O invocam la tot pasul, o dorim cu totii, pentru noi insine si pentru cei apropiati si dragi. ii stim destul de bine si intelesul: a fi sanatos inseamna a nu fi bolnav. Oare la atat sa se rezume notiunea de sanatate?
Incontesil ca absenta bolii, a oricarei suferinte constituie expresia sanatatii. Dar stiinta moderna acorda acestui concept o arie mai cuprinzatoare. Daca ne permitem sa incepem prin a insista aici asupra sensurilor noi si mult mai largi, dobandite astazi de atat de chiul cuvant sanatate", o facem pentru doua moti. Mai intai, pentru ca aceste sensuri, departe de a pluti prin cine stie ce inaltimi abstracte, sunt strans legate de practica vietii de fiecare zi, deci adancirea lor se poale dodi fertila pentru cititor. in al doilea rand, fiindca ele ne ofera cea mai buna baza de plecare pentru tot ceea ce va urma, pana la ultima fila a acestei carti.In preambulul Constitutiei Organizatiei Mondiale a Sanatatii, sanatatea este definita ca o stare de bine completa sub aspect fizic, mintal si social, care nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii".
Desigur ca se mai poate discuta asupra realismului acestei definitii, precum si cu privire la faptul ca sanatatea nu poate fi privita decat in stransa corelatie cu realitatile economico-sociale in care traieste individul, realitati in care se desfasoare viata intregii colectivitati. Rezulta insa evident ca sanatatea nu poate fi privita unilateral, numai sub raport fizic, ci se infatiseaza ca o entitate tridimensionala sau chiar multidimensionala. In acceptia ei actuala, sanatatea este. bineinteles, considerata ca o calitate care presupune integritatea si functionarea armonioasa a tuturor sistemelor vitale. Totodata, sanatatea implica o interactiune dinamica si o interdependenta intre conditia fizica a individului, manifestarile sale mintale, reactiile sale emotionale si ambianta sociala.
Sanatatea constituie, asadar, o unitate multidimensionala a unor componente fizice, mintale si spirituale. Echilibrul acestei unitati se realizeaza in cadrul unui proces continuu, al unei inrauriri reciproce intre factorii ereditari, factorii naturali, economico-sociali. comportamentali.
Sanatatea individului si a colectivitatii este indisolubil legata de oranduirea social-economica, care in ultima instanta detcmiina conditiile de viata si sistemul de organizare a ocrotirii sanatatii. Ea trebuie privita in spiritul interrelatiei permanente om-mediu.
Unii autori prezinta urmatoarele nile sau momente ale sanatatii:
Primele doua niluri ale sanatatii pot fi considerate optimale si suboptimale. Starea optimala este ceea ce Albcrt Schweitzer numea un nil teoretic la care viata individului atinge la maximum potentialele dorite". Starea de bine este un nil de subsanatate, o stare care poate oscila. Starea minora de boala se manifesta prin maladii si infirmitati usoare, pe cand starea majora de boala corespunde cu boli si infirmitati de natura mai serioasa. Desigur ca este foarte greu de realizat o distinctie, de trasat o granita neta intre sanatate si boala. Dar cunoasterea acestor momente ar putea sa ajute la o mai usoara intelegere a celor doua notiuni. Caci vorbind despre sanatate, este evident ca se impune si precizarea notiunii de boala. Aceasta din urma, asa cum o defineste acad. StMilcu, este caracterizata prin aparitia unui proces patologic care tulbura unitatea partilor in organism si a organismului cu mediul, urmata de scaderea, cresterea sau vicierea schimburilor meolice si de limitarea sau disparitia libertatii si a capacitatii de munca".
Din aceasta definitie, rezulta cat este de important ca fiecare individ sa favorizeze ' prin modul sau de viata - mentinerea echilibrului pe care organismul il realizeaza intre multiplele influente ale mediului si toate functiile sale.
Constient de aceasta, omul devine un faurar al propriei sanatati pe care si-o apara si o promoaza zi de zi. pe parcursul intregii sale vieti. Orientarea profilactica a medicinii modeme a dobandit un larg camp de afirmare in tara noastra, constituind o trasatura dominanta a intregii actiuni de ocrotire a sanatatii. Largirea si adancirea acestei orientari se exprima in programele de igiena si medicina prentiva vizand prenirea si combaterea bolilor transmisibile, instigarea si asanarea mediului de munca si de viata, ocrotirea sanatatii mamei, a copilului si tineretului, profilaxia bolilor cronice si degenerati.
