, ceafa, umeri, dureri ale încheieturilor mâinii sau ale spatelui Designul actual al computerului nu ne permite să vedem în acelaşi timp tastatura şi imaginea pe ecran. De fapt noi nu vedem ceea ce facem. Pentru a folosi computerul trebuie să ne mişcăm necontenit capul, să ne plimbăm privirea rapid, depinzând prea mult de privirea aruncată oblic pentru a putea vedea alternativ ecranul, tastatura şi monitorul cu care lucrăm (vezi fig. 8). Din cuza proastei legături dintre activităţile vizuale şi motoare (lucrul cu tastatura) necesare pentru folosirea computerului, ochii noştri sunt supuşi unui stres nedorit, fapt ce contribuie la nenumărate probleme de poziţie.
Cu toate că aceste disfuncţionalităţi de poziţie sunt în mod normal grupate sub denumirea de afecţiuni datorate tensiunii (încordării) repetate, medicul optometrist Allan Grant consideră că ele ar putea fi mai degrabă incluse în categoria stresului de mişcare repetitivă ocular şi ortopedic. Această categorie include, de fapt, durerile de cap, gât şi umeri ce sunt rezultat al mişcărilor repetitive ale ochiului cerute utilizatorilor de computere.
Dr. Grant susţine că, cerinţele vizuale ale erei computerelor necesită modificări, în sensul adaptării, ale sistemului nostru vizual. El propune denumirea de Homo quintadus pentru descrierea speciei ce s-a dezvoltat din Homo sapiens şi care deţine o vedere clară bioculară perfect adaptată activităţilor desfăşurate la distanţe mici, cum ar fi utilizarea computerelor.
Dr. Grant arată că modalitatea cea mai eficientă de obţinere a confortului în utilizarea computerelor o constituie schimbarea designului de bază al staţiilor de lucru şi nu evoluţia, în sensul-adaptării sistemului vizual al individului.
TDV Şl STRESUL |
sus |
Stresul pe care îl resimţim în desfăşurarea muncii noastre depinde de tipul activităţii şi de natura individului. Anumite tipuri de activitate sunt inerent mai stresante decât altele. Mult mai dificilă este însă măsurarea răspunsului individual la stres. Anumiţi indivizi reacţionează destul de bine la situaţiile cauzatoare de stres, în timp ce alţii pot fi uşor depăşiţi de evenimente. In ciuda acestor variabile, este clar că toţi operatorii sunt într-o anumită măsură victimele stresului datorat activităţilor specifice.
Stresul poate afecta vederea. Reacţiile la stresul vizual pot fi determinate prin studierea reprezentării undelor cerebrale alfa. în mediile stresante din punct de vedere vizual, undele alfa prezintă amplitudini mărite, acest fenomen este similar unui zgomot de fond intensificat, cum ar fi zgârieturile de pe un disc, ce distrag atenţia de la ascultarea muzicii. "Zgomotul" vizual ce apgre în reprezentarea undelor alfa, în studii de stres, nu ajută la înţelegerea informaţiei vizuale.
Dr. J.R. Pierce de la Universitatea din Alabama a studiat dovezile fiziologice ale stresului vizual. Ca şi celelalte tipuri de stres, stresul vizual conduce la modificări ale ritmului cardiac, ale respiraţiei precum şi la alte simptome fiziologice de stres. Aceste schimbări fiziologice dovedesc un răspuns imediat la stresul datorat mediului înconjurător.
O persoană stresată ajunge la concluzia că, puterea sa de concentrare asupra activităţi depuse este afectată. Aceasta poate conduce la creşterea numărului greşelilor şi la o productivitate scăzută. Expunerera excesivă la factori de stres poate avea ca
rezutat apariţia unor probleme mentale sau sociale grave inclusiv anxietate, deprimare, oboseală, iritabiliîate, productivitate scăzută şi creşterea absenteismului.
In urma studiului a rezultat o legătură între tipul activităţii şi nivelul de stres. Deseori caracteristicile activităţii şi nu individul constituie cauza stresul, utilizatori ai termin video cum ar fi controlorii de trafic aerian sau operatorii de introducerea datelor sunt în fruntea liftei, din punct de vedere al stresului (vezi fig. 9).
Asemenea activităţi sunt de cele mai multe ori aflate sub presiunea timpului, sunt repetitive, izolate social, toate aceste caracteristici conducând la un nivel foarte ridicat aî stresului. Activităţile pentru care raman atitudine individului desfă-
şurarea programului, stabilirea termenelor sunt mult mai uşoare din punct de vedere al stresului. Din acest motiv, nu este surprinzător că majoritatea specialiştilor si a celor din posturi de conducere au cel mai scăzut nivel al stresului legat de utilizarea terminalului video.
Stres vizual Activitate
Maxim Controlul traficului aerian
Introducerea datelor
Contabilitate
Procesare de text Mediu Secretară (normă întreagă)
Secretară (jumătate de normă)
Editor
Autor Minim Posturi de conducere
Tabelul 5 prezintă informaţii privind legătura între sarcinile de serviciu pentru folosirea TVD şi diverşi factori cum ar fi ritmul introducerii datelor prin utilizarea tastaturii, cerinţele vizuale, ritmul activităţii şi luarea de decizii. Tabelul arată că activităţile diferă foarte mult din punct de vedere al interacţiunii om-computer. Introducerea datelor necesită o viteză mare de lucru la tastă, de obicei în limitele unui anumit format prestabilit. Atenţia maximă este acordată documentului-sursă urmată de verificarea periodică, pe ecran, a datelor introduse. Introducerea datelor include şi activităţi cum ar fi cele ale operatorilor pentru informaţii telefonice. Aceste activităţi implică preluarea de informaţii de la computer, atenţia fiind menţinută numai asupra ecranului. Comunicarea interactivă combină atât introducerea cât şi extragerea de date. Din această categorie fac parte cei ce se ocupă cu rezervările pentru zboruri. Procesarea de text cuprinde multe dintre sarcinile specifice activităţii de secretariat inclusiv formatarea documentelor şi introducerea textului, corectarea, căutarea şi rechemarea din memorie.
Multe meserii (scriitori, editori, etc) includ şi activităţi de procesare de text. Programarea, proiectarea şi execuţia asistate de calculator implică şi ele diferite grade de utilizare a computerului zilnic. Oamenii care desfăşoară acest gen de activităţi au control asupra activităţii lor precum şi autoritatea de a lua decizii. Multe din activităţile ştiinţifice şi specializate se desfăşoară, după acest tipic.
Pe lângă organizarea activităţii, alte condiţii fizice sau de mediu caracteristice locului de muncă pot avea un efect important asupra nivelului de stres. Factorii ce influenţează stresul includ ilumiarea insuficientă, zgomote peste nivelul admis, calitatea necorespunzătoare a aerului, spaţiul inadecvat de desfăşurare a activităţii şi designului incorect al mobilierului şi staţiilor de lucru.
PUNCTE CHEIE
. Stresul vizual indus de computer este o problemă frecventă.
. Există o multitudine de simptome directe sau indirecte asociate cu stresul vizual indus de computer. Simptomele includ tensiune la nivelul ochilor, dificultăţi de focalizare, miopie, modificări în percepţia culorilor, vedere dublă, dureri musculare şi osoase precum şi stres general.
. Lipsa de cunoştinţe cu privire la metodele de reducere a stresului vizual conduce la abordarea acestei probleme într-o manieră neproductivă şi nesănătoasă.
Reacţiile adverse la stresul determinat de folosirea computerului constau în evitarea activităţilor specifice, disconfort sau adaptări greşite ale vederii.
TENSIUNEA (ÎNCORDAREA LA NIVELUL OCHILOR) Şl PROBLEME DE VEDERE ÎNRUDITE
