Exista numeroase afectiuni care fie ca nu necesita, sau chiar contraindica, o interntie chirurgicala, dar care, totusi, ar putea produce simptome ce sugereaza anumite stari clinice pentru care operatia s-ar impune ca cel mai indicat procedeu terapeutic. Uneori, astfel de simptome sunt determinate de afectiuni cu localizare abdominala; alteori, durerea, ca simptom principal, este doar simtita in abdomen, dar este determinata de afectiuni cu localizare lezionala extraabdominala (cum ar fi toracele sau coloana rtebrala).
Cuprins:
Boli generale |
sus  |
Durerea abdominală şi vărsăturile sunt simptome care apar destul de frecvent ca manifestări incipiente ale unor stări febrile prin infecţii bacteriene sau virale (gripă etc), mai ales la copii: dar, în astfel de cazuri, simptomele generale cântăresc mai greu decât manifestările locale Febra va fi prezentă încă de la debut, dar indispoziţia generală va fi mai mare, în timp ce, la nivel local, nu vor apărea nici rigiditatea muşchilor abdominali şi nici sensibilitatea dureroasă la palpare, care ar putea sugera o inflamaţie intraabdominală. Tocmai această discrepanţă îl poate ajuta pe clinicianul observator să se orienteze corect spre diagnostic. Ocazional, se poate întâmpla ca simptomele locale abdominale să preceadă manifestările generale ale gripei. Astfel, durerea poate fi accentuată, ca o colică severă, iar, dacă mai există şi vărsături, s-ar putea sus-piciona o ocluzie intestinală acută.
Trebuie menţionat însă faptul că vărsăturile nu tind niciodată să devină fecaloide, iar după apariţia simp-tomelor generale ale gripei se poate tranşa diagnosticul. In timpul unei epidemii ele gripă, un medic observator neavizat ar putea interpreta o afecţiune abdominală acută reală drept un episod gripal cu simptome gastrice, ceea ce ar constitui o serioasă eroare-
Diabetul zaharat. Adesea, iminenţa unei come diabetice poate fi anunţată şi prin dareri abdominale accentuate şi vărsături şi, de asemenea, uneori chiar prin rigiditatea şi sensibilitatea la palpare a peretelui abdominal. Există, deci, posibilitatea de a se diagnostica eronat aceste manifestări diabetice drept o inflamaţie abdominală acută, şi, în adevăr, se cunosc astfel de confuzii.
In scopul evitării lor, primul pas constă în examinarea de rutină a urinei, pentru prezenţa glucozei. Dacă aceasta există, trebuie căutaţi corpii cetonici. Prezenţa glicozuriei şi a cetonurici sugerează diabet zaharat. Evoluţia simptomelor abdominale şi starea diabetică trebuie urmărite atent, iar tratamentul cu insulina trebuie efectuat cât mai rapid-Dacă simptomele abdominale sunt datorate numai diabetului, ele se amendează la fel de rapid, această probă terapeutică confirmând diagnosticul. Dacă însă simptomele abdominale se menţin, chirurgul poate fi sigur că există o stare clinică serioasă intraabdominală, care trebuie descoperită, deoarece ea ar fi putut să declanşeze sau să întreţină decom-pensarea unui diabet coexistent. Se subliniază importanţa investigării raportului dintre clearance-u\\ amilazei şi al creatininei, care este crescut (vezi capitolul 8).
Febra tifoidă. Febra tifoidă se însoţeşte uneori de dureri abdominale spontane şi de o sensibilitate dureroasă la palpare, în special în fosa iliacă dreaptă (vezi capitolul 7).
Malaria. Malaria poate provoca dureri abdominale severe, în special în climatul tropical, dar aspectul caracteristic al curbei febrile şi examenul hematologic sunt suficiente pentru precizarea sau infirmarea diagnosticului de malarie.
Peritonila tuberculoasă. Peritonita TBC poate provoca dureri abdominale vagi, distensie abdominală şi revărsat lichidian în peritoneu. Ocazional, acest tablou clinic poate da naştere opiniei că s-ar datora unei afecţiuni abdominale acute. Dar, instalarea treptată a simptomelor, aspectul tumefiat al abdomenului, lipsa rigidităţii şi a sensibilităţii profunde la palpare, precum şi prezenţa stigmatelor TBC in alte zone ale organismului pot fi elemente suficiente care să conducă la un diagnostic corect.
Nu trebuie uitat, totuşi, că în evoluţia peritonitei tuberculoase ar putea uneori să apară o ocluzie intestinală sau o peritonita perforativă, care, ambele, ar necesita un tratament operator. Uneori, cîind regiunea ileocecală este in mod extensiv implicata în procesul TBC, intestinul, devenit aderent în fosa iliacă dreaptă, poate simula o apendicită acută.
Toxiinfecţia alimentară- Această stare clinică poate da naştere unor dureri abdominale, cu vărsături şi uneori colaps. Există aici o serioasă capcană. Mulţi pacienţi care au în realitate apendicele sau stomacul perforat, necesitând intervenţie chirurgicală, consideră apariţia tulburărilor abdominale menţionate mai sus ca fiind cauzate de ingerarea unui anumit articol alimentar alterat din dietă. In felul acesta, se pierde timp preţios până când cineva s-ar gândi la oportunitatea unei intervenţii chirurgicale. In cazul toxiinfecţiei alimentare, simptomele apar de obicei curând după ingestia unui aliment suspect de a fi alterat. în mod frecvent, mai multe persoane din anturaj se pot îmbolnăvi simultan. Deşi simptomele generale sunt asemănătoare, starea clinică abdominală locală, în fiecare caz, nu este de natură să sugereze prezenţa unei perito-nite (lipsa rigidităţii) sau a unei ocluzii intestinale severe (lipsa vărsăturilor fecaloide), astfel încât, de obicei, nu ar exista dificultăţi de diagnostic atunci când pacientul este ţinut sub observaţie clinică atentă
Colica saturnină (vezi capitolul 12).
Boala Bornholm. Boala Bornholm, sau pleurodinia epidemică (sau miozita epidemică), are uneori un debut care ar sugera, în mod eronat, o afecţiune abdominală acută. Miozila epidemică afectează în special muşchii umărului, muşchii toracelui (intercostali) sau pe cei abdominali, care devin foarte dureroşi. Dacă musculatura abdominală este în principal afectată, o examinare superficială a bolnavului ar putea duce la suspicionarea unei apendicite acute, deoarece se poate nota şi o sensibilitate dureroasă la palparea abdomenului inferior, precum şi o hiper-estezie în zona de distribuţie a nervilor toracali IX, X şi XI. Există şi o uşoară febră, adesea dureri de cap, greaţă şi uneori diaree- Diagnosticul diferenţial nu pare a fi dificil, deoarece sensibilitatea musculară se găseşte, de asemenea, în mod caracteristic şi la nivelul muşchilor toracali, intercostali, există, deseori, dureri provocate de mişcările respiratoriişi, uneori, frecătură plenrală. In plus, boala fiind epidemică, în acelaşi timp se semnalează şi alte câteva cazuri.
Boli hematologice |
sus |
Porfiria acută. Această .afecţiune se poate manifesta prin crize acute de dureri abdominale, care, ocazional, pot fi greşit interpretate ca apendicită sau ocluzie intestinală. Porfiria acută trebuie avută în vedere în mod particular atunci când pacientul a consumat anterior crizei medicamente de tip sulfonamidă sau din grupul barbituricelor (vezi capitolul 7).
Leucemia- Am cunoscut cazuri de leucemie care se prezentau ca o urgenţă de abdomen acut. Din istoricul unui pacient se poate nota o lungă perioadă de indigestie, o febră neregulată apărută recent şi semne de anemie; de asemenea, la examenul clinic se puteau nota: o matitate a hipocondrului stâng, cu rigiditate şi sensibilitate dureroasă accentuată la palpare, totul simulând un abces subfrenic secundar unui ulcer gastric perforat şi acoperit.
Totuşi, numărătoarea de leucocite, arătând 240 000, a stabilit diagnosticul de leucemie. Reacţia locală acută era datorată stării de tensiune la nivelul splinei mărite, ameninţând cu ruptura acesteia, care, de altfel, s-a produs puţin timp după aceea.
Anemia pernicioasă. Unele crize dureroase abdominale intense, însoţite de vărsături (şi, uneori, de diaree) pot apărea in unele cazuri de anemie pernicioasă, dar care rareori ridică dificultăţi serioase de diagnosticare. Am menţionat deja unele dureri abdominale acute care ar putea apărea în evoluţia anemiei drepanocitare, la negri.
CRIZELE HEMOLIT1CE
Este bine cunoscut faptul că o criză hemolitică este uneori asociată cu atacuri de dureri abdominale acute, însoţite de greaţă, vărsături, febră şi sensibilitate dureroasă la palparea abdomenului. Aceste episoade coincid cu o creştere în intensitate a icterului ;şi a anemiei. Cauza acestor dureri abdominale în timpul crizelor hemolitice nu este cunoscută până în prezent. întrucât mulţi dintre pacienţii cu anemie hemolitică prezintă calculi biliari pigmentări, acest fapt este de natură să ridice dificultăţi considerabile pentru diagnostic. Totuşi, lipsa ,simptomelor tipice de colică biliară sau de colecistită, evidenţa semnelor de hemoliză majoră, precum şi anemia caracteristică pot servi pentru precizarea diagnosticului.
Boli toracice |
sus |
Pleurezia sau pleuropneumonia- Fiecare în parte, sau ambele stări clinice pot provoca dureri abdominale şi rigiditate, acompaniate de vărsături. Dacă pleurezia rezultă din pneumonie sau dintr-un infarct pulmonar, durerea abdominală este adesea prezentă. In unele cazuri, cele două afecţiuni toracice se deosebesc foarte uşor de cele abdominale graţie simptomelor de la nivelul toracelui; în ,schimb, la copii, unde semnele toracice sunt adesea tardive ca apariţie, iar semnele pleureziei diafrag-matice sunt foarte puţine, stabilirea diagnosticului este extrem de dificilă. Un tabel al principalelor aspecte de diagnostic diferenţial între patologia acută abdominală şi patologia acută toracică este redat în continuare.
Tabel comparativ al simptomelor afecţiunilor abdominale acute şi ale celor toracice acute (pleurale sau pneumonice)
Afecţiuni abdominale Afectiuni toracice
Anamneză (istoric)
Indigestie Guturai sau "răceală obişnuită"
Dureri colicative Expunere la infecţii respiratorii sau
Constipaţie diferite operaţii in trecut Diaree
Debut
Acut, fără febră (excepţie, pielita) Acut, cu febră de la început
Frison (foarte rar) (excepţie, pielita) Frison frecvent
Vărsături frecvente Vărsături mult mai rare
Durere cu iradiere inferioară Durere toracică şi/sau abdominală
Examen clinic
Aspect general Variază de la normal la facies "abdominal", "peritonltic"
Tegumente Reci sau umede sau normale
Puls şi respiraţie (P & R) Nu reprezintă un indicator sigur
Peretele abdominal Poate fi rigid
Durerea frenică în umăr Frecventă, rar sub claviculă
Testul psoasului Adesea pozitiv
Testul muşchiului obturator Uneori (rar) pozitiv
Durerea testiculară Uneori prezentă
Examinarea prin tuşeu rectal
Poate provoca durere sau poate evidenţia o massă tumorală
Examinarea toracelui
Frecvent, uşoare frecături pleurale in leziunile abdomenului superior
Pomeţi hiperemiaţi Bătăi ale aripilor nasului Uneori herpes al buzelor
Fierbinţi şi uscate
Raportul P : R scăzut
In mod frecvent nu este rigid
Obişnuită, în special sub claviculă
Totdeauna negativ
Totdeauna negativ
Niciodată prezentă
Rezultat negativ
Posibile frecături pleurale sau matitate sau respiraţie cu raluri bronşice, dar, uneori, nimic definit la debutul simptomelor
Un alt test clinic având posibilitate de diferenţiere este ilustrat în fig. 35. In principiu, dacă durerea este unilaterală şi are o origine abdominală, atunci presiunea abdominală manuală, provenind din partea opusă a abdomenului în direcţia părţii afectate, va provoca o durere mai mare; dacă durerea unilaterală are o origine toracică, atunci presiunea abdominală manuală descrisă mai sus nu va provoca nici un fel de durere.
Bolile cardiace acute- Există boli cardiace care se manifestă prin simptomatologie abdominală. Durerea epigastrică spontană şi sensibilitatea dureroasă la palparea hipocondrului drept pot fi întâlnite atunci când ficatul este congestionat şi mărit prin retropresiune crescută, de origine cardiacă, dar greaţa şi vărsăturile sunt rare, în ciuda unor dureri intense. Vărsăturile constituie un simptom destul de frecvent la cei cu infarct miocardic, iar an colaps sever poate anunţa apariţia unei crize de pericardită sau poate acompania o insuficienţă cardiacă acută. Ocazional, am fost chemat de multe ori de pacienţi cu endocarditâ, pericar-dită sau tromboză. coronariană, interpretate, eronat, drept afecţiuni abdominale.
Este inutil de subliniat că pentru orice caz dubios sistemul circulator trebuie examinat cu cea mai mare atenţie. Trebuie, deci, cercetată matitatea cardiacă şi cea hepatică, auscultate zgomotele cardiace, notate cu multă grijii: caracterul, viteza pulsului, existenţa pulsaţiilor venoase, şi măsurată tensiunea arterială. Dacă, după toate acestea, mai persistă incâ dubii, trebuie efectuată electrocardiograma, mai ales pentru a diferenţia un infarct miocardic de o colică biliară. Totuşi, o colică biliară se va diferenţia ceva mai greu de o angină pectorală (vezi capitolul 10).
Unul din cazurile la care, personal, am avut îndoieli diagnostice a fost un bărbat de 60 de ani, care m-a chemat de urgenţă în mijlocul nopţii pentru .un presupus ulcer gastric perforat. De un an pacientul se găsea sub tratament pentru ulcer gastric, care provoca frecvente crize de indigestie. Cu câteva ore înainte de sosirea mea, el a acuzat brusc o durere violentă şi a intrat într-o stare de colaps. Totuşi, eu l-am găsit în stare de conştientă, chiar foarte vorbăreţ, dar extrem de epuizat, cu respiraţie foarte scurtă şi rapidă, pulsul imperceptibil la radială sau la arterele brahiale, alura ventriculară de 160 de bătăi/min, iar venele superficiale ale gâtului vizibil pulsatile- Ficatul era moale şi mărit, coborât pană la ombilic.
Durerea era simţită pe braţul istâng, iradiind în jos, până la cot. Am diagnosticat insuficienţă cardiacă şi angină pectorală, refuzând recomandarea intervenţiei chirurgicale. După cinci ore, pacientul a murit. Examinarea post-mortem a cavităţii abdominale nu a decelat nici ulcer gastric şi nici peritonită. Toracele nu a fost examinat, dar era clar că frecventele crize de indigestie nu erau altceva decât crize uşoare de angină pectorală. Diagnosticul de insuficienţă cardiacă nu ar fi pus atâtea probleme dacă nu s-ar fi acordat, în prealabil, atâta importanţă diagnosticului de ulcer gastric-
De obicei, insuficienţa cardiacă nu provoacă rigiditate adevărată a peretelui abdominal, deşi presiunea unui ficat moale şi mărit, prin stază, ar fi putut să provoace o oarecare rezistenţă musculară. în cazul pericarditei acute, totuşi, s-ar putea întâlni o rigiditate adevărată a peretelui abdominal, dar aceasta nu ar fi fost acompaniată şi de alte semne ale bolii abdomenului acut. In evoluţia pericarditei, de asemenea, ar putea apărea aşa-numita durere frenică, care se simte sub clavicula stângă. Această durere semnificativă care iradiază în jos, în braţul stâng, şi oare este prezentă uneori în cardiopatii, poate să fie de mare folos pentru diagnostic.
Boli ale coloanei vertebrale sau ale maduvei spinării |
sus |
Osteomielita. Osteomielita acută a vertebrelor dorsale şi lombare poate provoca dureri abdominale şi rigiditate a peretelui abdominal, dar sensibilitatea dureroasă accentuată la palparea şi presiunea coloanei vertebrale afectate atrag atenţia asupra originii durerii şi a diagnosticului.
La copii, durerea abdominală acută, epigastrică sau ombilicală, poate fi consecinţa morbului Pott al coloanei vertebrale- Absenţa semnelor abdominale implică, natural, obligaţia de a examina atent coloana, pentru a permite diagnosticarea acestei afecţiuni vertebrale.
Tabesul dorsal. Această stare clinică, acum din ce în ce mai rar întâlnită, poate provoca dureri abdominale severe, sub forma unor crize gastrice tabetice, caracteristice. Crizele, deşi mai frecvente la adulţi, pot apărea, de asemenea, şi la copiii afectaţi de tabesul juvenil. Durerile pot fi foarte puternice şi însoţite de vărsături incoercibile, greu de controlat. Important de reţinut este faptul că peretele abdominal nu este rigid în intervalele dintre crizele dureroase gastrice.
Dacă ar exista cea mai mică îndoială asupra diagnosticului, regula ar fi să se cerceteze reacţiile pupilare, precum şi reflexele osteotendi-noase la genunchi, pentru a se evita eroarea gravă de a recomanda deschiderea chirurgicală a abdomenului când durerile sunt datorate tabe-sului dorsal. Nu trebuie uitat, totuşi, şi reversul medaliei: orice urgenţă de abdomen acut reală poate să apară şi la bolnavul tabetic, în care caz nu trebuie ezitat în recomandarea operaţiei atunci când semnele locale sunt clare.
Herpesul zoster. Herpesul zoster, localizat la rădăcinile spinale dorsale inferioare, poate produce dureri acute la nivelul părţii antero-laterale a peretelui abdominal. Când durerea precedă erupţia veziculară caracteristică bolii, se poate ajunge cu uşurinţă la suspicionarea eronată a unei afecţiuni intraabdominale de resort chirurgical. Durerea este net delimitată de distribuţia segmentală a nervilor afectaţi, jar apariţia veziculelor caracteristice poate explica natura acesteia, eventual confirmând şi alte semne ale herpesului zoster.
BOLI RENALE
Afecţiunile majore ale rinichilor pot duce la uremie, care poate fi însoţită de vărsături şi distensie abdominală, în care caz ar simula îndeaproape ocluzia intestinală. Această situaţie poate apărea în nefrita acută, în nefrita cronică, în boala polichistică bilaterală a rinichilor sau în pionefroze.
Dacă, în orice caz de ocluzie intestinală, practicianul ar avea în minte posibilitatea existenţei uremiei, diagnosticul ar fi mai nşor de pus, considerând în plus şi cele câteva elemente de diagnostic diferenţial, grupate în tabelul de mai jos:
Ocluzia intestinală
Ocluzia simulată prin uremie
Vărsături care tind să devină fecaloide
Dacă ocluzia este joasă, tranzitul intestinal pentru gaze şi materii fecale este blocat
Prezenţa în antecedente a unor crize subacute de ocluzie intestinală
Nu se palpează formaţiuni tumorale renale
Tensiunea arterială este de obicei normală
Vărsături care nu sunt fecaloide
Tranzitul intestinal pentru gaze şi materii fecale este prezent după clismă
Prezenţa în antecedente a unor boli renale, medicale sau chirurgicale
Se palpează formaţiuni tumorale în boala chistică bilaterală renală
Tensiunea arterială este crescută
Având mereu în minte posibilitatea ca uremia să simuleze o ocluzie intestinală, devine foarte rară confuzia privind aceste două stări clinice.
Periarterita nodoasa |
sus |
Durerea abdominală care ar determina suspicionarea unei apendicite, colecistite, a unui ulcer peptic sau a pancreatitei poate să apară şi la pacienţii suferind de periarteritis nodosa. Greaţa şi vărsăturile pot fi, de asemenea, prezente. Ca regulă, se admite că simptomele generale ale acestei boli - febra, indispoziţia, scăderea ponderală şi simptomele cardiace - pot fi de ajutor în stabilirea diagnosticului; dar, dacă durerea abdominală apare într-o perioadă de remisiune a bolii, este nevoie de o foarte atentă anamneză, pentru evitarea unor decizii greşite. Este important de subliniat faptul că unii pacienţi cu periarterită sau cu alte boli vasculare implicând colagenul, cum ar fi lupusul, pot dezvolta perforaţii intestinale focale, în mod particular cei care au urmat tratamente mai intensive cu hidrocortizon sau preparate steroidiene similare. Deci, este nevoie de o atenţie deosebită în interpretarea oricărei dureri abdominale pe toată perioada administrării tratamentului cortizolic, pentru a depista prezenţa unei peritonite posibile, în condiţiile în care acest tratament maschează simptomele şi semnele de peritonită.
Febra mediteraneana familiala |
sus |
Aproape invariabil, această boală apare la populaţia băştinaşă din bazinul Mării Mediterane- Boala poate începe în copilărie, dar cel mai frecvent debutează în adolescenţă. Sindromul este caracterizat prin febră recurentă şi poliserozită. Bărbaţii sunt afectaţi mai des decât femeile. Anorexia, starea de rău general şi cefaleea sunt simptome care, deseori, precedă criza de durere intensă abdominală. Afecţiunea este moştenită, probabil, ca o caracteristică autosomal recesivă, unică.
Febra până la 105°F (40,6°C), însoţită de frisoane, este în mod constant prezentă, iar durerea abdominală extrem de chinuitoare precedă sau acompaniază debutul prin febră- Durerea este difuză, nu iradiază şi poate dura 6 până la 72 de ore. Episoadele pot apărea la intervale regulate sau neregulate.
Greaţa, vărsăturile, durerea toracică unilaterală, artralgiile şi mialgiile sunt simptome frecvente. Prezenţa inflamaţiei membranelor sinoviale poate constitui un mare ajutor diagnostic. O radiografie toracică simplă poate evidenţia uneori un revărsat pleural. Abdomenul poate prezenta semne de peritonită generalizată, de intensitate variabilă-
Diagnosticul poate fi extrem de dificil, mai ales cu ocazia primului puseu, dar anamneză este de mare ajutor. Dacă laparotomia este în mod greşit efectuată, organele din cavitatea abdominală vor fi găsite cu un aspect normal, dar, totuşi, cu prezenţa unui exsudat fibrinopurulent pe suprafeţele peritoneale.
Arachnidismul (intoxicaţia prin muşcătura de păianjen) |
sus |
Dacă anamneză unui bolnav care se prezintă cu dureri abdominale generalizate relevă în antecedentele recente istoricul unei muşcături de păianjen negru, diagnosticul este evident. Dar, de multe ori, pacientul nu-şi aminteşte de muşcătură. Diagnosticul este suspectat atunci când pacientul, înainte de apariţia durerii, a umblat prin zone populate cu păianjeni, în subsoluri* prin dependinţele clădirilor cu grămezi de lemn sau deşeuri etc.
Durerea abdominală, care debutează de obicei cam după 30-40 de minute după muşcătură, este difuză, foarte severă şi cu caracter de crampă- Ea durează aproximativ între 12 şi 48 de ore. Abdomenul prezintă şi o rigiditate severă, precum şi semne de ileus paralitic.
Nu există teste de laborator palognomonice, astfel că diagnosticul trebuie să fie stabilit numai pe baze clinice. în acest scop, în afară de istoricul muşcăturii din anamneză, cel mai bun indiciu ar fi descoperirea locului unde s-a produs leziunea, de obicei o mică pată roşie, uşor tumefiată, la nivelul tegumentelor membrelor inferioare sau al organelor genitale. In plus, pacientul mai poate simţi dureri separate, în alte grupe de muşchi, în membre, torace sau regiunea posterioară.
Insuficienţa corticosuprarenala |
sus |
INSUFICIENŢA CORTICOSUPRARENALA
Insuficienţa corticosuprarenală poate, uneori, printre altele, sâ provoace dureri abdominale destul de mari. Există mai multe forme de insuficienţă corticosuprarenală. Una dintre cele mai frecvent întâlnite este aceea care apare la bolnavii trataţi, pentru diferite alte boli, cu doze mari şi prelungite de hormoni glucocorticoizi exogeni, punând astfel complet în repaus, pentru o perioadă variabilă, secreţia proprie de cortizon endogen. Dacă acest tratament intempestiv a fost întrerupt brusc, şi nu treptat, este normal să apară un model special de insuficienţă corticosuprarenală acută, implicit cu durere abdominală, a cărui corectare depinde de reluarea imediată a corticoterapiei. Acest model special se întâlneşte mult mai frecvent decât insuficienţele corticosupra-renale clasice, prin hemoragia bilaterală a glandelor sau prin tuberculoză. Hemoragia poate, ocazional, să fie facilitată de un tratament anticoagu-lant concomitent, care ar determina dureri în flancuri, urmate la scurt timp de simptomele caracteristice ale insuficienţei corticosuprarenale.
Durerea abdominală este, de obicei, continuă, severă, cu intensitate maximă în epigastru. Printre alte date utile în vederea diagnosticului se mai notează: abdomen moale, insensibil la palpare, anorexie, greaţă, vărsături şi febră mare, aproape invariabil prezentă- Medicii, în general, nu fac o legătură între febra mare şi insuficienţa corticosuprarenală.
In formele spontane de insuficienţă corticosuprarenală pot fi prezente hiperpigmentaţia tegumentelor şi a mucoaselor şi, uneori, vitiligo. In plus, dozarea cortizolemiei este net scăzută, la fel şi natriemia; în schimb, potasiul este crescut. în forma clinică specială de insuficienţă corticosuprarenală, varianta de departe cea mai frecventă, explorările pa-raclinice ionice sunt deseori normale, creând confuzii. în orice caz, proba terapeutică, adică reluarea imediată a corticoterapiei, precizează diagnosticul, prin dispariţia rapidă, în câteva ore, a durerilor abdominale şi chiar a febrei .
Boli generale
